Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 814/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 814/2009
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarele și împotriva Sentinței nr. 258/F din 5 martie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus din partea creditoarelor recurente, prin avocat ales, o adresă prin care solicită, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea în lipsă. A fost anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea, având în vedere actele dosarului și cererea recurentei de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 258/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara, a fost admisă contestația formulată de către debitoarea D și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea și pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut:
La data de 15.06.2007 creditoarele SC SRL și SC SRL au încheiat cu debitoarea SC SRL D un contract de vânzare-cumpărare a unor bunuri mobile pentru suma de 310 Euro, stabilindu-se 15 rate de achitare a prețului, ultima fiind prevăzută la data de 30.08.2008.
Creditoarele trebuiau să predea debitoarei-cumpărătoare bunurile mobile cuprinse în contract până la data de 30.08.2007, sub sancțiunea de daune interese, lucru care nu s-a realizat.
Debitoarea a precizat că sumele plătite creditorilor au fost efectuate pentru utilajele care sunt în proprietatea sa efectivă, contestând și modul de calcul a dobânzii.
Judecătorul sindic a constatat că suma pretinsă de cele două creditoare nu întrunește condițiile prevăzute de art. 379.pr.civ. aceasta nefiind certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, s-a constatat că nu este stabilită cui i s-ar cuveni suma pretinsă, iar aceasta nu este stabilită în moneda națională, astfel cum este stabilită de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Nefiind întrunite cerințele art.1 și 3 din Legea nr.85/2006, a fost admisă contestația formulată de către debitoarea SC SRL D și s-a respins cererea formulată de creditoarele SC SRL și SC SRL pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarele SC SRL și SC SRL, solicitând admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii SC SRL și SC SRL, obligarea societății comerciale SRL, la plata sumei de 122.742,9 Euro, reprezentând contravaloarea ratelor prevăzute la art. 4.2 din contract și contravaloarea dobânzii legale calculate conform art. 4 din nr.OG 9/2000 precum și respingerea contestației formulate de SC SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că SC SRL și SC SRL nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv prevederile art. 2.2 din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 15.06.2007, prin care se arată că bunurile descrise la art. 2.1.2 lit. a)-i) se vor preda până la data de 30.08.2007, sub sancțiunea de daune interese.
Creditoarele și-au îndeplinit obligațiile contractuale astfel cum erau prevăzute în contract, respectând termenul de predare al bunurilor mobile descrise în art. 2.1.2. societatea debitoare fiind cea care nu și-a respectat obligațiile contractuale asumate, care nu a achitat prețul așa cum era prevăzut în art. 3.2. din contract.
Debitoarea nu și-a îndeplinit nici obligația de a achita prețul la termenele stabilite în contract la art. 4.2, nici pe aceea de a ridica bunurile, neluând în considerare adresa transmisă de creditoare.
Se mai arată că instanța de fond a constatat în mod greșit că suma pretinsă nu întrunește condițiile prevăzute de art. 379.pr.civ. respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Creanța de 120.000 Euro este certă, deoarece izvorăște din contractul de vânzare cumpărare încheiat între părți la data de 15.06.2007. Prețul pentru bunurile vândute, stabilit de comun acord de părțile contractante, se ridică la suma de 310.000 Euro, urmând a se plăti eșalonat, la termenele prevăzute în art. 4.2. din contract, ultimul termen fiind 30.08.2008.
Societatea debitoare a achitat doar suma de 144.865 Euro, corespunzătoare tranșelor prevăzute până la data de 30.09.2007. Suma de 120.000 Euro, corespunzătoare tranșelor pe perioada octombrie 2007- mai 2008 nu a fost achitată, depășindu-se cu mai mult de 30 de zile termenul de plată.
Această creanță este lichidă deoarece câtimea ei este determinată în mod clar în contractul de vânzare-cumpărare. Prețul total stabilit este de 310.000 Euro. Acest preț este eșalonat, tranșele fiind prezentate în art. 4.2, creanța de 120.000 Euro fiind corespunzătoare lit. e)-m) ale articolului anterior menționat.
Creanța exigibilă este aceea cu scadența îndeplinită, deci a cărei executare poate fi cerută de către creditor.
Creanța este scadentă, societatea debitoare depășind termenul de plată cu mai mult de 30 de zile. Această sumă pretinsă trebuia achitată în tranșe egale, respectiv 15.000 Euro pe lună, fiecare tranșă fiind scadentă în ultima zi a lunii respective, ultimul termen scadent, anterior introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fiind pe data de 30.05.2008.
Se mai arată că instanța de fond a considerat în mod greșit că suma pretinsă trebuie stabilită în moneda națională.
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței nu prevede că suma pretinsă trebuie să fie stabilită în moneda națională. Singura prevedere este cea de la art. 3 alin. 12 din lege, unde se precizează că pragul minim al creanței în baza căreia creditorul poate solicita deschiderea procedurii insolvenței debitorului este de 10.000 lei Ron. Suma datorată de SC SRL depășește acest prag minim prevăzut de lege. Creanța, chiar dacă nu este determinată în moneda națională, este determinabilă în această monedă, la cursul de schimb indicat de BNR, astfel încât cuantumul ei poate fi evaluat în moneda națională pentru a se constata că depășește pragul minim impus de lege.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Creanța solicitată de către creditoare se justifică prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 15.06.2007.
În acest contract creditoarele se obligau să predea unele bunuri mobile, urmând ca pârâta să achite prețul în mod eșalonat.
Pârâta a achitat o parte din preț și a contestat că ar mai datora restul de preț precum și modul de calcul al dobânzilor.
Față de temeiul juridic invocat de către creditoare al răspunderii contractuale, fără să existe în cauză un titlu executoriu, conform art. 372, 379.pr.civ. în mod corect prima instanță a interpretat creanța solicitată ca nefiind certă, scadentă și exigibilă și a procedat la admiterea contestației debitoarei și respingerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Recursul fiind nefondat, urmează să fie respins în baza art. 312 al. 1.pr.civ. Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarele SC SRL B și SC SRL B împotriva sentinței nr. 258/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.5/04.01.2010
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
