Practica judiciara insolventa. Decizia 1169/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1169
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent.. A. PU-ȘI - ADM.. PU-ȘI și pe intimat SC - SRL, lichidator LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC - SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 275/S din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este timbrat, motivat și formulat în termen.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 275/S/ 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a respins cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a municipiului I de autorizare în vederea introducerii acțiunii în răspundere personală; s-a aprobat raportul final prezentat de lichidator și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului Filiala I și radierea acestuia din evidențele și ale DGFPJ
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că cererea de autorizare este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv:
1. omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile;
2. omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care acesta amenință să se prescrie, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității.
Judecătorul sindic a avut în vedere faptul că argumentele de esență ale creditorului au în vedere omisiunea lichidatorului de a promova o acțiune în stabilirea răspunderii personale, fiind astfel incidente dispozițiile din teza a doua a art. 138 alin. 3.
Acțiunea în stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege reprezintă o cerere incidentă care intervine într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanșat prin cererea privind inițierea procedurii insolvenței. Condițiile reglementate de art. 138 alin. 3 sunt justificate de intenția legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularului acestei acțiuni, respectiv a lichidatorului.
În înțelesul literal al termenului, omisiunea indicării în raport de persoanele răspunzătoare s-ar referi doar la situația în care, deși informațiile cu privire la aceste persoane existau, acestea nu au fost trecute totuși în raport, fiind uitate. Pornind de la această interpretare, în practica judiciară s-a exprimat opinia în sensul că nu se poate reține că ar fi vorba de o omisiune în înțelesul legii, în sensul neindicării persoanelor sau al neformulării acțiunii, în cazul în care în raport s-a indicat de către administratorul judiciar/lichidator că nu au rezultat informații privind incidența în cauză a vreuneia din faptele limitativ prevăzute de lege în art. 138 alin. 1 lit. a-
În cauza dedusă judecății, în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138 (fila 143 - 144 dosar), raport necontestat de creditor în termenul legal, lichidatorul arată că din analiza indicatorilor financiari cât și a înscrisurilor depuse de creditorul bugetar nu rezultă incidența în cauză a unor motive de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitorului, nefiind elemente probatorii în susținerea unei astfel de acțiuni.
În condițiile în care creditorul bugetar nu a înțeles să conteste raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență și nici să participe activ în cadrul procedurii prezentând lichidatorului judiciar elemente probatorii care să fi răsturnat prezumțiile pe baza cărora acesta a apreciat că nu există temeiuri pentru promovarea unei acțiuni în stabilirea răspunderii personale, cererea de autorizare se dovedește a fi doar un demers formal, ce ar duce la tergiversarea procedurii și implicit acumularea unor noi cheltuieli de procedură.
Cum în cauză nu se regăsesc nici una din cele două situații enumerate anterior, judecătorul sindic a respins cererea de autorizare și în condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, în cauză fiind incidente disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, astfel încât instanța a hotărât închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea procedurii neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că instanța nu a interpretat corect actele depuse la dosar, îngrădindu-i astfel dreptul de a formula acțiunea în contradictor cu persoanele vinovate de aducerea societății în insolvență.
De asemenea, în opinia recurentei, instanța nu a apreciat corect asupra existenței premiselor angajării răspunderii personale din organele de conducere ale debitorului și nici asupra rapoartelor care pot fi contestate de creditor, între care nu se regăsește raportul asupra cauzelor insolvenței.
Raportul asupra cauzelor reprezintă o atribuție exclusivă a practicianului desemnat să administreze procedura și cuprinde o analiză a situației economice și juridice a debitorului în baza unor elemente preluate din site ANAF-MEF și nu din evidența contabilă a debitoarei, astfel încât această analiză nu poate reflecta realitatea. Prin urmare, este nelegală și netemeinică soluția instanței de a respinge solicitarea organului fiscal de a fi autorizat să introducă acțiunea în temeiul disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care acesta deținea elementele necesare probării acțiunii.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrină cât și în jurisprudență, câtă vreme administratorul este un mandatar al falitei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență și grijă chiar decât propriile sale bunuri.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Recursul este nefundat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea de atragere a răspunderii personale prevăzută de alin. 1 al aceluiași articol dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor amenință să se prescrie.
În speță Curtea reține că lichidatorul judiciar nu a omis să indice persoanele culpabile de starea de insolvență și nici să formuleze acțiunea împotriva acestora.
De asemenea, nu s-a făcut dovada (pentru ca cea de a doua situație să se regăsească în speță) că există amenințarea prescrierii răspunderii persoanelor vinovate de producerea stării de insolvență.
Prin urmare, niciuna dintre cele două situații în care comitetul creditorilor (și nu doar un singur creditor) putea solicita să fie autorizat să introducă acțiunea nu este incidentă în cauză.
În conținutul raportului lichidatorului judiciar a precizat în mod expres faptul că nu identificat cauze de antrenare a răspunderii administratorului statutar al debitorului, astfel că nu se poate reține existența vreunei omisiuni.
De altfel, așa cum se arată și în doctrină, judecătorul - sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv asupra existenței vreuneia din cele două cazuri prevăzute de alin. 3 al art. 138 din Legea 85/2006.
Asupra oportunității formulării acțiunii se poate pronunța doar administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, iar în caz de inactivitate a acestora, autorizarea poate fi dată doar comitetului creditorilor.
Întrucât în speță lichidatorul judiciar, în urma analizării cauzelor, nu a reținut existența probatoriilor necesare antrenării răspunderii administratorului statutar, prin raportul depus la dosar și necontestat de creditor, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea ce neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefundat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 275/S/ 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
-
Red.
Dact.
2 ex.
27.10.2009
Tribunalul Iași - judecător sindic:
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1045/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1320/2009. Curtea de... → |
|---|
