Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 868/2009
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva Deciziei comerciale nr. 368 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic pentru contestatoare, fiind lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că Tribunalul Hunedoaraa înaintat dosarul nr- și a fost atașat dosarului de recurs.
Curtea, acordă cuvântul reprezentantului contestatoarei pe excepția tardivității contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei reiterează motivele invocate la termenul anterior și solicită respingerea excepției tardivității. Susține că au făcut dovada datei la care au luat cunoștință de decizia curții de apel, nu au fost citați în dosarul de recurs și raportat la data la care au fost citați la fond, în rejudecare, consideră că cererea este formulată în termen.
Curtea, lasă cauza în pronunțare pe excepția tardivității contestației în anulare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Constată că prin Decizia comercială ne. 368/3 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- a fost admis recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 487/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarele:
S-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 89 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, aplicabilă speței, potrivit căruia orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul unei erori esențiale.
S-a apreciat că eroarea esențială constă în aprecierea ca fiind creanță garantată, creanța AVAS constatată printr-un proces verbal de sechestru.
S-a reținut că o creanță a unui creditor poate fi considerată garantată dacă rezultă dintr-un contract de garanție reală (mobiliară sau imobiliară), cu condiția înscrierii acesteia în documentele de publicitate ale Cărții funciare sau Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare.
S-a constatat că procesele verbale de sechestru încheiate de executorii H nu constituie ipoteci legale și nici garanții reale mobiliare conform OG nr. 11/1996 potrivit căruia procesul verbal de sechestru era un simplu act de executare silită care avea ca singur efect indisponibilizarea bunurilor supuse executării silite.
Aceeași concepție a fost preluată și de art. 31-39 din OG 6/29.08.2008 astfel cum au fost modificate și completate cu Legea nr. 79/12 martie 2003.
Cu alte cuvinte, sechestrul și-a păstrat caracterul de măsură asiguratorie care are efectul conservării bunului în patrimoniul debitorului dar care nu devine garanție reală mobiliară sau imobiliară în sensul cerut de Legea nr. 99/1999 Titlul VI.
S-a concluzionat că, creditorul care a sechestrat bunurile debitorului nu are calitatea de creditor ipotecar sau gajat în cadrul procedurii executării silite concursuale guvernată de Legea nr. 64/1995 și prin urmare nu poate fi înscris în tabelul creanțelor privilegiate.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare Direcția Generală a Finanțelor Publice H solicitând rejudecarea recursului și să fie modificată decizia atacată în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de AVAS.
În motivarea contestației în anulare se susține că pentru data de 3 septembrie 2008 când s-a pronunțat decizia atacată, DGFP H nu a fost citată de instanțele de recurs, iar despre soluția atacată a luat cunoștință doar la termenul din data de 6.05.2009 când i s-au comunicat notele de ședință depuse de AVAS, iar în concret la 18.06.2009 când i s-a comunicat o copie xerox.
Se mai arată că întrucât contestația AVAS privea rangul de preferință a creanței DGFP H, care nu a fost citată în vederea formulării apărărilor, este incident motivul prevăzut de art. 317 lin. 1.pr.civ.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 317, 318, 3191.pr.civ.
Examinând contestația în anulare formulată de DGFP H, curtea de apel reține următoarele:
Had eclarat contestație în anulare prin poștă la data de 19.06.2009 împotriva Deciziei nr. 368/2008 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată la data de 3 septembrie 2008.
La primul termen de judecată din 25 septembrie 2009 curtea de apel a invocat din oficiu excepția tardivității introducerii contestației în anulare (fila 10).
Potrivit art. 319 alin. 2 teza 2.pr.civ. "Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă."
În speță, decizia atacată se încadrează în această categorie, nefiind susceptibilă de executare silită în condițiile în care s-a dispus casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Susținerea contestatoarei că a luat la cunoștință de decizie doar la 18 iunie 2009 este neîntemeiată, întrucât pe de o parte se contrazice arătând la pagina 2 alineat 3 din contestația în anulare că ar fi luat la cunoștință despre aceasta doar la 6.05.2009 - dată față de care este depășit termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. 2.pr.civ. raportat la data expedierii contestației prin plic - 19.06.2006, pentru ca ulterior să arate că "mai în concret" a luat la cunoștință la 18.06.2009.
Pe de altă parte, verificând dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, curtea constată că în rejudecare după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 368/3.09.2008 a Curții de Apel Alba Iulia, la termenul din 14 ianuarie 2009 reprezentanta DGFP a solicitat acordarea unui termen deoarece "nu a fost citată la soluționarea recursului, iar prin admiterea contestației AVAS B la planul de distribuire și tabelul definitiv ar putea fi afectat cuantumul creanțelor"
Prin urmare, conform încheierii de ședință din 14 ianuarie 2009 dată în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, contestatoarea DGFP H avea cunoștință încă din 14 ianuarie 2009 de decizia nr. 368/2008, iar de la această dată a început să curgă termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. 2 teza 2.pr.civ.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că prezenta contestație în anulare a fost introdusă peste termenul legal, urmând să fie respinsă ca tardivă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca tardiv formulată contestația în anulare formulată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva Deciziei comerciale nr. 368/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.5/14.12.2009
Jud fond
Jud rec.,
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 255/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 609/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
