Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 506/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 506/2009
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursurilor înaintate de către creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței nr.883/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal s-a prezentat pârâtul intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a înregistrat, din partea lichidatorului - pentru debitoarea SC SA, precizare la bilanțul de lichidare al societății debitoare, la care au fost atașate o serie de înscrisuri.
Pârâtul intimat învederează instanței că dl. - lichidator al debitoarei se află internat în spital și acesta ar fi motivul pentru care nu s-a prezentat în instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Mai arată că activitatea societății debitoare a fost oprită de către H, fiindu-le confiscată marfa, precum și faptul că societatea bulgară a contractat și livrat marfa unei societății din
De asemenea, mai susține că societatea debitoare și- onorat obligațiile față de stat, conform calendarului stabilit.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursurilor de față constată că prin sentința nr.883/F/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- ( 5851/2004), a fost admisă cererea pentru închiderea procedurii falimentului formulată de lichidatorul judiciar Elcris.
S-a închis procedura falimentului debitorului SC SA.
S-a dispus radierea debitorului din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului de a atrage răspunderea patrimonială a administratorului debitorului.
A fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii administratorilor, și.
În temeiul art.135 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorului, lichidatorului, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul Procedurilor de insolvență.
Pentru pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Procedura falimentului debitorului SC SA fost deschisă prin sentința nr.1209/CA/2004 iar averea debitorului a fost valorificată și sumele obținute au fost distribuite și s-a întocmit raportul final.
În raportul final au fost menționate cauzele care au dus societatea la insolvență, modul de valorificare a bunurilor debitoarei și de distribuire a sumelor obținute din lichidare precum și modalitatea de distrugere a țigărilor degradate aflate pe stoc.
Raportul final a fost comunicat creditorilor care nu au formulat obiecțiuni, fiind de acord cu închiderea procedurii falimentului.
Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2007, lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai societății și anume:, și.
Administratorii bulgari, prin reprezentant, au formulat întâmpinare solicitând, în principal, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Astfel s-a arătat că prin raportul întocmit de lichidator la data de 28.06.2004, acesta a concluzionat că nu sunt incidente dispozițiile art.124 din Legea nr.64/1995. Această dată reprezintă data de referință în raport de care se calculează termenul de prescripție de 3 ani care s-a împlinit la data de 28.06.2007, iar acțiunea a fost introdusă în data de 10.09.2007, ulterior împlinirii termenului de prescripție.
Pe fondul cauzei s-a arătat că administratorii bulgari nu se fac vinovați de săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului judecătorul sindic reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată în condițiile în care deschiderea procedurii falimentului debitoarei s-a produs la data de 12.05.2004 sub imperiul Legii nr.64/1995, iar antrenarea răspunderii patrimoniale a fost promovată de lichidator după abrogarea Legii nr.64/1995 și intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006.
Dacă Legea nr.64/1995 nu cuprindea dispoziții referitoare la prescripție Legea nr.85/2006 prevede în art.139 termenul de prescripție. Termenul de prescripție însă nu poate curge de la o dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr.85/2006, astfel că data depunerii raportului de către lichidator și anume 28.06.2004 nu poate fi considerată dată de referință, data de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Cum dispozițiile unei legi nu pot fi retroactive, termenul de prescripție stipulat în art.139 din Legea nr.85/2006 nu poate curge de la o dată anterioară intrării în vigoare a legii, așa cum susțin pârâții.
Ca atare, excepția prescripției dreptului la acțiune nefiind întemeiată a fost respinsă.
Se mai reține că răspunderea specială prevăzută de art.138 alin.1 are natura unei răspunderi civile delictuale bazate pe dispozițiile art.998 - 999 cod civil raportată la săvârșirea în concret a faptelor indicate la literele a - g din legea specială indicată anterior.
În cauza de față pârâții au făcut dovada că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii foștilor administratori ai societății debitoare, respectiv existența cumulativă a prejudiciului, a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
S-a reținut într-adevăr existența prejudiciului în cuantum de 10.780.481,32 lei care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor însă nu s-a dovedit relația de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Astfel, față de administratorii, prin rezoluția parchetului din dosarul nr.162/P/2004 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Aceeași situație rezultă și din sentința civilă nr.2289/CA/2004 care a confirmat valabilitatea contractului de împrumut cu gaj în condițiile în care bunurile aflate sub sechestru nu aparțineau debitoarei.
Mai mult, pârâții au fost numiți în calitatea de administratori la data de 27.02.2003, durata mandatului expirând la data de 27.02.2004 în timp ce contractele de furnizare mărfuri încheiate cu SC DISTRIBUTION SRL și SC -EX SRL datează din anul 2000, deci anterior numirii acestora în funcții.
După numirea lor în funcție administratorii au promovat acțiuni în vederea recuperării creanțelor de la cele două societăți menționate, fiind emise ordonanțele de plată nr.1799/CA/2003, respectiv nr.1956/CA/2003, astfel că nu se mai poate reține că ar fi dat dovadă de dezinteres față de situația financiară a societății.
Niciuna din faptele încadrate de lichidator la pct. c, e și f ale art.138 din Legea nr.85/2006 nu au fost săvârșite de administratorii din prezentul dosar pentru a atrage răspunderea pârâților pentru plata pasivului societății debitoare.
Așadar, în condițiile în care nu s-a dovedit și demonstrat săvârșirea de către administratori a faptelor prevăzute de art.139 lit.c,e și f din Legea nr.85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre fapte și prejudicii nu a putut fi admisă cererea lichidatorului vizând antrenarea răspunderii pârâților pentru plata pasivului nerecuperat în cursul procedurii falimentului debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H care solicită admiterea cererii de antrenare a răspunderii față de intimații, și și obligarea acestora la plata către bugetul consolidat a sumei de 9.330.560 lei reprezentând pasivul societății debitoare față de buget, conform tabelului creditorilor.
Se arată că sunt incidente dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 cât și art.998 Cod civil și că din raportul lichidatorului rezultă că intimații au dispus continuarea activității societății fără a plăti obligațiile bugetare, cea ce a cauzat creșterea datoriilor societății.
Precizează că sunt întrunite și cerințele art.137 lit.c din Legea nr.64/1995 considerând că administratorii au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și susține că administratorii au dat declarații în care menționează că bunurile sunt libere de sarcini deși ele erau sechestrate de creditori.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 " La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în sare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin urna din următoarele fapte: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea activității care conducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Din analiza textului sus citat rezultă că administratorul judiciar sau lichidatorul are calitate procesuală pasivă de a solicita atragerea răspunderii.
contrario, tot acestea sunt persoanele care pot ataca soluția judecătorului sindic de respingere a cererii privind atragerea răspunderii.
În speță, lichidatorul judiciar nu a formulat recurs împotriva hotărârii nr.883/F/2008, iar recursul unei creditoare, în speță DGFP H apare ca fiind făcut de o persoană fără calitate procesuală activă, fiind astfel inadmisibil.
Separat de aceasta, analizând sentința atacată, din oficiu, în temeiul art.304 indice 1 Cod pr.civilă curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Prin rapoartele de activitate din data de 28.06.2004 lichidatorul SC CONSULT SRL D la punctul 5 din ultima pagină, referitoare la răspunderea organelor de conducere ( administratorii, cenzori ai societății debitoare concluzionează că "Pe baza analizei activității debitoarei, lichidatorul judiciar consideră că nu sunt incidente prevederile art.124 din Legea nr.64/1995 ".
Din cererea pentru antrenarea răspunderii formulată de lichidator rezultă că temeiul cererii îl reprezintă art.138 lit.e din Legea nr.85/2006.
Potrivit acestui text fapta constă în acțiunea de ascundere sau deturnare a unei părți, din activul persoanei juridice și mărirea în mod fictiv a pasivului.
Simpla declarație cu privire la existența sau nu a unor bunuri sechestrate nu este de natura să încadreze fapta în acest text de lege, cu atât mai mult cu cât sechestrarea sau nu a bunurilor trebuia dovedită cu acte și nu cu simple declarații iar în urma cercetărilor penale s-a constatat că nu au fost săvârșită infracțiunea de scoatere de sub sechestru.
Pe de altă parte textul art.138 se referă la posibilitatea judecătorului sindic de a atrage răspunderea pentru o parte a pasivului și nu pentru întreg pasivul așa cum s-a solicitat în speță.
Judecătorul sindic s-a pronunțat cu referire la prevederile art.138 lit.c, e și f apreciind în mod corect că nu au fost făcute dovezi indubitabile cu privire la săvârșirea faptelor și a existenței raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu deși lichidatorul își întemeiază cererea doar pe art.138 lit.e, iar recurenta DGFP critică hotărârea prin prisma prevederilor art.138 lit.d și
În consecință, deși s-au invocat săvârșirea unor fapte, din actele și lucrările dosarului nu rezultă cu certitudine care fapte au fost săvârșite de către cine, din cei cărora s-a cerut atragerea răspunderii, fiind șase persoane la număr, neputându-se demonstra individual pentru fiecare dintre părți ce fapte a săvârșit pentru a putea fi antrenată răspunderea.
Având în vedere principiul consacrat de practică judiciară că vinovăția în situația răspunderii civile, delictuale prevăzută de legea insolvenței nu se nu se prezumă ci trebuie dovedită de regulile dreptului comun, curtea constată în baza art.312 Cod pr.civilă că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a respins cererea privind antrenarea răspunderii și a dispus închiderea procedurii, cu toate celelalte măsuri aferente.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile înaintate de către creditoarele Direcția Generală Finanțelor Publice a jud. H și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS împotriva sentinței nr.883/F/2008 pronunțată de judecător sindic în ds.nr-( nr. vechi 5851/2004).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact.09.07.2009
Ex.- 2
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 927/2009.... → |
|---|
