Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 105/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 105
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V și pe intimat SC GRUP SRL V, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței civile numărul 538/F din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na cons.jr. pentru recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice V; d-na avocat pentru intimata debitoare " Grup" V (substituie titularul de contract - dl. avocat ).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 3-lea termen, acordat pentru a se comunica recurentei creditoare duplicatele înscrisurilor depuse de intimata debitoare la dosar, după care
D-na cons.jr. depune la dosar delegația emisă de recurenta Administrația Finanțelor Publice V sub nr. 5946/12.02.2010 și prin care este împuternicită a reprezenta interesele recurentei în cauză.
D-na avocat depune delegația de substituire a titularului contractului de asistență juridică și opisul înscrisurilor depuse de intimata debitoare la termenul anterior și, cu privire la primul motiv de recurs, invocă lipsa de procedurii de citare cu societatea debitoare la judecătorul sindic pentru primul termen de judecată.
În dosarul de fond, fila 141, este adresa Tribunalului către societatea debitoare și în care se pretinde că i s-ar fi comunicat cererea introductivă. Cererea introductivă s-a depus în 3 exemplare: unul pentru comunicare debitoarei, unul pentru afișare și unul la dosar. Însă la dosar sunt două exemplare ale cererii introductive, fapt ce denotă că debitoarei nu i s-a comunicat cererea introductivă. Acest aspect rezultă și din înscrisul aflat la fila 174 dosar și care reprezintă dovada de comunicare a acțiunii introductive + notificare: dovada poartă semnătura unei persoane căreia nu i se indică funcția din societate.
În același sens, d-na avocat mai susține că, urmare a înștiințării lui, acționarul principal ( care înștiințează Finanțele Publice V despre părăsirea societății și a postului de administrator de numitul ) - fila 10 dosar fond -, citarea debitoarei trebuia îndeplinită potrivit Codului d e procedură civilă.
D-na cons.jr., în calitate de reprezentant delegat al recurentei creditoare Administrația Finanțelor Publice V, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată
Instanța se va pronunța asupra excepției odată cu fondul. Constatînd - după interpelarea părților cu privire la existența unor noi cereri de formulat sau a existenței altor chestiuni preliminare - recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvîntul la dezbateri.
Pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice V, d-na cons.jr. depune la dosar note de concluzii scrise și solicită admiterea recursului. Faptul că societatea debitoare a efectuat plăți sporadice către creditorii săi nu constituie dovada că nu este în incapacitate de plăți. În acest sens d-na cons. jr. exemplifică cu datoriile de aproape 2 miliarde lei vechi pe care societatea debitoare le are către bugetul statului, precizînd că cererea introductivă este însoțită de toate înscrisurile doveditoare.
D-na av., pentru intimata debitoare " Grup" V, pune concluzii de respingere a recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice V ca neîntemeiat. Dincolo de excepția invocată, intimata debitoare își menține apărările formulate prin întîmpinare.
Plățile efectuate de societatea debitoare anterior cererii de deschidere a procedurii nu sunt către alți creditori, susține d-na av., ci către recurenta creditoare, plăți care au scăzut debitele la bugetul statului.
Pe de altă parte, nici prevederile Legii nr. 85/2006 nu conduc la ideea că o societate este în insolvență cît nu și-a achitat toate datoriile, iar în această perioadă numărul falimentelor au crescut cu 39% de la începutul anului 2010.
Așa cum a arătat la început, la nici 6 zile de la sesizarea Finanțelor Publice V de acționarul Administrația Finanțelor Publice V a și introdus cererea de deschidere a procedurii, susține d-na av., apreciind că situația de față este generată de lipsa de comunicare și înțelegere dintre asociații debitoarei. Însă societatea debitoare nu se află în starea de insolvență pretinsă prin acțiunea introductivă.
Creanța cu care recurenta creditoare s-a înscris a fost contestată de debitoare, contestație care nu s-a soluționat încă, mai arată d-na av.. Solicită respingerea recursului. Cheltuielile de judecată le lasă la aprecierea instanței.
D-na cons.jr., în replică, arată că prin decizia nr. 60/25.11.2009 s-a respins contestația formulată de debitoare împotriva deciziei de impunere emisă în baza raportului de inspecție fiscală.
Curtea declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 538/F din 3 noiembrie 2009, s-a respins cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice V cu sediul în V,-,.1, jud. V.pentru deschiderea procedurii insolvenței debitorului. SC GRUP SRL cu sediul social V,-,.1, jud.V ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
S-a dispus afișarea sentinței la ușa instanței.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data de 09 martie 2009, creditoarea Administrația Finanțelor Publice V cu sediul în V,-, jud. a solicitat în conformitate cu prevederile art. 31 coroborat cu art. 1 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC -GRUP SRL V cu sediul social în V,-,.1, jud. V, pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 120.790 lei reprezentând creanțe bugetare și accesorii, care reprezintă resurse financiare publice potrivit legii, neachitate la bugetul consolidat al statului și pentru care debitoarea se află în încetare de plăți.
În motivarea cererii, creditoarea Vap recizat că, creanța bugetară în sumă de 120.790 lei este certă, lichidă și exigibilă, avându-se în vedere titlurile executorii și de creanță, pentru care s-au aplicat modalitățile de executare silită prevăzute de OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, prin decontare bancară și adresă de înființare a popririi, executare silită potrivit somațiilor și titlurilor executorii deținute de creditoare împotriva debitoarei.
Cererea introductivă a fost afișată la ușa tribunalului și notificată debitoarei SC -GRUP SRL V la 13 martie 2009 cu mențiunea că în temeiul dispozițiilor art. 33 alin.2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, debitoarea are posibilitatea ca în termen de 10 zile de la primirea copiei să conteste cu acte doveditoare starea de insolvență, și s-a stabilit termen aleatoriu de judecată la 21 aprilie 2009.
La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2009, creditoarea Vad epus la dosarul cauzei cu duplicat, declarație de creanță supliment prin care, la creanța inițială a adăugat un supliment de creanță în cuantum de 117.013 lei, sumă rezultată în urma inspecției fiscale efectuate și consemnată în Raportul de Inspecție fiscală din data de 31.08.2009, iar debitoarea SC -GRUP SRL V prin apărător, a depus întâmpinare prin care a înțeles să conteste întinderea creanței inițiale pentru care s-a cerut insolvența cât și caracterul cert al acesteia, și în vederea răsturnării prezumției de insolvență care operează în defavoarea debitorului, a depus înscrisuri constând în copii după jurnalul de trezorerie și după extrase, ordine de plată.
La termenul de judecată din data de 27 octombrie 2009 debitoarea SC GRUP SRL Vad epus la dosar și înmânat creditoarei V prin reprezentant legal, contestație împotriva Raportului de Inspecție fiscală nr.2727/31.08.2009, precizând că a contestat suma de 130.771 lei stabilită de organul de control fiscal în ceea ce privește impozitul pe profit și TVA de plată, suma ce face obiectul contestației reprezentând baza impozabilă stabilită suplimentar de 161.681 lei la impozitul pe profit pentru care s-a stabilit taxa suplimentară în valoare de 26.509 lei și majorări, precum și sumele ce reprezintă baza impozabilă stabilită suplimentar la TVA de plată, creditoarea depunând la termenul anterior declarație de creanță supliment ce a fost completată prin Raportul de inspecție fiscală, în urma cărora a rezultat o creanță care nu îndeplinește cumulativ cerințele pentru deschiderea procedurii, în primul rând creanța nefiind certă.
Debitoarea a susținut că prin întâmpinare a contestat creanța pretinsă a fi certă, lichidă și exigibilă pentru care creditoarea Vas olicitat deschiderea procedurii insolvenței, în defavoarea debitoarei operând prezumția de insolvență, scopul întâmpinării fiind acela de a răsturna această prezumție și respingerea cererii introductive.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 379 Cod pr.civ. creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte, chiar neautentice fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta.
Creanța este exigibilă atunci când ea a ajuns la scadență.
Din actele depuse în apărare la dosarul cauzei rezultă că societatea nu se află în insolvență și că are fonduri suficiente pentru plata datoriilor, atât anterior momentului înregistrării cererii introductive cât și ulterior acestui moment debitoarea a făcut plăți considerabile către diverși furnizori pentru perioada ianuarie-aprilie 2009 fiind totalizată suma de 185.100 lei, fapt ce demonstrează că debitoarea nu este în incapacitate de plată, funcționează efectiv și prin desfășurarea activității își poate achita datoriile.
În ce privește declarația de creanță supliment prin care s-a ajuns la o sumă datorată de 230.803 lei, debitoarea a formulat contestație pe Codul d e procedură fiscală, prin această contestație și susținerile din întâmpinare dovedindu-se că, creanța solicitată nu este certă.
Pe de altă parte, simpla depășire a valorii prag nu obligă la admiterea cererii introductive, creditoarea având obligația să dovedească insolvabilitatea agentului economic și că sunt îndeplinite cele trei condiții imperative ale unei creanței, fapt care nu a fost arătat de creditoare în cererea sa.
Creditoarea Vas olicitat respingerea contestației, creanța în discuție este certă și executarea nu se întrerupe prin contestația debitoarei la Raportul de inspecție fiscală care s-a depus la 12.10.2009.
Creanța este certă, lichidă și exigibilă în sumă de 120.790 lei, la creanța bugetară inițială s-a adăugat și suplimentul la declarația de creanță, rezultat în urma inspecției fiscale efectuată ulterior la debitoare.
La data de 29.09.2009 debitoarea a formulat tardiv întâmpinare, prin care a arătat că înregistrează o serie de întârzieri la plata unor contribuții, dar că are fonduri suficiente pentru plata datoriilor.
Debitoarea se află într-o stare de insolvență vădită, deoarece, după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
În vederea recuperării creanțelor datorate de către debitoare, creditoarea prin organele sale de executare a trecut la aplicarea modalităților de executare silită prevăzute de Codul d e procedură fiscală în baza titlurilor executorii și de creanță pe care aceasta le are împotriva debitoarei.
Titlurile executorii și de creanță emise și comunicate debitoarei care au stat la baza cererii introductive de deschiderea procedurii generale de insolvență, nu au fost contestate de debitoare în termenele legale, putându-se concluziona că sumele cuprinse în titluri au fost recunoscute de către societatea debitoarei iar certitudinea creanței este de necontestat.
Față de susținerile contradictorii ale părților în proces și de cele reținute, instanța constată neîntemeiată cererea introductivă promovată de V în contradictoriu cu debitoarea SC GRUP SRL
Art.3 lit. a din Legea -.85/2006 precizează că insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, și este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Din actele depuse la dosarul cauzei și apărările debitoarei SC Grup SRL V rezultă că societatea debitoare nu se află în insolvență, are fonduri suficiente pentru plata datoriilor, iar creanța creditoarei nu este una certă, lichidă și exigibilă, astfel cum cere legea, în mod imperativ.
În perioada premergătoare înregistrării cererii introductive debitoarea a efectuat plăți către creditoare, la intervale de timp de cel mult 30 de zile.
Potrivit copiilor jurnalului de bancă și extraselor de cont emise de V care au stat la baza întocmirii jurnalului privind perioada 01.01.2009-31.01.2009, debitoarea a efectuat plăți de 7.740 lei, în perioada 01.02.2009-28.02.2009 s-au efectuat plăți de 2.226 lei și 9.100 lei așa cum s-a dovedit cu extrasele de cont emise de trezorerie și copia Ordinului de plată 1479/19.02.2009.
Până la introducerea cererii introductive la 09.03.2009, debitoarea a efectuat plăți de 2000 lei potrivit extraselor de cont, în perioada 01.31.03.2009 debitoarea mai efectuând plăți de 4.600 lei.
La 26.02.2009 debitoarea a adus la cunoștința creditoarei V că va proceda la refacerea contabilității societății, ca urmare a corectării contabilității constatându-se diferențe semnificative, debitoarea constatând că la declarația impozite datorate statului s-au depus declarații rectificative iar sumele evidențiate în fișa de plătitor trebuiau diminuate cu suma de 28.331 lei, sumă la care se impunea a se scade și penalitățile aferente, evidențiate în fișa de plătitor.
În susținere, debitoarea a depus copii după declarațiile rectificative din lunile iunie, septembrie, decembrie 2007 precum și din perioada ianuarie-decembrie 2008.
La declarația 300-decontul de TVA debitoarea a depus declarații rectificative pentru aceleași perioade menționate anterior, astfel că la sfârșitul anului 2008 se înregistrau diferențe semnificative, în cuantum de 13.171 lei în urma deciziilor de corectare emise de ANAF, sumă de la care se scad penalitățile aferente.
Caracterul necert al creanței creditoarei rezultă și din faptul că o parte din creanță provine din amenzi neplătite.
Cu chitanțele seria - -.-/13.01.2009, pentru procesul verbal nr.-/09.01.2009 cu data scadentă a plății la 14.01.2009 și - nr.-/09.12.2008 pentru procesul verbal nr.- cu data scadentă a plății 10.12.2009, debitoarea a făcut dovada achitării amenzilor neplătite.
Înregistrarea greșită dintr-o eroare umană a chitanței seria - nr.-, la rubrica penalități pentru nedepunere declarații la termen, a dus la concluzia creditoarei că procesul verbal de sancționare nu a fost achitat în termen legal, și suma datorată s-a dublat.
Cu dovada copiilor după procesele verbale, chitanțele cu care s-au achitat sumele invocate în cererea introductivă și paginile 40 și 41 din fișa de plătitor, debitoarea SC GRUP SRL V, întărește susținerea sa cum că suma indicată de creditoare în cererea introductivă nu poate fi considerată o creanță certă care să genereze deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva sa.
Potrivit chitanțelor depuse la dosarul cauzei rezultă că anterior momentului înregistrării cererii introductive cât și ulterior, debitoarea a făcut plăți către furnizori, al căror cuantum se ridică la suma de 36.100 lei în ianuarie 2009, în luna februarie 47.700 lei, în luna martie în valoare de 52.300 lei, și plăți furnizori în valoare de 49.000 lei, totalizându-se aceste sume plătite către furnizori obținându-se pentru perioada ianuarie-aprilie 2009 un total de 185.100 lei.
Se demonstrează astfel că societatea debitoare nu este în stare de insolvență, funcționează efectiv, și prin activitatea desfășurată își poate achita datoriile, urmând ca amiabil, ori pe calea dreptului comun să fie rezolvate anumite disfuncționalități intervenite în relațiile fiscale dintre agentul comercial și creditorul bugetar, și pe cale de consecință, a fost respinsă cererea introductivă promovată de creditoarea V în contradictoriu cu debitoarea SC Grup SRL V,ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Admistrația Finanțelor Publice V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În fapt, Administrația Finanțelor Publice a municipiului V în conformitate cu prevederile art. 31, coroborat cu art. 1 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a promovat la Tribunalul Vaslui cererea introductivă înregistrată sub nr- prin care a solicitat deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei Grup V, pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de - lei, reprezentând creanțe bugetare provenite din impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume, precum și majorările de întârziere ale acestora neachitate la bugetul statului și pentru care debitoarea se afla în încetare de plăți. La creanța bugetară inițială s-a adăugat șl suplimentul la declarația de creanță nr. 38933/28.09.2009 în sumă de - lei, rezultat în urma inspecției fiscale efectuate la solicitarea Grup
La data de 29.09.2009, Grup a formulat tardiv întâmpinare, prin care a arătat că înregistrează o serie de întârzieri la plata unor contribuții, dar că are fonduri suficiente pentru plata datoriilor.
Prin sentința civilă nr. 538/f/03.11.2009, Tribunalul Vasluia respins cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a municipiului V pentru deschiderea procedurii insolvenței, apreciind că din actele depuse la dosarul cauzei și apărările debitoarei Grup rezultă că societatea nu se află în insolvență, are fonduri suficiente pentru plata datoriilor, iar creanța creditoarei nu este una certă, lichidă și exigibilă, astfel cum cere legea în mod imperativ.
Învederează instanței de recurs că pentru a putea răsturna prezumția de insolvență, societatea - intimată Grup trebuia să formuleze în termen contestație și să dovedească faptul că efectuează plăți curente de salarii, impozite și taxe, utilități. Nu este suficientă dovada faptului că debitorul făcut plăți sporadice către creditori, chiar dacă ar fi vorba de un număr relativ mare de plăți de acest gen. în efectuarea plăților sunt, în realitate, dovezi ale insolvenței și nu dovada contrarie prezumției de insolvență.
Doar dacă formulează contestație la cererea introductivă, debitorul poate contesta starea de insolvență, precum și faptul că, creditorul nu ar fi îndreptățit să ceară deschiderea procedurii, adică faptul că creditorul nu ar avea o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Societatea Grup nu a formulat contestația la cererea introductivă, și mai mult decât atât, a depus tardiv și întâmpinare (la al treilea termen de judecată).
Apreciază că Grup se afla într-o stare de insolvență vădită astfel cum este definită de prevederile art. 3 alin. 1 pct. 1 lt. a din Legea nr. 85/2006 care stipulează că insolvența este stipulată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Trebuie reținut faptul că în înțelesul Legii nr. 85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului car se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Raportat acestor aspecte învederează instanței că debitorul Grup V se afla într-o stare vădită de insolvență.
Așa cum a arătat și prin cererea introductivă depusă în vederea recuperării creanțelor datorate de către Grup V, organele de executare au trecut la aplicarea modalității de executare silită prevăzute de OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În aceste condiții consideră că sunt îndreptățiți să solicite admiterea recursului formulat și deschiderea procedurii generale a insolvenței, întrucât creanța împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă iar plățile au încetat timp de mai bine de 30 de zile ca urmare a lipsei fondurilor bănești din averea acestuia, fiind îndeplinite astfel cerințele legale cu privire la cererea promovată.
Creanțele fiscale pentru care s- solicitat deschiderea procedurii insolvenței îndeplinesc aceleași condiții cu cele pentru care se poate efectua o executare silită potrivit prevederilor Codului d e procedură fiscală și Codului d e procedură civilă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 din nr.OG 92/2003 executarea silită prevederilor prezentului cod sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. 2 al art. 141 prevede că "titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Învederează instanței că titlurile executorii emise și comunicate debitoarei care au stat la baza cererii de deschidere a procedurii generale de insolvență formulată de recurentă nu au fost contestate de debitoare în termenele legale. De asemenea, potrivit art. 379 Cod procedură civilă, creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, emanate de la debitor (spre exemplu Declarațiile fiscale depuse la organul fiscal sau recunoscute de dânsul). În condițiile în care titlurile executorii emise nu au fost contestate de debitoare în termenele legale, poate concluziona că sumele cuprinse în titluri au fost recunoscute de către societatea debitoare, iar certitudinea creanței este de necontestat.
Faptul că societatea intimată Grup a efectuat plăți către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului la intervale de cel mult 30 de zile nu dovedește faptul că ar fi în stare de insolvență vădită.
Insolvența vădită presupune să debitorul se află într-o evidentă și acută criză de lichidare și că resursele de care acesta dispune sau va dispune sunt insuficiente pentru a efectua plățile la scadență integral, ipoteză întâlnită și în situația de față. Astfel, precizările făcute în sentința civilă nr. 538/F/03.11.2009 despre faptul că până la introducerea cererii introductive la 09.03.2009, debitoarea a efectuat plăți de 2000 lei, iar în perioada 01-31.03.2009 a mai efectuat plăți de 4600 lei dintr-o creanță totală de 237.803 lei nu înlătură prezumția de insolvență vădită.
În mod greșit a reținut instanța de fond, în urma analizării documentelor justificative depuse de Grup că, creanța datorată de Grup nu este certă, lichidă și exigibilă, caracterul necert al creanței rezultând, apreciază instanța, depășindu-și rolul activ și atribuțiile legale și din faptul că o parte din creanță provine din amenzi neplătite, precum și din înregistrarea greșită dintr-o eroare umană a chitanței seria - 5 nr. -,la rubrica penalități pentru nedepunere declarații la termen.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi reținută critica recurentei referitoare la faptul că debitoarea intimată nu ar fi răsturnat prezumția de insolvență deoarece a formulat cu întârziere contestația, în sensul nerespectării termenului prevăzut la art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Faptul că debitorul nu formulează contestația prevăzută de textul de lege anterior menționat nu atragede planodeschiderea procedurii insolvenței în ceea ce-l privește, fără a fi verificate dispozițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, îndeosebi ale art. 3 alin.1 pct. 6, coroborate cu ale art. 31 referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța unui creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Astfel, în fiecare caz în parte, judecătorul sindic este obligat să aibă un rol activ, chiar dacă debitorul nu contestă creanța, și să aprecieze asupra temeiniciei cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenței.
Se reține în acest sens că în mod corect prima instanță a constatat că în speță nu sunt îndeplinite calitățile creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă pentru a fi întemeiată cererea de deschidere a procedurii. Avându-se în vedere că prin înscrisurile depuse și reținute în considerentele primei instanțe, debitoarea-intimată a dovedit că în perioada anterioară intoducerii cererii a făcut plăți către furnizori, inclusiv achitarea de amenzi neplătite către creditoarea- recurentă, nu se mai poate reține nici caracterul cert al creanței și nici starea de insolvență prezumată. Așa fiind, curtea reține ca nefondate toate criticile recurentei-creditoare făcute în acest sens.
În consecință, în temeiul disp. art. 312. pr. civ. curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca temeinică și legală sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr. 538/F/3.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored. /
02 ex.
10.03.2010
Tribunalul Vaslui
Jud. sindic
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
