Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 927/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 927/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de creditoarele AVAS B și DGFP H împotriva sentinței nr. 647/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat pârâtul intimat și avocat pentru intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea pârâților, și G, precum și din partea pârâtului - prin avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate pentru motivele arătate în întâmpinare, susținând că nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii delictuale.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursurilor de față se constată că prin sentința nr.647/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- (dosar vechi 5508/2003) a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar Expert Insolvență ,în temeiul art. 132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC D SA, s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului/ registrul societăților agricole/ registrul asociațiilor și fundațiilor /alte registre, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificareasentinței debitorului, creditorului, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Registrul Societăților Agricole, Registrul Asociațiilor și Fundațiilor și alte registre, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a respins excepția inadmisibilității formulării cererilor de antrenare a răspunderii și s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a creditorilor DGFP H și a intervenientei în interes propriu AVAS B și în consecință:
S-a respins atât cererea principală formulată de DGFP H cât și cererea de intervenței în interes propriu formulată de AVAS B împotriva pârâților:, și pentru antrenarea răspunderii.
Au fost obligate creditoarea DGFP H și intervenienta în interes propriu AVAS B la plata sumei de câte 2499 lei cheltuieli de judecată pentru, - și
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată sub nr-(nr.vechi 5508/2003 )AVAS Bas olicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995 față de debitoarea SC SA D.
Ca urmare a deschiderii procedurii au fost notificați creditorii debitoarei și foștii administratori și s- întocmit tabelul definitiv al creanțelor.
În cursul procedurii niciuna dintre părțile îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare astfel că lichidatorul a propus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei.
Lichidatorul judiciar a identificat toate bunurile societății și a stabilit pasivul societății, au fost identificate toate bunurile societății și valorificate.
Ca urmare a distribuirii tuturor, sumelor obținute din vânzare lichidatorul a întocmit raport final din 20.06.2008 afișat la data de 21.06.2009 la ușa instanței și notificat părților.
Nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul final în condițiile art.128 din Legea nr.64/1995 (sau art. 129 din 85/2006). Prin raportul final cu privire la lichidarea judiciară a debitoarei SC D SA s-a solicitat să se dispună închiderea procedurii de faliment față de debitoare, conform art.130 din Legea nr.64/1995, radierea societății din Registrul Comerțului, descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile care îi revin în baza legii.
Creditoarea DGFP Haa rătat că este de acord cu închiderea procedurii falimentului debitoarei.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.132 al.2 din Legea privind procedura insolvenței, astfel că s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei cu consecința radierii debitoarei conform art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 și a descărcării de îndatoriri și responsabilități, conform art.136 din Legea nr.85/2006.
Creditoarea DGFP Haf ormulat cerere prin care a solicitat obligarea pârâților, și G la plata sumei de 3.803.560,09 lei către bugetul general consolidat, sumă cu care creditoarea a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâții în calitate de administratori ai debitoarei au desfășurat o activitate neprofitabilă ce a produs pierderi. S-a aratat că din raportul lichidatorului judiciar reiese că activitatea desfășurată de pârâți a dus la creșterea gradului de îndatorare față de bugetul de stat.
La data de 24.03.2009 creditoarea AVAS a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâților, și la plata creanțelor datorate AVAS, nerecuperate în procedura falimentului.
S-a respins excepția inadmisibilității formulării cererilor de antrenare a răspunderii, întrucât în principiu nu este inadmisibilă promovarea unei cereri de acest gen în justiție față de dispozițiile art.6 din Conveția Europeană a Dreptului Omului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a creditoarelor DGFP H și AVAS, judecătorul sindic reținut că acestea nu au calitate de a solicita formularea cererii.
Astfel, s-a avut în vedere forma Legii 64/1995 în vigoare la data deschiderii procedurii în anul 2003 prevăzută de Legea 64/1995.
Ori, la data la care pârâții cunoșteau consecințele aplicării Legii 64/1995 nu exista posibilitatea ca creditorii să solicite antrenarea răspunderii persoanelor vinovate de ajungere în stare de faliment.
Aplicarea prevederilor art.137 din Legea nr.64/1995 implică însă și îndeplinirea cerințelor art.129 cod procedura civilă și prin urmare dreptul creditorului sau al lichidatorului judiciar, de a cere altor persoane decât societatea debitoare să achite creanțele, trebuie să izvorască dintr-un fapt a cărui comitere se dovedește prin probe administrate nemijlocit în procedura jurisdicțională.
Așa fiind, rezultă că la fel ca în cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art.998, 999 cod civil și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementată de art.137 din 64/1995,creditorul este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datoria delictului comercial.
Această concluzie se impune având în vedere că art.998-999 Cod civil și art.1376 din Legea 64/1995 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Creditorii s-au limitat la a invoca, în susținerea cererii lor, prezumția vinovăției pârâților întemeiată pe unele supoziții.
Chiar în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrative nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Creditorii nu au solicitat și nu au propus probe în instanță în susținerea cererilor lor întemeiate pe prevederile art.137 alin.1 din Legea nr.64/1995.
Față de cele dezvoltate mai sus s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a creditorilor DGFP și AVAS și s-a respins cererea principală și cererea de intervenție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs AVAS care solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Susține că speței sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.64/1995, iar potrivit acesteia au calitatea de a formula cerere de autorizare a răspunderii oricare dintre creditori.
A mai formulat recurs DGFP H care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii foștilor administratori ai societății și obligarea acestora la plată în favoarea SC SA a sumei de 3.803.560, 09 lei reprezentând pasiv neacoperit.
Se arată în esență că DGFP H are legitimare procesuală activă de a formula cerere întemeiată pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, text care la art.3 arată că comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiune în angajarea răspunderii, dacă lichidatorul a omis să formuleze o asemenea acțiune.
Se susține că administratorul SC SA au dispus în interes personal continuarea activității, care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți. Se arată că societatea a încercat acoperirea datoriilor către bugetul de stat consolidat prin întocmirea de convenții de eșalonare cu AJOFM, DGFP H și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate datoriile fiind foarte mari, societatea nu a respectat graficele de eșalonare.
Susține că sunt întrunite cerințele art.998 din Codul civil privind răspunderea delictuală și că în ce privește fapta comisă de aceasta este aceea de a se fi luat unele decizii financiare ineficiente și de a se fi dus un management defectuos, desfășurându-se o activitate neprofitabilă.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Analizând recursurile de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu Curtea constată că recursurile sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, așa cum în mod corect a stabilit și judecătorul sindic speței îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.64/1995 intrată în vigoare în anul 2003 și nu dispozițiile Legii nr.85/2006.
Rațiunea este aceea de aplicare a prevederilor neretroactivității legii civile a principiului tempus regit actium, respectiv aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului și nu așa cum a explicitat și judecătorul sindic reținerea că legea să fie accesibilă și previzibilă pentru consecințele sale.
Potrivit Legii nr.64/1995 în vigoare în anul 2003 răspunderea membrilor organelor de conducere este reglementată de capitolul IV care la art.124 prevedea posibilitatea ca judecătorul sindic să poată dispune ca o parte a pasivului societăților pe acțiuni s-au cu răspundere limitată să fie suportată de membrii organelor de conducere, administratori, directori, cenzori care au contribuit la ajungerea debitorului în starea de insolvență.
Potrivit art.126 din Legea nr.64/1995 completată cu OG 38/2002 " În vederea luării măsurilor prevăzute de art.124 judecătorul poate fi sesizat de administratorul promovat și semnat de administratorul sau de oricare dintre creditori sau asociați, acționari; de camera de industrie teritorială sau după caz asociația cooperatistă, teritorială, care respectiv națională care se poate uza și din oficiu.
În speță, nu s-a făcut dovada că creditoarea AVAS a formulat o astfel de cerere pentru răspunderea judecătorul sindic învederează antrenarea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență.
La fila 79 din dosarul de fond AVAS a solicitat autorizarea comitetului creditorilor în vederea introducerii cererii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Această instituție a autorizării comitetului creditorilor pentru formularea cererii de antrenare era inexistentă în Legea nr.64/1995, modificată aplicabilă.
Nici cererea intervenientei în interes propriu de la fila 169 întemeiată tot pe art.138 din Legea nr.85/2006 nu a putut fi admisă nefiind procedurală față de legea privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului aplicabilă.
Judecătorul sindic a făcut apreciere și pe fondul cererii analizând în mod temeinic că cererea AVAS nu îndeplinit cerințele art.129 din Codul d e procedură civilă necesar a fi îndeplinite pentru cererea de chemare în judecată.
În ce privește cererea de antrenare a răspunderii civile delictuale formulată de DGFP H de la fila 107 din dosarul de fond, prin care s-a cerut obligarea pârâților, și la plata pasivului neacoperit, în mod corect judecătorul sindic a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele legale față de împrejurarea că Legea nr.64/1995 de la data formulării cererii de deschidere a procedurii prevedea posibilitatea creditorului de a sesiza judecătorul sindic, în condițiile în care cererea îndeplinește cerințele prevăzute de art.112 Cod pr.civilă pentru o cerere de chemare în judecată.
Pe lângă aspectele formale ale cererii, judecătorul sindic s-a pronunțat și asupra fondului cererii în sensul că nu s-au făcut dovezi concrete referitoare la faptele care potrivit Legii nr.64/1995 art.24 ar constitui temei al angajării răspunderii.
De menționat că potrivit teoriei și practicii judiciare în materie judecarea unor cereri pentru angajarea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență trebuie să fie făcută după regulile dreptului comun cu administrarea de probe și dovezi pentru a demonstra îndeplinirea cerințelor răspunderii civile delictuale speciale limitate de art.124 din Legea nr.64/1995, respectiv existența unor fapte, a unui prejudiciu și a un raport de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Așa cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic aceste dovezi nu s-au făcut.
Față de cele de mai sus în temeiul art.312 Cod pr.civilă vor fi respinse recursurile AVAS și DGFP H și menținută în tot hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de creditoarele AVAS B și DGFP H împotriva sentinței nr.647/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- ( 5508/2003).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact./11 ex./14.01.2010
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 506/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
