Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1146/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1146/
Ședința publică din 08.10.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea a județului A împotriva sentinței comerciale nr. 953/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator AR MANAGEMENT A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, debitoarea prin lichidator a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 953/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins cererea de schimbare a lichidatorului judiciar, în temeiul art. 131 din Legea insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL jud. A și radierea debitorului din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, s-a dispus plata cheltuielilor de procedură avansate de lichidatorul judiciar din fondul unic de lichidare, afișarea la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor debitoarei și notificarea sentinței tuturor părților interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 09 februarie 2009, prin Sentința comercială nr. 176, fost deschisă procedura falimentului prevăzută de legea insolvenței, față de debitoarea SC SRL, fiind desemnat lichidator judiciar Consult-AR Management să administreze procedura insolvenței debitoarei.
Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, judecătorul sindic a pus în sarcina fostului administrator al societății obligația de predare a documentelor prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație neîndeplinită de acesta.
În ciuda eforturilor depuse de lichidatorului judiciar nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi plătite datoriile societății.
Conform adresei emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad de la fila 165 dosar, societatea debitoare se află în dizolvare judiciară, potrivit art. 237 din Legea nr. 31/1990 și în ultimii trei ani nu a mai depus la organele în drept situațiile fiscale, motiv pentru care nu a putut fi întocmit nici raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus societatea la starea de insolvență. Din acest motiv nu au putut fi reținute de către lichidatorul judiciar nici incidența disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii fostului administrator.
Judecătorul sindic a mai constatat că, în conformitate cu declarația d-nei, rezultă că societatea debitoarea nu are și nu a avut bunuri în proprietate, nu desfășoară activitate din anul 2007, nu realizează venituri impozabile și nu deține disponibilități în conturi bancare (fila 4 dosar). De altfel, așa cum rezultă din actele depuse la dosar de către creditorul declanșator, acesta a înființat popriri asupra conturilor societății debitoare și a încasat sumele existente în aceste conturi deschise la BCR și Banca
Judecătorul sindic a constatat că, în conformitate cu adresa nr. 384/25.01.2008 emisă de Primăria comunei, rezultă că societatea debitoare nu are înregistrate bunuri supuse impozitării (fila 6 dosar).
Față de lipsa totală a actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, precum și imposibilitatea identificării uneia dintre cauzele de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul judiciar a pus în vedere creditorilor să avanseze sume necesare continuării procedurii, însă creditorii nu au răspuns pozitiv acestei solicitări. Aceeași prevedere a fost pusă în discuție și de către judecătorul sindic, astfel cum rezultă din Încheierea dată în ședința publică din data de 06.04.2009.
Ca urmare a imposibilității identificării de bunuri sau resurse necesare continuării procedurii și stingerii pasivului societății insolvente, lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
În privința cererii creditorului declanșator, care are o poziție dominantă datorită valorii creanțelor sale, mai mari decât ale celuilalt creditor - ITM A, judecătorul sindic constată că, deși, potrivit art. 11, lit. c din Legea nr. 85/2006, acest creditor avea posibilitatea să solicite desemnarea unui lichidator preferat, acesta nu a recurs la folosirea acestei prerogative atribuite prin lege. Ulterior, după depunerea declarației de creanță, creditorul DGFP Aad epus la dosar o decizie din data de 14.11.2008 privind desemnarea, în calitate de practician în insolvență preferat să administreze această procedură, a Casei de Insolvență, alegere făcută la ordinul președintelui ANAF, ordin care, ca și act normativ, este inferior legii și nu o poate modifica.
Judecătorul sindic a mai constatat că propunerea de înlocuire a lichidatorului judiciar a fost făcută inițial, doar pe baza acestui ordin și nu pentru că ar fi avut ceva de reproșat activității lichidatorului judiciar desemnat prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței. Cum Legea nr. 85/2006 impune precizarea unor "motive temeinice" pentru o astfel de schimbare, conform art. 11, lit. e și art. 22, judecătorul sindic a pus în vedere acestui creditor să precizeze care sunt aceste motive.
Creditorul ANAF a depus la dosar o motivare a cererii sale bazată pe dispoziții ale codului d e procedură fiscală și ale aceluiași ordin a președintelui ANAF, deși în speță sunt aplicabile dispozițiile legii speciale și nu ale codului d e procedură fiscală. Creditorul nu a invocat nici-o nemulțumire față de activitatea lichidatorului judiciar, profitând doar de dispoziția cuprinsă în art. 11, lit. d din Legea insolvenței.
Neexistând nici-un motiv legat de o eventuală activitate necorespunzătoare a lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul sindic, văzând că există o opoziție din partea acestuia și văzând că în cazul existenței unei opoziții la schimbarea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic dă o hotărâre motivată de schimbare a acestuia, potrivit art. 11, lit. c și e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic, constatând și faptul că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri valorificabile și nici resurse financiare pentru continuarea procedurii, considerând lipsită de utilitate schimbarea lichidatorului judiciar, va respinge cererea creditorului ANAF prin DGFP De asemenea, judecătorul sindic constată că o eventuală schimbare a lichidatorului nu va face altceva decât să prelungească această procedură în mod nejustificat, în condițiile în care nu există premizele recuperării vreunei sume de bani, fondul unic de lichidare fiind oricum insuficient față de creșterea numărului de falimente la nivel național cu un procent foarte mare, fapt de notorietate, fiind larg dezbătut în presa scrisă și tv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP A, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare, în sensul continuării procedurii insolvenței și numirii în calitate de lichidator judiciar pe Casa de Insolvență
În motive se arată că prin sentința recurată, Tribunalul Arada dispus respingerea cererii de schimbare a lichidatorului judiciar formulată de creditoarea recurentă și închiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 nelegală, sentința fiind neîntemeiată în opinia creditoarei recurente care consideră că nu se află în situația prevăzută de art. 131 din Legea 85/2006 și că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei intimate.
Se arată faptul că lichidatorul judiciar nu a întocmit Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au general apariția stării de insolvență, nu au fost predate documentele contabile prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, nu a formulat acțiune de atragere a răspunderii administratorului. Prin Raportul de activitate nr. 360/18.05.2009 care a fost prezentat la termenul din data de 18.05.2009 a arătat că "Nu au fost predate documentele financiare ale debitoarei.
De asemenea, în cauză nu a fost pusă în discuție problema dacă sunt sau nu incidente prevederile art. 138 din lege și dacă se impune formularea de către lichidatorul judiciar a plângerii penale privind atragerea răspunderii împotriva reprezentanților debitoarei, lichidatorul motivând că o astfel de plângere nu poate fi probată, nefiind în posesia actelor contabile".
În ceea ce privește schimbarea lichidatorului, se arată că prin sentința comercială nr. 176/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- instanța a numit în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL din jud. A 0pe practicianul în insolvență Consult Ar Management.
Prin declarația de creanță formulată de DGFP A împotriva debitoarei, înregistrată la Tribunalul Arad în data de 02.03.2009, a solicitat numirea în calitate de lichidator pe practicianul în insolvență Casa de Insolvență conform Deciziei nr. 25/14.11.2008 emisă de DGFP
Această solicitare a fost formulată și la sediul lichidatorului judiciar, în data de 03.04.2009, cu ocazia primei adunări a creditorilor, solicitare consemnată în procesul verbal încheiat cu această ocazie, nr. 234/03.04.3009.
La termenul din data de 06.094.2009 lichidatorul judiciar a contestat această solicitare pentru motivele susținute și arătate în Raportul de activitate nr. 235/06.04.2009,i punct de vedere care a fost reiterat și în Raportul nr. 360/18.05.2009 prezentat la termenul din data de 18.05.2009, dată la care cauza a și rămas în pronunțare.
Față de această stare de fapt, creditoarea recurentă consideră că lichidatorul judiciar în mod nelegal s-a opus cererii de schimbare a sa, având în vedere dispozițiile imperative ale art.19 alin.2 ind.1 din Legea nr. 85/2006 actualizată.
Având în vedere faptul că din cei doi creditori care au depus declarații de creanță, respectiv și A, recurenta consideră că este întrunită condiția pentru formularea cererii de schimbare a lichidatorului judiciar, întrucât creditoarea recurentă deține o cotă mai mare de 50 % din valoarea totală a creanțelor. cu care sunt de acord și prevederile art. 177 alin.4 din Codul d e procedură fiscală, republicat și actualizat.
Mai mult, la data emiterii Deciziei nr. 25 de către DGFP A, respectiv data de 14.11.2008, decizie și în baza căreia solicită schimbarea lichidatorului judiciar, se arată faptul că la acea dată acesta nu era agreat de către ANAF, nu a depus și nu putea depune oferte de servicii pentru a fi selecționat până la data emiterii deciziei - 14.11.2008.
Creditoarea recurentă menționează că, potrivit adresei nr. 68/09.04.2009 emisă de DGFP A - Compartimentul Procedură Insolvență și, în baza ofertei de servicii depuse la Casa de Insolvență și a procesului verbal încheiat cu ocazia desemnării ca și câștigător, fiind și singurul ofertant pentru debitoarea SC SRL din, acestui practician i-a fost stabilit un onorariu de 600 lei lunar și un onorariu de succes de 8 %.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și numirea în calitate de lichidator judiciar pe practicianul în insolvență Casa de Insolvență
Recurenta consideră închiderea procedurii insolvenței prematură în acest stadiu al cauzei, precizând că se impune mai întâi obținerea actelor, iar dacă este cazul și formularea unei plângeri penale pentru obținerea acestora de la administratorul societății.
În aceste condiții, lichidatorul judiciar va putea întocmi raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență și va putea formula atragerea răspunderii împotriva reprezentanților debitoarei, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept invocă art. 19 alin. 21, art. 131, art. 138 și art. 147 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ. și toate actele normative invocate.
Debitoarea prin lichidator a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motive se arată că recurenta invoca faptul că pentru realizarea scopului legii, nu s-au luat toate masurile pentru identificarea bunurilor din patrimonial debitoarei, respectiv că nu au fost formulate nici plângere penală și nici acțiune de atragere a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei, respectiv ca nu a fost schimbat lichidatorul cu cel numit prin Decizia nr. 25/14.11.2008.
Se apreciază că prima instanța a admis în mod corect propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, iar așa zisele motive ale recurentei sunt nefondate și netemeinice. Astfel, demersurile lichidatorului judiciar rezultă cu claritate din dosarul cauzei și au constat în parcurgerea tuturor etapelor prevăzute în mod imperativ de Legea 85/2006. Fără a avea intenția de a se repeta cu privire la masurile întreprinse în dosarul cauzei, lichidatorul reiterează câteva dintre demersurile efectuate si pe care recurenta nu le-a luat in considerare:
Apreciază că judecătorul sindic a pronunțat hotărâre legală respingând cererea creditorului recurent de schimbare lichidatorului.
Examinând recursul formulat de creditoare prin prisma motivelor invocate, Curtea reține ca întemeiată calea de atac pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a dispus respingerea cererii de schimbare a lichidatorului judiciar formulată de creditorul bugetar DGFP A, însă în mod greșit a considerat că nu mai există posibilitatea de a desemna un lichidator judiciar de către creditorul care deține cel puțin 50 % din valoarea totală a creanțelor dacă nu a solicitat aceasta potrivit art. 11 lit.c) din Legea nr. 85/2006 modificată.
În aceeași ordine de idei judecătorul sindic în mod greșit a analizat solicitarea creditorului recurent, care este de necontestat în situația de creditor dominant, pe temeiul art. 11 lit.e) din legea insolvenței, care se referă la cu totul altă ipoteză, respectiv înlocuirea pentru motive temeinice a practicianului în insolvență.
Ori, instanța a fost sesizată cu o altă instituție asupra căreia nu s-a pronunțat prin hotărâre, respectiv cea a prerogativei pe care o are un astfel de creditor de a desemna lichidatorul în locul celui provizoriu, chiar și fără consultarea adunării creditorilor în condițiile art, 19 alin. 21și art. 11 lit.d) din legea insolvenței.
În aceste condiții de manifestare a voinței creditorului, judecătorul sindic nu poate decât să procedeze conform art.19 alin.4 din aceeași lege, în sensul că "Dacă în termenul stabilit la alin. (3) decizia adunării creditorilor sau a creditorului ce deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, dispunând totodată încetarea atribuțiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentința de deschidere a procedurii".
Această atribuție a judecătorului sindic nu este una facultativă, prin hotărârea atacată însă nu a fost analizată și dispusă ca atare.
Nu are relevanță în speță opoziția pe care a făcut-o lichidatorul judiciar provizoriu la înlocuirea sa, după cum nu-și găsesc locul motivele de oportunitate pe care le-a invocat instanța în sprijinul soluției pronunțate, câtă vreme sunt dispoziții imperative care reglementează ipoteza din speță.
Mai mult, recurenta invocă neîntocmirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat insolvența, motiv față de care judecătorul sindic a acceptat susținerea lichidatorului în sensul că nu s-a putut întocmi raportul ca urmare a nedepunerii situațiilor financiare.
O asemenea exonerare de la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina lichidatorului, în speță întocmirea raportului nu este prevăzută în art.59 din legea insolvenței, după cum nici faptul că nu s-au predat documentele contabile nu prezumă posibilitatea ca lichidatorul să nu solicite niciodată atragerea răspunderii administratorului conform art. 138 din lege.
În apărarea formulată în întâmpinarea sa, lichidatorul arată că demersul efectuat a constat într-o simplă și singură adresă cu nr. 121/23.02.2009 prin care a notificat fostul administrator să depună actele de înființare și cele contabile, însă considerăm ca nerelevant acest unic și singular demers pentru a nu da curs îndeplinirii unor obligații în procedură sau demararea aplicării unor instituții cum este cea a răspunderii personale patrimoniale, decizia de aoa plica aparținând în cele din urmă judecătorului sindic, după prealabila citare a administratorului sau organelor de conducere în general, după caz.
Față de cele reținute, văzând art. 312 (5) proc.civ. se va admite recursul creditoarei, casa hotărârea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea a județului A împotriva sentinței comerciale nr. 953/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, casează hotărârea atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED.//15.10.2009
TEHNORED. /15.10.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Magdalena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
