Practica judiciara insolventa. Decizia 1140/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1140
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU- și pe intimat " GRUP ", intimat LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARES. " GRUP ", având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva încheierii de ședință din 17 februarie 2009 și sentinței comerciale numărul 244/S din 5 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de plata taxelor de timbru;
- prin cererea de recurs se solicită judecata în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Prin încheierea de ședință din 17 februarie 2009, pronunțată, de judecătorul sindic a fost respinsă cererea de autorizare formulată de creditorul bugetar I ca neîntemeiată, avându-se în vedere faptul că acesta nu a depus la dosar dovezile solicitate de către instanță la termenul anterior, cu privire la motivele de admisibilitate în care se încadrează prin promovarea acestei cereri, precum și a persoanelor împotriva cărora înțelege să formuleze cerere în răspundere personală și față de punctul de vedere al lichidatorului judiciar care a precizat că nu sunt elemente prevăzute de art. 138 din lege, în vederea introducerii unei acțiuni în răspundere personală.
Prin sentința comercială nr. 244/S din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului Grup SRL și radierea debitoarei din Registrul comerțului.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 158/COM/19.10.2004 a fost deschisă procedura reorganizării judiciare si a falimentului împotriva debitoarei GRUP, la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a mun. I, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, în forma în vigoare la acea dată.
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitorului înregistrat si afișat la 09.02.2005 (fila 96 vol. I ), definitivat prin încheierea nr. 44 din 01.02.2005 (fila 95, vol. I) s-a înscris un creditor. Administrația Finanțelor Publice a mun. I, cu o creanța privilegiată în cuantum de 1.366.869.955 lei.
Prin încheierea nr. 259 din 10 mai 2005 s- dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitorului, sentința fiind irevocabila prin nedeclararea căii de atac a recursului.
Potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor (fila 153, vol. 1), consolidat prin încheierea nr. 386 din 13.07.2005 în cauză a fost înregistrată creanța unui singur creditor Administrația Finanțelor Publice a mun., cu o creanță privilegiată în cuantum de -,58 lei.
Bunurile debitoarei au fost valorificate pe baza evaluărilor efectuate, sumele fiind folosite pentru acoperirea cheltuielilor de procedură și acoperirea parțială a creanței, potrivit raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și planului de distribuire, aprobate prin încheierea judecătorului sindic nr. 404 din 18.09.2007.
Prin raportul final depus și înregistrat la data de 16.10.2008 (fila 61, vol. II), lichidatorul judiciar arată că întrucât toate bunurile societății au fost valorificate iar sumele obținute distribuite, se impune închiderea procedurii, continuarea procedurii determinând doar acumularea unor noi cheltuieli.
O copie a acestuia a fost publicată prin grija lichidatorului in Buletinul Procedurilor de Insolvență, conform dovezii nr. 76585 din 17.10.2008 iar un exemplar a fost afișat la ușa tribunalului.
Față de propunerea de închidere a procedurii nu s-au înregistrat obiecții.
Analizând actele și lucrările dosarului, din prisma întregului material probator administrat, judecătorul-sindic a apreciat că se impune admiterea propunerii de închidere a procedurii, pentru următoarele considerente:
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu mai deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu mai are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar mai fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea celorlalte creanțe ale creditorilor, procedura este lipsită de obiect, astfel încât pentru a nu se acumula noi cheltuieli de procedură, se va dispune potrivit art.132 alin. 2 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
In baza disp. art. 135 din lege, instanța a dispus notificarea închiderii procedurii debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență iar in temeiul disp. art.136 va descărca lichidatorul de orice îndatoriri si responsabilități.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditorul I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, în calitate de creditor bugetar al debitoarei Grup I, a formulat în data de 3.07.2005, sub nr. 41369, cerere de admitere a creanței, pentru suma de 196.168,57 lei, cerere prin care s-a solicitat și stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății pentru pasivul rămas neacoperit.
În data de 27.10.2009, sub nr. -, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, a solicitat judecătorului sindic, în baza art. 138 alin. 3din Legea nr. 85/2006, autorizarea pentru a introduce acțiunea în răspundere personală, în condițiile în care, în tabelul de creanțe al creditorilor, a fost înscris doar creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, situație în care nu se putea desemna comitetul creditorilor.
Consideră că hotărârea judecătorului sindic de respingere a cererii vizând autorizarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I de a introduce acțiunea pentru stabilirea răspunderii personale nu este nici legală, nici temeinică. Apreciază că această soluție contravine dispozițiilor Legii nr. 85/2996.
Învederează instanței de recurs că, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, în calitate de creditor bugetar, a dat dovadă de un rol activ în recuperarea creanțelor de la debitoarea în cauză, sens în care, anterior deschiderii procedurii, a întreprins toate măsurile de executare silită prevăzute de nr.OG 11/1996 și ulterior, de Codul d e procedură fiscală. Întrucât debitoarea se afla în stare de incapacitate de plată, în data de 1.04.2004, Iaf ormulat cerere pentru deschiderea procedurii. De asemenea recurenta a manifestat aceeași atitudine și pe parcursul derulării procedurii insolvenței, formulând cerere de admitere a creanței, cerere de autorizare, participând la adunările creditorilor.
Soluția judecătorului sindic de respingere a cererii formulate de I aduce atingere dreptului și interesului legitim, al creditorului bugetar în recuperarea creanțelor. Autorizarea recurentei de a formula acțiunea în răspundere personală a organelor de conducere a debitoarei, se circumscrie scopului stabilit de legiuitor în art. 2, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Dacă lichidatorul judiciar nu a depistat fapte de natura celor prevăzute la alin. 1 al art. 138, apreciază că solicitarea Administrației Finanțelor Publice a municipiului I de a dovedi existența unor astfel de împrejurări sau fapte dintre cele menționate de lege, care să conducă la incriminarea persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitoarei, este pe deplin legală, astfel încât, el nu trebuie privat de dreptul conferit de legiuitor de a formula acțiunea prevăzută la alin. 1. Datoriile foarte mari pe care societatea le înregistrează față de bugetul de stat, constând în, impozit pe profit, impozit dividende, CAS, amenzi, demonstrează că debitoarea a desfășurat activitate, dar că veniturile obținute au fost destinate personal și în detrimentul creditorului bugetar.
Obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezenta, în situația închiderii procedurii falimentului fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a creditorilor de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În mod corect judecătorul sindic a respins cererea de autorizare prin încheierea din 17 februarie 2009 în condițiile în care creditoarea nu a depus la dosar dovezile solicitate de către instanță cu privire la motivele de admisibilitate în care se încadrează promovarea acestei cereri, precum și numele persoanelor împotriva cărora înțelege să formuleze acțiunea în răspundere personală.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 recunosc legitimitate procesuală activă și comitetului creditorilor - în speță recurentei I, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar a omis să indice, în raportul pe care îl întocmește în conformitate cu prevederile art. 59 din lege, persoanele vinovate de producerea stării de insolvență a debitoarei și/sau dacă aceștia au omis să formuleze acțiune în răspundere, iar termenul de prescripție al acesteia de apropie de împlinire.
Curtea mai reține că judecătorul sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 alin. 3 din lege.
La raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei se reține politica managerială defectuoasă și gestionarea defectuoasă a resurselor de către organele de conducere ale debitoarei.
Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței, iar recurenta nu a contestat raportul întocmit conform art. 59.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva încheierii de ședință din 17.02.2009 și a sentinței comerciale nr. 244/S din 5 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Iași - judecător sindic în dosarul nr-, hotărâri pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1080/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 205/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
