Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 104/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 104
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și pe lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ BÎRLAD - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PT.. DEBITOARE SC SERV - SRL B, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, intimat SC SERV - SRL B, intimat G, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva d sentinței civile numărul 384/F din 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. cons. jr. G din partea recurentei creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, lipsind:
- intimat Creditor - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
- lichidator - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ BÎRLAD - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PT.. DEBITOARE SC SERV - SRL
- intimat -
- intimat Debitor - SC SERV - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat pentru a se îndeplini legal procedura cu intimatul G, după care
La interpelarea instanței, dl. cons.jr. precizează că nu mai are de formulat alte cereri iar chestiuni preliminare nu sunt.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
concluzii de admitere a recursului declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 384/F din 22.09.2009 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic, dl. cons.jr. solicită modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii continuării procedurii pînă la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
Prin închiderea procedurii lichidatorul judiciar este descărcat de orice îndatoriri și responsabilități. Or, mai înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuie să desemneze un executor judecătoresc căruia lichidatorul judiciar să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor, tabel în baza căruia se procedează la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor fostului administrator al debitoarei.
Declarînd închise dezbaterile, curtea de apel rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 384/F din 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, s-a dispus:
S-a respins acțiunea formulată de Cabinet Individual de Insolvență Bîrlad, lichidator judiciar al debitorului " Serv" Bîrlad, cu sediul în Bîrlad,-, jud. V, împotriva administratorului debitorului în faliment " Serv" Bîrlad: G, cu ultimul domiciliu cunoscut în Bîrlad, str. -. -. nr. 39, județul
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " Serv" Bîrlad.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 4 alin. (4) din legea insolvenței s-a autorizat plata sumei de 1.500 lei onorariu lichidator și 850,4 lei cheltuieli de procedură efectuate din fondurile proprii lichidatorului judiciar Bîrlad, din fondul special de lichidare.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
A descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea sentinței Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului, Registrului Societăților Agricole sau altor registre în care este înregistrat debitorul pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reține următoarele:
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 prevede în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una dintre faptele enumerate la art. 138 alin. 1 lit. a-g din legea insolvenței.
În speță, lichidatorul judiciar reclamant nu a făcut dovezi privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pîrîtului G și nici probe concrete ale faptei ilicite, lipsind astfel din motivarea acțiunii în condițiile răspunderii, respectiv prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Din Raportul cauzal privind pe debitoarea " Serv" Bîrlad întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosarul cauzei la 11 februarie 2009 rezultă că societatea este dizolvată conform Legii nr. 31/1990, societatea nu mai funcționează la sediul declarat, ocupat în baza unui contract de închiriere care a fost reziliat pentru neplata chiriei.
Administratorul statutar nu a putut fi găsit, iar corespondența cu confirmare de primire s-a restituit lichidatorului judiciar reclamant nedesfăcută, cu mențiunea lipsă domiciliu.
Prin raportul cauzal au fost menționate totodată prezumate premisele ținerii unei contabilități fictive, dispariției unor documente sau evidența contabilă să nu fi fost ținută conform legii, întrucît lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia evidenței contabile a debitoarei falite.
În speță nu rezultă probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pîrîtului G, lichidatorul judiciar reclamant nu aduce probe concrete ale faptei ilicite și nu se face nici o probă în sensul vinovăției acestora, din condițiile răspunderii lipsind prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele patru elemente ale răspunderii materiale, nu poate exista răspunderea foștilor administratori, față de cele constatate urmînd a se respinge ca neîntemeiată acțiunea promovată în temeiul art. 138.
Cu privire la raportul final de activitate privind debitorul și activitățile de lichidare judiciară desfășurate, lichidatorul judiciar a constatat că societatea debitoare nu mai funcționează la adresa înregistrată la. V, contractul de închiriere fiind reziliat pentru neplata chiriei, administratorul asociat unic G nu mai locuiește la adresa indicată și nu a putut fi contactat, corespondența trimisă prin poștă s-a restituit cu mențiunea lipsă domiciliu și lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia evidenței contabile, debitoarea " Serv" este dizolvată, nu există creanțe de încasat și bunuri de valorificat din averea debitorului și a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131, radierea debitoarei de la ORC V și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri, conform art. 136 din Legea nr. -.
Nu s-au înregistrat obiecțiuni din partea creditoarei Bîrlad, care a fost de acord cu închiderea procedurii de insolvență în temeiul art. 131 și radierea debitoarei " Serv" Bîrlad de la Oficiul Registrului Comerțului
Din verificările efectuate și din relațiile primite de la serviciul financiar al municipiului Bîrlad rezultă că debitorul nu are nici un fel de avere.
Constatînd că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința civilă nr. 339/F/30 septembrie 2008 și s-a numit administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Bîrlad;
Constatînd că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege;
Constatînd că notificarea a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență;
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței se va dispune încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Deoarece debitorul nu are bunuri urmează a se dispune închiderea procedurii și radierea debitorului din registrul comerțului.
Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea insolvenței urmează a se dispune descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În baza art. 4 alin. (4) din Legea insolvenței urmează a se autoriza plata lichidatorului judiciar a sumei de 1500 lei onorariu de lichidare judiciară și 850,40 lei cheltuieli de procedură avansate din fonduri proprii de către lichidator din fondul special de lichidare.
Sentința urmează a fi notificată conform art. 135 din Legea privind procedura insolvenței.
Creditoarea SBa declarat recurs și a criticat sentința nr. 384/F/2009 ca fiind nelegală și netemeinică, invocînd dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta susține că în mod greșit s-a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate împotriva administratorului societății debitoare din moment ce acesta a refuzat să colaboreze cu lichidatorul judiciar, nepunîndu-i la dispoziție documentele contabile, fapt ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
O altă critică vizează faptul că, înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuia să desemneze un executor judecătoresc căruia să-i fie pus la dispoziție tabelul creditorilor în baza căruia să se procedeze la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a averii debitoarei.
Pentru aceste critici recurenta a solicitat admiterea recursului.
Intimații (lichidator judiciar), G și Administrația Finanțelor Publice Bîrlad nu au formulat întîmpinare sau apărări în cauză.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Recursul este nefondat.
Cu privire la critica referitoare la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, instanța de recurs constată că părți litigante sunt lichidatorul judiciar și pîrîtul G, iar simetria cadrului procesual în recurs presupune calitatea de recurent a aceluiași subiect de drept.
Cum cadrul procesual subiectiv a fost stabilit în fața instanței de fond în persoana participanților la această procedură și cum Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a avut în fața primei instanțe calitate procesuală întemeiată pe dispozițiile art. 138 din legea insolvenței, a cărei soluție este criticată prin primul motiv de recurs, curtea de apel constată că, în mod simetric, dreptul la recurs aparține litiganților inițiali, în raport de care recurenta este terț.
În consecință, față de motivul de recurs referitor la modul de soluționare a cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are calitate procesuală activă.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Este de reținut faptul că Legea insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prevăzută de alin. (1) al art. 138, fost instituită pentru acoperirea datoriile societății pe care au condus-
Potrivit prevederilor art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de către instanță a acțiunii în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute de bunăvoie hotărîrea pronunțată de judecătorul sindic astfel că, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent, este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizîndu-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată, deci, de art. 373 și urm. Cod procedură civilă, judecătorul sindic neavînd posibilitatea legală de a stabilit prin hotărîrea de închidere a procedurii modalitatea de punere în executare a hotărîrii de atragere a răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) din legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei recurente B privitoare la acest aspect nici o bază legală.
În cazul în care obligația stabilită prin hotărîrea unei instanțe sau printr-un alt titlu nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, debitorul neînțelegând să execute benevol obligația sa, potrivit art. 3711Cod procedură civilă, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, în conformitate cu dispozițiile Cărții V, dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Dreptul de a porni executarea silită împotriva unui debitor este recunoscut oricărui creditor care deține un titlu executoriu împotriva debitorului său, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, fără ca instanța (în speță, judecătorul sindic) să indice în hotărâre procedura de executare.
Avînd în vedere norma cuprinsă în alin. (2) al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca, după închiderea procedurii falimentului, să-și recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului în urma repartizării sumelor de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, fiind lipsite de orice fundament juridic afirmațiile recurentei în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar. De asemenea, se poate lesne observa că, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii, sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, tocmai datorită faptului că, după închiderea procedurii, practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum se statuează în art. 136 din legea menționată, ceea ce nu înseamnă, nici într-un caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile lor.
Numai la o analiză sumară a textului s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de cauzarea stării de insolvență deoarece, după închiderea procedurii, sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului persoanei juridice așa cum prevede art. 140, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire de pasiv nu s-ar putea realiza decît în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia. Însă, o asemenea concluzie nu poate fi primită tocmai datorită faptului că prin art. 142 alin. (2) legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc, care are datoria să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, și aceasta chiar după pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. De aceea, obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136, obligația instituită prin art. 142 neurmărind altceva decât să asigure finalizarea acestei etape procedurale, desigur cu respectarea prevederilor legii speciale privind efectuarea plăților.
Nu în ultimul rând, prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc, motivat de împrejurarea că hotărîrea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, conform prevederilor Codului d e procedură civilă la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Pentru aceste considerente, curtea apreciind că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 384/F/22.09.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex.
23.02.2010
Tribunalul Vaslui - judecător sindic:
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
