Practica judiciara insolventa. Decizia 1078/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1078
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de împotriva sentinței civile nr. 471/F/ 01.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, în termenul de amânare a pronunțării cauzei s-a depus la dosar din partea recurentei concluzii scrise în susținerea recursului.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 22 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința civilă nr. 471/F/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admisă acțiunea lichidatorului judiciar Management Reorganizare Lichidare I fiind obligată pârâta să plătească din patrimoniul propriu suma de 360.279 lei reprezentând pasivul debitorului Bârlad.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele.
Lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL Bârlad a chemat în judecată pe pârâta, pentru fi obligată, în temeiul art. 138 alin.1 lit. a, c și d din Legea nr.85/2006, să suporte din averea proprie pasivul debitorului în sumă de 360.279 lei.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, deoarece nu săvârșit nici una din faptele imputate de lichidatorul judiciar și care sunt de natură a atrage răspunderea patrimonială.
Acțiunea a fost găsită întemeiată.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic, la cererea lichidatorului judiciar, în situația în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 sunt identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, poate dispune ca o parte pasivului debitoarei să fie suportat de membrii organelor de conducere ai debitoarei dacă au săvârșit una din faptele prevăzute la literele a-
În speță, pârâta, în calitate de administrator, a săvârșit următoarele fapte;
1) a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în cel al unei alte persoane juridice, faptă prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. a, constând, în concret, în ridicarea din casieria unității a sumei de 9000 lei, fără acte justificative. De asemenea, în contul de operațiuni apare neclarificată și suma de 9550 lei;
2) a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, faptă prevăzută de art. 138 alin.1 lit. c din legea insolvenței.
Astfel, deși începând cu sfârșitul anului 2005 debitoarea a funcționat în pierdere și a cunoscut o creștere continuă a datoriilor, concomitent cu scăderea cifrei de afaceri, pârâta a continuat activitatea.
De precizat că, la apariția stării de insolvență, debitoarea, prin administrator, avea obligația, în termen de 30 de zile, să sesizeze tribunalul comercial, în vederea intrării în procedura de insolvență-art.27 alin.3 din Legea nr.85/2006.
3) pârâta a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d fin Legea nr.85/2006.
Pârâta nu a clarificat suma de 9550 lei ce apare în contul de operațiuni.
A păstrat stocuri și avansuri în valoare de 180.661 lei, fără a se încerca după aprovizionare, valorificarea lor.
Administratorul societății se face vinovat de neutilizarea soldurilor mari din casă și bancă (52.000 lei) pentru plata datoriilor, precum și de neurmărirea încasării la timp a creanțelor, ajungându-se la suma de recuperate în valoare de 932.654 lei.
Multe din aceste creanțe s-au prescris din culpa pârâtei.
De asemenea, pârâta a reținut contribuțiile cu stopaj la sursă în valoare de 15.004 lei și nu le-a virat în conturile obligațiilor sociale, sănătate, șomaj, impozit salarii, ceea ce echivalează cu ținerea unei contabilități fictive.
Pârâta nu a depus în totalitate documentele contabile la dispoziția lichidatorului judiciar ceea ce întărește afirmația că a ținut o contabilitate fictivă, sau a făcut să dispară unele documente contabile.
In consecință, fiind probat prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția făptuitorului și legătura cauzală dintre faptă și prejudiciu, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a,c și d din Legea nr.85/2006, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata pasivului debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât se bazează pe o analiză superficială a dosarului, judecătorul preluând motivele invocate de lichidator prin cererea de chemare în judecată, fără ca cele afirmate să fie susținute de probe concludente.
Primul motiv vizează ridicarea din casierie a sumelor de 9000 lei și de 9556 lei nu este real, raportul de inspecție fiscală din 29.09.2006, emis în urma analizei perioadei cu pricina reținând că debitoarea administrată de ea, era în regulă din punct de vedere al contabilității și fiscalității.
Al doilea aspect invocat de lichidator nu este probat întrucât ea a fost cea care a dispus ca debitoarea să-și achite datoria față de creditoarea "" SRL propunând modalități de barter acceptate de aceasta, acțiune în plină derulare la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii.
Susține că nu deciziile și acțiunile sale au dus la încetarea de plăți ci proasta administrare făcută după ridicarea dreptului său de administrare.
Arată că și contabilitatea a fost ținută în conformitate cu legea, având documentele contabile arhivate însă, lichidatorul nu a avut nici dorința nici răbdarea de a le studia.
Analizând superficial documentele contabile, lichidatorul a ajuns la concluzia că datoriile debitoarei față de "" SRL sunt de 216.000 lei când în realitate acestea sunt de doar 142.500 lei.
Legal citat, lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, soluția fiind legală și temeinică, fiind întrunite toate condițiile necesare pentru atragerea răspunderii recurentei, respectiv fapte ilicite în variantele prev. de art. 138 alin. 1 lit. a,c și d Legea 85/2006, prejudiciul cert și direct, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În recurs nu au mai fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1(1) din lege, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv: existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu, fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art. 138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Din informațiile furnizate de ORC V și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta Calep a fost desemnată administratorul debitorului la data de 13.04.2005, mandatul ei expirând la 13.04.2009 (6 vol. I dosar -).
În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care aceștia le au față de debitoare.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin. (1) al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană "care a cauzat" starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
În cazul tuturor debitorilor, care ajung să fie supuși procedurii insolvenței se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situațiile în care s-a făcut dovada săvârșirii de către pârât a faptelor prevăzute la lit. a)-g) ale art. 138 din lege și a raportului de cauzalitate dintre aceste fapte și ajungerea societății în stare de insolvență.
Curtea reține că aspectele ce au fundamentat soluția judecătorului sindic sunt ancorate în probatoriul cauzei, înscrisurile depuse la dosar fiind de natură a dovedi cele reținute de prima instanță.
Astfel, documentele contabile, respectiv de verificare lunară cu sume precedente, de la data de 01.12.2006 la data de 31.12.2006, atestă în dreptul contului 542 - de trezorerie - că debitoarea înregistra suma de 9003,18 lei cu titlu de sold debitor, adică sume ridicate din casieria societății în diverse perioade de timp, nejustificate până la data întocmirii, respectiv, la data de 31.12.2006.
Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 29.09.2006 de către V nu are relevanță probatorie, sub aspectul supus analizei, întrucât obiectivele inspecției generale efectuate au vizat modul de determinare, calculare, evidențiere declarare și virare a obligațiilor de plată către bugetul general consolidat cât și justificarea documentelor cu regim special.
În mod corect a reținut tribunalul că începând cu sfârșitul anului 2005 debitoarea a funcționat în pierdere, scăderea continuă a cifrei de afaceri, creșterea datoriilor societății ducând în mod inevitabil la insolvență, context situațional în care, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea 85/2006 administratorul statutar era obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi.
Apărările invocate de recurentă referitoare la propunerile de barter pe care le-ar fi făcut creditoarei "" SRL, care ar fi fost acceptate de aceasta aflându-se în plină derulare la momentul cererii de deschidere a procedurii falimentului, nu sunt susținute de nici o probă care să ateste veridicitatea lor. Mai mult, Curtea reține că "" SRL este societatea creditoare care a solicitat deschiderea procedurii, ulterior înscriindu-se cu creanțe și Bârlad, ITM V, iar în cursul procedurii de lichidare nu a fost achitată nici o sumă din cuantumul creanțelor înscrise la masa credală.
Este fundamentată probator reținerea judecătorului sindic vizând ultima cauză care a dus la apariția stării de insolvență a creditoarei, respectiv păstrarea de stocuri și avansuri pentru stocuri în valoare de 180.661 lei (valoare contabilă la 31.12.2006) fără a se încerca, după aprovizionare, valorificarea lor, acestea suferind uzură fizică și morală.
Administratorul societății debitoare se face vinovat și de neutilizarea soldurilor mari de casă și bancă (cca.52.000 Ron) pentru plata de datorii, precum și neurmărirea încasării la timp a creanțelor, ajungându-se la sume de recuperat de 932.654 lei (valoare contabilă la 31.12.2006), într-o situație paradoxală de majorare a creanțelor de recuperat în condițiile reducerii activității, mai mult, neefectuarea în termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor duce la prescrierea acestora.
Neaducerea acestor sume în patrimoniul societății debitoare în vederea îndestulării creditorilor este imputabilă în mod indubitabil administratorului acesteia. Din analiza acestor cauze reiese faptul că administratorul societății debitoare nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
Așadar inacțiunea constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legală care nu a fost respectată. În fond, această inacțiune reprezintă un comportament, o "acțiune" împotriva legii, de natură a angaja răspunderea autorului său.
Potrivit art. 10, alin. 1 din Legea contabilității 82/1991, "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective".
de verificare la 31.12.2006 atestă contribuții cu stopaj la sursă neachitate, în cuantum total de 15.004 lei.
Reținerea și nevirarea stopajului la sursă, se încadrează la art. 138 alin. 1 lit. d din lege "au ținut o contabilitate fictivă", au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Mai mult, administratorul societății debitoare nu a pus în totalitate la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile ale societății debitoare "" SRL Bârlad, astfel cum prevede art. 28 din lege, aspect care coroborat cu cele menționate anterior converge spre concluzia că a fost ținută o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, potrivit art. 138 alin. 1, lit. d din Legea 85/2006.
Întregul context factual a fost corect reținut de instanța de fond care și-a fundamentat soluția pe probatorii cu înscrisuri fiind întrunite condițiile necesare antrenării răspunderii pârâtei recurente pentru faptele prevăzute de art. 138 lit. a,c și d din Legea 85/2006 astfel că în mod corect a fost obligată aceasta să suporte pasivul debitoarei.
Față de cele expuse anterior, Curtea reține că recursul este nefondate astfel încât în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi respins urmând a fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței comerciale nr. 471/F/2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui -judecătorul sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Pt. președinte aflat în
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 868/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1108/2009. Curtea de... → |
|---|
