Practica judiciara insolventa. Decizia 1145/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1145/
Ședința publică din 08.10.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea a jud. A împotriva sentinței civile nr. 980/19,05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator -AR MANAGEMENT A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, debitoarea prin lichidator a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 980/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a închis procedura insolvenței debitorului SC SRL A, s-a dispus radierea debitorului din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Arad, a fost descărcat administratorul judiciar -AR Management A de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, a fost aprobat onorariul administratorului în sumă de 3500 lei din fondul de lichidare, și s-a dispus notificarea hotărârii tuturor părților interesate și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic constatat că prin sentința comercială nr. 105/27.01.2009 s-a admis cererea creditorul SC SRL A, s-a închis procedura de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitorul SC SRL A și s-a numit administrator judiciar -AR Management
Având în vedere împrejurarea că, toate demersurile efectuate de administratorul judiciar privind identificarea bunurilor debitorului au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din raportul de activitate prezentat de către administratorul judiciar în ședința din 07.04.2009, respectiv în ședința din 19.05.2009 că, creditorii nu au dorit să suporte avansarea sumelor corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii deși au fost notificați în acest sens, considerând că în această situație sunt aplicabile prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL A și radierea acesteia din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs creditoarea DGFP a Județului A, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii insolvenței.
În motivare se arată că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, sentința fiind neîntemeiată.
Conform art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006: "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Creditoarea recurentă apreciază că părțile nu se află în situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de lichidare.
De asemenea, consideră că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul SC SRL
În drept invocă dispozițiile art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, art.304 pct.9 și art. 3041.proc.civ.
Debitoarea prin lichidator a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare se arată că instanța de fond a admis în mod corect propunerea administratorului judiciar de închidere a procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Se arată că demersurile administratorului judiciar rezultă cu claritate din dosarul cauzei și au constat în parcurgerea tuturor etapelor prevăzute în mod imperativ de Legea 85/2006, cum ar fi:
- a notificat fostul administrator al debitoarei pentru a depune actele de înființare și actele contabile ale firmei prin adresa nr. 97/18.02.2009, demersuri la care administratorul societar a răspuns, respectiv a transmis administratorului judiciar actele firmei și actele contabile solicitate, astfel că administratorul judiciar a putut întocmi raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvență, din care a reținut că debitoarea a înregistrat pierderi progresive începând cu anul 2006, iar în iunie 2008 recurenta a instituit sechestru pe întreg stocul de marfă, procedând apoi la valorificarea ei prin executare silită, situație care a condus la încetarea activității debitoarei;
- a fost convocată Adunarea Creditorilor pentru data de 27.03.2009, ședință la care nu a participat nici un reprezentant al creditorilor;
- a fost notificată Primăria Mun. A, Direcția fiscală, pentru comunicarea eventualelor bunuri mobile și imobile ale debitoarei, care a răspuns prin adresa nr. 45231/13.03.2009 că debitoarea nu figurează cu bunuri mobile și/sau imobile în evidențele fiscale;
- au fost notificate toate băncile în vederea blocării conturilor dar nu s-au identificat conturi cu disponibilități bănești.
Se arată că recurenta nu a manifestat nici interes și nici rol activ pe parcursul derulării procedurii insolvenței, creditorii nu au propus nici o măsură și nici nu au avansat sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor administrative de procedură, astfel că "tăcerea" creditorilor față de propunerea de închidere a procedurii în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 formulată de administratorul judiciar și pusă în discuție de judecătorul sindic, nu putea fi altfel interpretară decât ca o acceptare a propunerii administratorului judiciar.
faptul că debitoarea nu are sediu, nici bunuri valorificabile, nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, iar atragerea răspunderii administratorului nu poate fi aprobată, judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în sensul închiderii procedurii insolvenței debitorului SC SRL A în temeiul art. 131 din Legea 85/2006.
În drept invocă prevederile art. 308 alin.2 proc.civ. Legea nr. 85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Astfel, recurenta critică sentința deoarece în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune închiderea procedurii falimentului.
Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate întrucât textul art. 131 din lege nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei și de faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Ori din actele și lucrările dosarului, coroborate cu rapoartele întocmite de administratorul judiciar, rezultă că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii deși notificați nu au avansat cheltuielile de procedură. Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în mod temeinic și legal în baza textelor de lege reținute de către judecătorul sindic.
Totodată, recurenta critică sentința atacată, deoarece în opinia sa nu s-au întreprins toate măsurile pentru obținerea de informații și date necesare identificării bunurilor debitoarei. Critica este nefondată întrucât are caracter general nu arată care ar fi acele măsuri și, mai ales, care ar fi bunurile la care se referă. Dimpotrivă, Curtea constată că administratorul judiciar a întreprins toate măsurile rezonabile pentru identificarea tuturor elementelor de activ ale debitoarei.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există nici un astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Având în vedere toate aceste considerente hotărârea judecătorului sindic apare ca letală și temeinică, recursul creditoarei urmând a fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin.1 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice - a jud. A împotriva sentinței civile nr. 980/19,05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED./MM/26.10.2009
TEHNORED. /26.10.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Magdalena
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 54/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 4/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
