Practica judiciara insolventa. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1001
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de " " I împotriva sentinței comerciale nr. 379/S din 30 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, la data de 25 mai 2009 în termenul de amânare a pronunțării cauzei s-a depus din partea intimatei-creditoare I concluzii scrise la cererea de recurs formulată în cauză.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18 mai 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru a da posibilitatea intimatei-creditoare I să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 379/S/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut că apărările debitorului potrivit cărora nu se află în insolvență și că respectiva creanță este disputată în litigii aflate încă pe rolul instanțelor sunt nefondate, nefiind făcute dovezi privind posibilitatea acoperirii creanței bugetare iar creanța este certă, lichidă și exigibilă urmare a respingerii căilor de atac promovate de debitor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs prin reprezentantul său legal.
Recurenta a susținut faptul că nu a fost legal citată la reluarea judecății după suspendare, precizând că se înscrie în fals împotriva constatărilor agentului referitoare la lipsa oricărei persoane la domiciliu.
De asemenea, a invocat nelegala sa citare atât la termenul de administrare a probelor, cât și la dezbaterea fondului, având drept consecință imposiblitatea debitorului de a propune și administra probe și de a pune concluzii pe fond.
Totodată recurentul a susținut că nu i s- comunicat sentința de deschidere a procedurii, luând întâmplător cunoștință de aceasta din Buletinul Insolvenței.
Recurenta a reiterat faptul că se înscrie în fals împotriva mențiunilor referitoare la lipsa oricărei persoane la domiciliu.
Pe fondul cererii, a susținut că respectiva creanță provine din confiscarea dispusă în temeiul procesului - verbal de contravenție încheiat de Garda Financiară la 21.03.2003 și are valoare de 2.251.343.276 lei, în care s-au inclus presupuse taxe și impozite neplătite.
Precizează recurenta că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost atacat în instanță iar procesul se află încă pe rol, astfel că nu se poate vorbi de creanță certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește sumele reprezentând impozite, taxe și TVA, acestea au fost calculate în temeiul cadrului de procedură fiscală în lipsa oricărei convocări sau comunicări ce ar fi făcut posibilă cunoașterea și contestarea lor de către societate.
Recurenta a susținut faptul că nu este reală starea de incapacitate de plată a societății, invocată prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței, societatea achiziționând bunuri și derulând în continuare credite.
Recurenta a solicitat suspendarea hotărârilor judecătorului sindic până la soluționarea cererii de recurs, pentru considerentele expuse anterior.
Prin întâmpinare administratorul judiciar "Lichidator 2003" Iai nvocat excepția tardivității recursului iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.
Intimata a precizat că atât citarea, cât și comunicare actelor de procedură sau făcut la adresa sediului social menționat în registrul comerțului, iar sentința recurată a fost publicată în Buletinul procedurilor insolvenței nr. 812/12.12.2006, în timp ce notificarea a fost publicată atât în Buletin, cât și în cotidianul "Ziua".
În ceea ce privește mențiunile privind lipsa de la domiciliu făcute în cuprinsul dovezilor de comunicare acestea se datorează atitudinii manifestate de societatea debitoare în cunoștință de cauză și nu vreunui fals.
Pe fond, intimata a arătat că societatea se află în încetare de plăți, iar creanța Administrației Finanțelor Publice a Municipiului I este certă, lichidă și exigibilă, cererea de revizuire formulată de debitor fiind respinsă printr- hotărâre irevocabilă.
Deși în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de debitor după deschiderea procedurii s-a făcut mențiunea folosirii sumei de bani obținute în vederea achitării datoriilor către stat și furnizori, debitorul nu a făcut nici o plată către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, iar achitarea unei creanțe modice către creditorul - Sucursala I nu dovedește decât interesul debitorului de a-și scoate bunurile de sub ipotecă.
Precizează intimata că prin procedura insolvenței nu se împiedică desfășurarea activităților curente, ci doar se instituie controlul și supravegherea administratorului judiciar.
Debitorul urmărește doar să se sustragă de la această supraveghere, atitudine care rezultă și din faptul că a înregistrat dreptul său de proprietate asupra bunului imobil situat în- după 4 ani de la dobândirea și cu doar două zile înainte de vânzarea acestuia.
Alăturat întâmpinării, intimata a depus la dosar înscrisuri.
La rândul său, Administrația Finanțelor Publice a formulat de asemenea întâmpinare prin care a susținut că, în rejudecare, debitorul a fost citat la sediul indicat și că, întrucât acesta nu a formulat contestație, există autoritate de lucru judecat cu privire la întinderea creanței bugetare și la citare.
Pe fond,a precizat că sunt întrunite condițiile prevăzute de legea specială, debitorul încetând plățile de mai mult de 30 zile, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă și în cuantum superior echivalentului în lei a sumei de 5.000 euro.
Totodată intimata a invocat excepția tardivității recursului invocând procedura aprobată prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1692/C/2006 prin care s-a aprobat modalitatea de citare, comunicare, convocare și notificare.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes alăturat societății debitoare invocând nelegala citare a societății după redeschiderea cauzei și încălcarea dreptului acesteia de a pune concluzii pe fond.
Intervenienta a susținut că societății nu i s-a comunicat sentința de deschidere a procedurii, precizând că se înscrie în fals împotriva mențiunilor potrivit cărora ar fi lipsit orice persoană de la domiciliu.
În ședința publică din 15.10.2007 instanța a pus în discuția părților excepția tardivității recursului precum și cererea de suspendare a judecății cauzei, constatând că recursul a fost declarat în termen și dispunând suspendarea judecății pricinii în temeiul dispozițiilor art. 144 pct. 1 Cod procedură civilă (fila 129 dosar).
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu în urma relațiilor primite de la Judecătoria Iași potrivit cărora dosarul civil nr- al Judecătoriei Iașia fost soluționat prin sentința civilă nr. 7245/9 iunie 2008 (fila 134 dosar).
În ședința publică din 18 mai 2009 instanța a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de, cerere pe care a respins-
Pe fond, instanța constată recursul neîntemeiat pentru considerentele vor fi expuse.
Referitor la motivul de recurs privind nelegala citare a recurentei la termenul de administrare a probelor și la dezbaterea fondului, Curtea reține că citarea societății debitoare s-a făcut la sediul social menționat la Oficiul Registrului Comerțului, respectiv în I,-, -.5, apartament 7, sediu care de altfel chiar societatea debitoare l- invocat la fond (fila 126).
Mai mult, Curtea observă că citarea societății la acest sediu s-a făcut în rejudecare ca urmare a admiterii recursului declarat de societatea debitoare, care a invocat nelegala sa citare în primul proces.
Având în vedere faptul că recurenta a fost citată la sediul indicat de societate și cu care figurează înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului precum și împrejurarea că, anterior suspendării judecății cauzei la fond, la data de 5.04.2006, avocatul societății debitoare a fost prezent mai multe termene făcând apărări și depunând înscrisuri în cauză, instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile recurentei potrivit cărora nu avut posibilitatea să propună și să administreze probe.
În ceea ce privește citarea societății pentru termenul ce a urmat repunerii pe rol, Curtea constată că a fost legal îndeplinită prin afișare, agentul procedural făcând mențiunea lipsei oricărei persoane de la adresa respectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 4 din Codul d e procedură civilă, procesul - verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
În speță, recurenta, deși a susținut că se înscrie în fals împotriva mențiunilor agentului procedural nu a precizat la care dintre procesele - verbale se referă și nici nu a stăruit în defăimarea înscrisurilor ca false, prin precizările și concluziile scrise depuse ulterior înțelegând să invoce doar încălcarea normelor de procedură, nu și existența vreunui fals.
Prin urmare, instanța va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.
Totodată, instanța va respinge și critica referitoare la necomunicarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, având în vedere atât publicarea acesteia în Buletinul Procedurilor Insolvenței nr. 812/12.12.2006 (fila 163 dosar) cât și constatarea privitoare la formularea în termen a recursului de către societatea debitoare, făcută de instanță la termenul din 15.10.2007.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 - aplicabile în cauză, fiind dovedită existența creanței certe, lichide și exigibile a creditorului bugetar în sumă de 2.026.195.498 lei.
Susținerile recurentei referitoare la contestarea procesului - verbal de constatare a contravenției nu pot fi primite având în vedere soluțiile defavorabile debitoarei pronunțate de instanțele judecătorești (sentința civilă nr. 8747/18.09.2003 a Judecătoriei Iași și sentința civilă nr. 7245/9 iunie 2008 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia nr. 1385/CA din 3.12.2008 a Tribunalului Iași ).
Având în vedere somația nr. 2168/26.03.2004 aflată la fila 6 dosar prin care recurenta a fost înștiințată că figurează în evidența fiscală cu creanța în sumă de 2.026.195.498 lei, instanța va respinge ca nefondată susținerea recurentei privind necunoașterea acestei creanțe și imposibilitatea contestării ei.
De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, recurenta a contestat procesul - verbal de contravenție, plângerile sale fiind respinse în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 8747/8 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași și respectiv prin sentința civilă nr. 7245/9.06.2008 a aceleiași instanțe, care a reținut existența autorității de lucru judecat.
Raportat la data rămânerii definitive a acestei hotărâri - 9.06.2008 - și la data introducerii acțiunii de către creditorul bugetar - 26.07.2004, instanța constată că în speță nu s-a împlinit termenul de prescripție prevăzut de art. 405 alin. 1 Cod procedură civilă, urmând a respinge ca nefondată și această critică.
Deși recurenta invocă faptul că nu se află în stare de incapacitate de plată, Curtea constată că nu a administrat nici o dovadă de natură a răsturna prezumția înscrisă în dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
În ceea ce privește pretinsa incompatibilitate a judecătorului sindic care a pronunțat hotărârea recurată, Curtea observă că a fost invocată peste termenul de motivare a recursului, prin precizările depuse după repunerea cauzei pe rol, respectiv la data de 30 martie 2009 și nu constituie motiv de ordine publică în sensul prevăzut de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru a fi analizat și din oficiu.
Chiar admițând că această critică ar fi fost formulată în termen, instanța constată că este nefondată, în cauză nefiind incident motivul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 27 pct. 2 Cod procedură civilă invocat de recurent întrucât pricina de față și cea în care s-a pronunțat anterior judecătorul sindic (decizia civilă nr. 23/E/8 ianuarie 2004) au obiecte și temeiuri de drept diferite.
Astfel, prin decizia civilă arătată mai sus s- verificat legalitatea procesului verbal de contravenție nr.-/21.03.2003 prin prisma dispozițiilor Legii nr. 12/1990 iar prin hotărârea ce face obiectul recursului judecătorul a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Referitor la unele dintre motivele noi de recurs depuse de recurentă la filele 152 - 155 doar după mai mult de 2 ani de la depunerea recursului și cu încălcarea dispozițiilor art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, acestea nu vor fi analizate de instanță, neconstituind motive de ordine publică.
Pentru aceste considerente constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de debitoarea " " I împotriva sentinței comerciale nr. 379/S din 30 noiembrie 2006 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER, - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.06.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 657/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 445/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
