Practica judiciara insolventa. Decizia 1141/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1141
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU- și pe intimat " ", lichidator CABINET - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE " " L, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 236/S din 5 mai 2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na avocat pentru lichidatorul judiciar.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de plata taxelor de timbru;
- lichidatorul judiciar a formulat și depus la dosar întîmpinare al cărei duplicat a fost comunicat recurentului creditor, după care
La interpelarea instanței, d-na avocat precizează că nu are de formulat cereri noi în cauză.
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
D-na avocat, pentru lichidatorul judiciar, pune scurte concluzii de respingere a recursului potrivit întîmpinării formulate de lichidator în cauză.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 236/S din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, judecătorul sindic s-a respins cererea formulată de creditorul Jud. I având ca obiect autorizarea introducerii cererii de stabilire a răspunderii personale a organului de conducere ale debitorului în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, s-a admis raportul final prezentat de lichidatorul judiciar Cabinet și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului "" și radierea acestuia din evidențele de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 96/S/25.03.2008 irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței și s-a dispus intrarea în faliment a debitorului SC,
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitorului, definitivat prin încheierea nr. 156 din 17.06.2008, în cauză a fost înregistrată și acceptată numai creanța creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, în cuantum de 47.762 lei.
Prin raportul final nr. 53 din 19.06.2008, depus și înregistrat la data de 20.06.2008 (fila 135 ), lichidatorul judiciar a arătat că deschiderea procedurii simplificate s-a realizat la solicitarea administratorilor firmei debitoare, motivat de faptul că din anul 2006 nu mai desfășoară activitate comercială, ceea ce a condus la imposibilitatea de a efectua plăți către bugetul de stat. Debitorul a prezentat actele conform art. 28 din legea 85/2006, din analiza cărora a reținut lichidatorul că societatea nu deține bunuri ce pot fi valorificate si nu are creanțe de recuperat.
Față de propunerea de închidere a procedurii, la data de 17.01.2009 s-a înregistrat cererea formulată de către creditorul Direcția generală a Finanțelor Publice a municipiului I având ca obiect autorizarea să introducă cerere de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, susținând că lichidatorul judiciar a omis să indice persoanele ce se fac vinovate de apariția stării de insolvență a debitorului.
Față de cererea creditorului, lichidatorul judiciar a formulat note de concluzii scrise, în care analizează din punct de vedere economic activitatea debitoarei astfel cum rezultă din actele contabile,concluzionând că starea de insolvență a fost generata de apariția unor lanțuri de magazine de tip cash & cary ce a determinat scăderea volumului de vânzări atât la comerțul cu ridicata cat si la comerțul en gros. Astfel, au scăzut vânzările prin reducerea volumului de marfă și a numărului de clienți, iar pe de altă parte au crescut cheltuielile prin indexarea chiriei a utilităților si prin degradarea produselor alimentare.
Analizând actele și lucrările dosarului, din prisma întregului material probator administrat, judecătorul-sindic apreciază că cererea formulată de către creditorul bugetar este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cererea de autorizare va fi respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv:
1. omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile
2. omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității.
Judecătorul-sindic are în vedere faptul că argumentele de esență ale creditorului au în vedere omisiunea lichidatorului de a indica persoanele care se fac vinovate de apariția stării de insolvență, fiind astfel incidente dispozițiile din teza întâi a art. 138 alin 3.
Acțiunea în stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege reprezintă o cerere incidentă care intervine intr-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanșat prin cererea privind inițierea procedurii insolvenței. Condițiile reglementate de art. 138 alin 3 sunt justificate de intenția legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularului acestei acțiuni, respectiv a lichidatorului.
In înțelesul literal al termenului, omisiunea indicării în raport a persoanelor răspunzătoare s-ar referi doar la situația în care, deși informațiile cu privire la aceste persoane existau, acestea nu au fost trecute totuși in raport, fiind uitate. Pornind de la această interpretare, în practica judiciară s-a exprimat opinia în sensul că nu se poate reține că ar fi vorba de o omisiune în înțelesul legii, in sensul neindicării persoanelor sau al neformulării acțiunii, in cazul in care în raport s-a indicat de către administratorul judiciar /lichidator că nu au rezultat informații privind incidenta in cauza a vreuneia din faptele limitativ prevăzute de lege în art. 138 alin 1, lit. a-
Astfel, deși lichidatorul judiciar a omis sa realizeze un raport distinct asupra cauzelor si împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art. 138, astfel de mențiuni au fost cuprinse in raportul final.
Retine astfel instanța din cuprinsul acestui raport, necontestat in termenul legal de către creditorul unic,că starea de insolvență a fost generata de un context economic si comercial nefavorabil activităților desfășurate de debitor. Apariția pe piață a lanțurilor de magazine tip cash & cary gen Metro, a determinat scăderea numărului de cumpărători ce achiziționau produse en gors din complexul, locație unde își desfășura activitatea societatea debitoare.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna din cele două situații enumerate anterior judecătorul-sindic va respinge cererea de autorizare și va dispune potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, cererea creditorului bugetar de autorizare fiind lipsită de orice temei, în special în condițiile de pasivitate pe care le-a manifestat, în condițiile în care din întreaga documentație rezultă faptul că debitoarea înregistra încă din anii 2004-2005 datorii la bugetul consolidat într-un volum mare.
In baza disp art. 135 din lege, instanța a dispus notificarea închiderii procedurii debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență iar in temeiul disp art. 136 descărcat lichidatorul de orice îndatoriri si responsabilități. Pentru activitatea desfășurată, s-a aprobat in parte decontul de cheltuieli prezentat de către lichidatorul judiciar, sumele urmând a fi suportate din fondul de lichidare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În condițiile în care însăși instanța de judecată a constatat că lichidatorul judiciar a omis să realizeze un raport distinct asupra cauzelor și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvabilitate cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare, apreciază că respingerea cererii formulate de recurentă privind autorizarea introducerii cererii de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere este una neîntemeiată.
Cererea privind autorizarea introducerii cererii de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere a fost formulată de către subscrisă considerând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 85/2006, respectiv organele de conducere "au dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți".
Ori aceste aspecte privind apariția stării de insolvabilitate a societății debitoare și persoanele cărora li se poate imputa această stare nefiind menționate în Raportul lichidatorului, apreciază că o omisiune din partea acestuia, fapt ce ne îndreptățește a ataca sentința instanței de fond ce a dispus respingerea cererii formulate de subscrisa privind autorizarea introducerii cererii de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare.
Netemeinicia celor dispuse de Tribunalul Iași - judecător sindic, rezultă și din faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra lor, apreciind că nu există o omisiune din partea lichidatorului în ceea ce privește starea de insolvență, deși aceeași instanță a constatat lipsa din același raport a cauzelor și a împrejurărilor ce au condus la apariția stării de insolvență și a persoanelor culpabile. Continuarea unei activități care a dus în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți în condițiile în care debitorul aflat în stare de insolvență avea obligația să se adreseze tribunalului pentru a fi supus procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția acesteia, constituie o premisă pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 85/2006.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp și o garanție pentru creditori în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor urmare a stării de insolvență produse.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 recunosc legitimitate procesuală activă și comitetului creditorilor, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când lichidatorul a omis să indice, în raportul pe care îl întocmește în conformitate cu prevederile art. 59 din lege, persoanele vinovate de producerea stării de insolvență a debitoarei și/sau dacă aceștia au omis să formuleze acțiune în răspundere, iar termenul de prescripție al acesteia se apropie de împlinire.
În speță, lichidatorul a arătat în raportul suplimentar la raportul final ( 184 dosar fond) că intrarea în procedura insolvenței a fost determinată de cauze ce nu au stat în voința administratorului societății,fiind vorba de conjuncturi economice nefavorabile de organizare a comerțului intern pe plan local, nefavorabil micilor comercianți.
Așa fiind, în mod corect judecătorul-sindic a reținut că nu poate fi vorba de o omisiune în înțelesul legii, faptul lichidatorului de a nu indica în raport persoanele vinovate de producerea stării de insolvență, câtă vreme se specifică cu claritate în același raport că starea de insolvență nu îi este imputabilă administratorului debitoarei.
Curtea mai reține că judecătorul-sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile revăzute de art. 138 alin. 3 din lege.
Constatând că în speță nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul și va menține sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Jud. I, împotriva sentinței comerciale nr. 236/S din 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
28.10.2009
2 ex.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 979/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1180/2009. Curtea de... → |
|---|
