Practica judiciara insolventa. Decizia 111/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 111
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent B și pe intimat SC SRL V, lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC SRL V, intimat, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 424/F din 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. jur. pentru recurentă, lipsă fiind reprezentanții legali ai intimatei-debitoare și lichidatorului, precum și intimații persoane fizice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 2 lea termen de judecată, recurenta a depus cerere de renunțare la judecată iar intimata SC SRL a depus întâmpinare.
Cons. jur. pentru AVAS precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosar și nu solicită acordarea unui termen în acest sens. În continuare, solicită ca instanța să ia act de renunțarea recurentei la judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 424/F/ 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic s-a respins acțiunea formulată de lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I împotriva administratorilor debitorului în faliment V: și ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului și apărările pârâților în cauză rezultă că faptele imputare de lichidator sunt ulterioare deschiderii procedurii falimentului astfel că dispozițiile art. 138 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 sunt inaplicabile în cauză.
După data de 20.09.2005 debitoarea nu a mai desfășurat nici o activitate comercială, limitându-se doar la unele corecții în contabilitate, nu a achiziționat și nu a vândut marfă, suma de 30.110 lei nu a fost ridicată după deschiderea procedurii ci anterior, iar pentru destinația acesteia există justificare în actele contabile, și a fost cheltuită pentru interesele societății.
Suma de 4.000.000 lei este nesusținută, societatea nu avea un credit la acest nivel ci și datorii care multe dintre lele s-au compensat în cea mai mare parte, după efectuarea compensărilor societatea a rămas debitoare către alte firme, nepunându-se problema prescrierii vreunei acțiuni, stocurile erau anterioare falimentului iar valorificarea lor este foarte dificilă, cu acordul și sub controlul lichidatorului judiciar administratorul fiind convins că se poate valorifica acest stoc în așa fel încât să se toate debitele.
De altfel, în cursul procedurii de lichidare judiciară, a fost preluat de către lichidatorul judiciar întregul stoc de marfă în discuție, în vederea evaluării și valorificării acestuia în cadrul procedurii, la momentul prezent prejudiciul pretins fiind încă incert.
Articolul 138 din Legea nr. 85/2006 prevede în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alineat 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la art. 138 alineat 1 litera a - g din legea insolvenței.
În speță, lichidatorul judiciar reclamant nu a făcut dovezi privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâților în cauză, și nici probe concrete ale faptei ilicite, lipsind astfel din motivarea acțiunii în condițiile răspunderii, respectiv prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, limitându-se la o simplă enumerare și reținere în sarcina pârâților a faptelor prevăzute de art. 138 alineat 1 din Legea nr. 85/2006, fără o dezvoltare a acestor motive.
Natura juridică a răspunderii reglementate de Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală specială, cu toate consecințele ce decurg din această calificare, ce conțin elemente derogatorii de la dreptul comun al răspunderii delictuale.
Fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, condițiile atragerii răspunderii sunt cele din dreptul comun: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Legea insolvenței enumeră limitativ faptele pentru săvârșirea cărora se poate angaja răspunderea persoanelor menționate de către lege.
Deci, spre deosebire de dreptul comun, unde pentru orice faptă care cauzează unei alte persoane un prejudiciu se poate atrage răspunderea patrimonială, în situația prevăzută de legea specială, legea limitează aceste fapte la cele 7 fapte enumerate. Aceste fapte nu pot fi extinse, prin analogie, la alte fapte similare.
Articolul 149 din Legea nr. 85/2006 prevede că dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Regulamentului CE 1346/2000 referitor la procedurile de insolvență.
Aceasta nu permite aplicarea altor dispoziții legale privind responsabilitatea persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitorului, respectiv adăugarea altor fapte decât cele prevăzute.
Pentru a se putea atrage răspunderea, nu este suficient să se facă dovada săvârșirii uneia dintre faptele prevăzute de lege și nici a existenței prejudiciului.
În legea privind procedura insolvenței, este prevăzută în mod expres necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu: " judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pentru a se putea angaja răspunderea persoanei/persoanelor care au cauzat starea de insolvență este necesar ca autorul faptei să fi acționat cu vinovăție care poate îmbrăca forma intenției (art. 138 lit. a) - c) și f)) sau a culpei (art. 138 lit. d).
Și în cazul răspunderii reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 ca și în dreptul comun al răspunderii delictuale, răspunderea celui care a săvârșit una dintre faptele enumerate de către lege, va fi angajată, indiferent ce formă îmbracă vinovăția acestuia: intenția sau culpă (chiar și pentru culpa cea mai ușoară).
În speță nu rezultă probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâților, lichidatorul judiciar reclamant nu aduce probe concrete ale faptei ilicite, și nu se face nici o probă în sensul vinovăției acestora, din condițiile răspunderii lipsind prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele patru elemente ale răspunderii materiale, nu poate exista răspunderea foștilor administratori.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - prin reprezentantul său legal, fără a preciza care sunt motivele de recurs.
În ședința publică din 25 ianuarie 2010 instanța din oficiu a invocat excepția tardivității formulării cererii de recurs, excepția nulității recursului raportat la maniera de redactare a cererii precum și a excepția lipsei calității procesuale active a în declararea recursului având în vedere soluția pronunțată de instanța de fond, excepții pentru care a acordat părților termen în vederea discutării lor.
La dosarul cauzei a fost depusă, prin registratura instanței, adresa prin care solicită să se ia act de renunțarea în susținerea și judecarea cererii nr. 4789/14.12.2009 prin care a transmis "titularului cererii formulate în temeiul art. 138 hotărârea defavorabilă și analizarea oportunității căii de atac împotriva acesteia".
Prin întâmpinare păstrată la dosar ca și concluzii scrise Vaa rătat că achiesează la excepțiile invocate din oficiu de către instanță, solicitând respingerea recursului.
Analizând cererea de renunțare formulată de recurentă instanța constată că aceasta nu se referă la judecata prezentului recurs ci la susținerea și judecata cererii adresate de AVAS titularului cererii formulate în temeiul art. 138, pe care nu îl precizează. Ori, pentru ca renunțarea la judecată să producă efecte juridice ea trebuie să fie expresă, clară și fără echivoc, neputând fi dedusă din susținerile părții.
Întrucât în cauză cererea de renunțare nu se referă în mod expres și neechivoc la judecata cererii de recurs adresată instanței, c la cererea adresată unei terțe persoane, instanța nu poate lua act de aceasta, apreciind că nu sunt aplicabile prevederilor art. 246 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Examinând cu prioritate termenul de formulare a cererii de recurs, instanța constată că aceasta a fost depusă peste termenul de 10 zile prevăzut de Legea nr. 85/2006.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alineat 2 din Legea insolvenței a termenului de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii și a început să curgă la data de 10 decembrie 2009, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 60 dosar.
Având în vedere faptul că cererea de recurs a fost depusă la data de 24 decembrie 2009, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor relevante ale legii insolvenței, ultima zi a termenului era 21 decembrie 2009, instanța va respinge recursul ca tardiv formulat și va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de creditoarea împotriva sentinței civile nr. 424/F din 06 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
25.02.2010
Tribunalul Vaslui - - judecător sindic:
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Antoanela Susanu, Liliana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1234/2009. Curtea de... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 141/2009.... → |
|---|
