Practica judiciara insolventa. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.205
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în municipiul V D,-, județul S, împotriva sentinței nr. 974 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - judecător sindic - în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC SRL V D - prin lichidator Management Reorganizare Lichidare I, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și partea în proces Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava. La apelul nominal au răspuns avocat pentru pârâta recurentă și consilier juridic pentru creditoarea intimată DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă împuternicire avocațială și s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite prin rezoluție.
Instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâta recurentă a apreciat sentința ca fiind nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, motivat de faptul că judecătorul sindic și-a însușit concluziile lichidatorului, fără a lua în seamă apărările pârâtei, că aceasta a contestat susținerile lichidatorului prin întâmpinarea depusă la dosar și că omisiunea judecătorului sindic echivalează cu necercetarea fondului. A mai arătat că nu este dat nici unul din cele două cazuri de atragere a răspunderii materiale invocate de lichidator, respectiv art. 138 alin 1 lit. a din Legea 85/2006, pârâta nu a folosit în interes personal bunuri ale societății, fapt dovedit de balanțele și bilanțul contabil pentru anii 2005-2007, din care rezultă că susținerile privind existența bunurilor în patrimoniul societății nu sunt reale, sau art. 138 lit. c din lege, lipsind motivele și dovezile concrete care să ducă la concluzia că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității societății, că a avut vreun beneficiu personal sau vreun avantaj din această activitate. În fine, a precizat că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență și faptul că bunurile nu au fost predate administratorului. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii de atragere a răspunderii materiale.
Consilier juridic pentru creditoarea intimată a apreciat că sunt date condițiile prevăzute de art. 138 lit. a și c din Legea insolvenței și a solicitat în principal respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 8 ianuarie 2008 și înregistrată sub nr-, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat deschiderea procedurilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC SRL, motivat de faptul că aceasta datorează bugetului de stat suma de 323.072 lei reprezentând impozit salarii, TVA, impozit pe profit, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Prin sentința comercială nr. 105/19 februarie 2008, judecătorul sindic a admis cererea, cu consecința deschiderii procedurii de insolvență față de debitoare și a desemnării, în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvență LICHIDATOR
Urmare a faptului că nu s-au identificat posibilități de reorganizare a activității debitoarei, judecătorul sindic a aprobat raportul administratorului judiciar, cu consecința deschiderii procedurii de faliment față de debitoare și a desemnării, în calitate de lichidator judiciar, a practicianului în insolvență LICHIDATOR
Prin cererea formulată la data de 29 mai 2009, lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii materiale a pârâtei, în calitate de fost administrator al debitoarei, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a și din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că aceasta nu a achitat la timp datoriile societății și a dispus continuarea unei activități care ducea debitoarea la încetare de plăți, în condițiile în care putea apela la dispozițiile Legii nr. 31/1990 și că a folosit bunurile societății în interes propriu.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, între faptele presupus a fi săvârșite și apariția stării de insolvență neexistând raport de cauzalitate.
Prin sentința nr. 974 din 8.12.2009, Tribunalul Suceavaa admis cererea de atragere a răspunderii și a obligat pe pârâta să suporte din averea proprie pasivul debitoarei până la concurența sumei de 362.100 lei reținând că din raportul lichidatorului judiciar privind cauzele și motivele care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei rezultă că în anul 2005 societatea deținea în patrimoniu active în valoare de 8.671.021,99, dar pârâta nu a folosit aceste sume pentru acoperirea datoriilor, ceea ce conduce la prezumția că pârâta a folosit aceste bunuri în interes propriu.
Tot din raportul lichidatorului judiciar rezultă că fostul administrator a dispus continuarea activității, în condițiile în care societatea înregistra datorii, veniturile obținute fiind folosite în interes personal.
Mai mult, prin nedeclararea insolvenței, majorările și penalitățile calculate sunt imputabile pârâtei. Prin aceeași sentință s-a dispus închiderea procedurii și s-au luat celelalte măsuri prevăzute de lege.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta arătând în esență că hotărârea nu este motivată, că instanța nu a analizat și nu a înlăturat apărările sale, însușindu-și fără motivare susținerile lichidatorului, care sunt inexacte, neluând în considerare amortizarea mijloacelor fixe și vânzarea la licitație a autoturismului Volkswagen de către creditoarea DGFP S, astfel încât este neprobată fapta prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, iar mai mult, în condițiile în care suma pretins însușită este de 9396 lei iar pasivul debitoarei de 362.100 lei, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu este exclusă. În ce privește fapta prevăzută de art. 138 lit.c din lege, arată recurenta că dovada interesului personal în continuarea activității societății nu poate fi făcută cu prezumții, fiind necesară prezentarea acelor elemente de natură să contureze acest interes.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților.
În speța de față însă, deși recurenta s-a apărat în fața judecătorului sindic, dezvoltând toate susținerile care ulterior au constituit motive de recurs, și care sunt de natură a naște îndoieli cu privire la realitatea celor conținute în raportul lichidatorului, tinzând tocmai la răsturnarea dovezilor care susțineau săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și c din legea nr. 85/2006, judecătorul sindic nu a făcut nici o referire la susținerile pârâtei, mărginindu-se să preia datele din raportul lichidatorului.
În consecință, având în vedere că motivarea constituie o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor și că hotărârea recurată nu satisface această exigență, făcând imposibil controlul de legalitate și temeinicie ce incumbă instanței superioare, Curtea constată că în cauză este dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă motiv care a condus în fapt la necercetarea fondului pricinii, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul va casa hotărârea și va trimite cauza judecătorului sindic pentru continuarea procedurii, ocazie cu care acesta va supune analizei toate susținerile recurentei referitoare la neîndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii materiale întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în municipiul V D,-, județul S, împotriva sentinței nr. 974 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal - judecător sindic - în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC SRL V prin lichidator Management Reorganizare Lichidare I, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și partea în proces Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Casează sentința nr. 974 din 8.12.2009 a Tribunalului Suceava și trimite cauza judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/22.02.2010
jud. sindic.
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Andrieș Maria
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1140/2009. Curtea de... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 691/2009.... → |
|---|
