Practica judiciara insolventa. Decizia 1070/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1070/
Ședința publică din 05 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1081/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1081 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de AVAS, a aprobat raportul final întocmit de lichidator și a închis procedura falimentului împotriva debitoarei SC. SRL cu toate consecințele aferente.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, prin încheierea nr. 2507 din 03.11.2008 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei. Raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de faliment a fost înregistrat la data de 30.03.2009 rezultând că pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență se face vinovat administratorul debitoarei numitul care a decedat la 23.12.2002 așa încât, nu poate fi formulată o cerere de angajare a răspunderii moștenitorilor acestuia. De asemenea, lichidatorul nu a putut intra în posesia actelor financiar contabile ale societății, motiv pentru care lichidatorul a întocmit raportul final. Susținerile creditoarei AVAS au fost înlăturate pe considerentul că lichidatorul a verificat în mod amănunțit cauzele care au dus la starea de insolvență a debitoarei acestea fiind verificate doar pe baza ultimului bilanț depus pe anul 2004 având în vedere lipsa documentelor contabile. Se mai arată că nu se impune identificarea moștenitorilor cătă vreme un asemenea demers nu ar avea vreo finalitate, fostul administrator fiind cetățean, și ar fi costisitor fără a avea vreo certitudine că creanțele creditorilor vor fi acoperite.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea AVAS
În motivarea recursului său, creditoarea arată în mod greșit că judecătorul sindic a aprobat raportul final și a închis procedura prin aceeași sentință în raport de dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și nu a existat o cerere a lichidatorului în acest sens. Mai mult, nu s-au îndeplinit formele de publicitate ale raportului final, acesta nefiind comunicat recurentei. Se mai arată că, în baza rolului său activ judecătorul sindic tebuia să administreze toate probele necesare cauzei chiar dacă părțile se împotriveau. În acest sens, în condițiile în care în raportul final lichidatorul a arătat că pentru ajungerea debitoarei în încetare de plăți se face vinovat fostul administrator al acesteia care a decedat în anul 2002, cauza ar fi trebuit suspendată conform art. 243 alin. 1 pct. 1. pr. civ. În obiecțiunile pe care creditoarea le-a formulat a solicitat efectuarea demersurilor pentru identificarea moștenitorilor acestuia așadar continuarea procedurii însă judecătorul sindic nu și-a exercitat rolul activ, motiv pentru care consideră că instanța a soluționat fondul cauzei fără o cercetare e ficientă a acestuia.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041pr. civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Harghita judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC SRL. Numirea lichidatorului s-a efectuat prin încheierea nr. 6652 din 18.08.2005 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Harghita.
Din demersurile efectuate de lichidator după deschiderea procedurii simplificate a falimentului prin încheierea judecătorului sindic nr.2507/03.11.2008, s-a constatat că, administratorul debitoarei, a decedat la data de 20.12. 2002. În aceste condiții lichidatorul a intrat în posesia evidenței contabile pentru perioada 2000-2003 ale societății în anul 2008 de la soția defunctului administrator iar de la a obținut ultimul bilanț contabil aferent anului 2004. Din conținutul lor a rezultat faptul că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri mobile sau imobile ce ar fi putut fi valorificate în vederea achitării creanțelor creditorilor.
Cu privire la critica creditoarei ce vizează faptul că judecătorul sindic nu putea prin aceeași sentință să aprobe raportul final și să și închidă procedura, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, niciunde Legea nr. 85/2006 nu prevede acest aspect. Mai mult, toate formele de publicitate ale raportului final au fost realizate, una dintre consecințe fiind aceea că, singurul creditor înscris în tabelul final, AVAS, a formulat obiecțiuni la acesta. De asemenea sentința atacată prin care s-a aprobat raportul final și s-a închis procedura a fost comunicată creditoarei la data de 30.07.2009 conform dovezii de comunicare de la fila 60 dosar fond.
Cât privește susținerile creditoarei privind obligația judecătorului sindic de a suspenda cauza în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1. pr. civ și identificarea eventualilor moștenitori ai administratorilor în vederea atrageri răspunderii personale a acestora în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea consideră că o eventuală suspendare se impunea doar în care la data decesului cauza era pendinte. Totodată demersurile de identificare a moștenitorilor ar fi fost inutile cauze în condițiile în care răspunderea instituită de dispozițiile legale ale art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere pentru fapta proprie a persoanelor din conducerea debitoarei falite. O eventuală identificare a moștenitorilor ar fi putut avea vreo finalitate doar dacă administratorul ar fi decedat ulterior pronunțării unei hotărâri definitive prin care i s-ar fi angajat răspunderea iar debitul la care ar fi fost obligat făcea parte din pasivul succesiunii la data decesului. Așa fiind, susținerile creditoarei și sub acest aspect sunt superflue, neîntemeiate juridic.
În concluzie, față de cele mai sus menționate Curtea apreciază că în mod corect judecătorul sindic a procedat la respingerea obiecțiunilor și a închis procedura motiv pentru care, în baza art.312 al.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de AVAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru valorificarea Activelor Statului -AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1081/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita la data de 18.05.2009 în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
3 ex./11.11.2009
jud fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 641/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 134/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
