Practica judiciara insolventa. Decizia 1170/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1170
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurenta.. A. PU-ȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. I și pe intimata SC SRL, lichidator judiciar CIPI - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 327/S din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și formulat în termen iar lichidatorul a depus precizări.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare. După deliberare,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 327/S din 26 mai 2009 Tribunalul Iași - judecător sindic a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a mun. I, având ca obiect autorizarea introducerii cerere de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și aprobat raportul final prezentat de lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvență, cu sediul social declarat în mun. I,-, - scara A,. 19, jud. I, număr de ordine în 578, cod de identificare fiscală RO -.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei "", cu sediul în I,--B, cod de identificare fiscală nr. -, număr de ordine în registrul comerțului J-. S-a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități. În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a aprobat în parte decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar și s-a dispus plata către acesta a sumei de 2526,41 lei (1326,41 lei cheltuieli materiale și 1200 lei onorariu) din fondul de lichidare. În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr. 470/S din 07.10.2008 - irevocabilă prin nerecurare - a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței și s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei "" Potrivit tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitoarei, definitivat prin încheierea nr. 4 din 13.01.2009, în cauză a fost înregistrată și acceptată creanța unui singur creditor, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, creanță în cuantum de 19.046 lei.
La 13.01.2009 a fost depus și înregistrat Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, în cuprinsul căruia lichidatorul a menționat că din indicatorii financiari ai bilanțului pe anul 2003 rezultă că la acea data debitorul avea datorii de 544.974 lei și disponibilități bănești de 56, 5 lei.
Prin raportul final nr. 105 din 16.01.2009, depus și înregistrat la data de 23.03.2009 (fila 148), lichidatorul judiciar a arătat că a notificat debitoarea și administratorul acesteia cu privire la deschiderea procedurii și obligațiile ce-i revin, însă corespondența a fost returnată, cu mențiunea "necunoscut la adresă". În lipsa actelor financiar contabile, au fost analizați indicații financiari postați pe site-ul Ministerului Economiei si Finanțelor. Nefiind individualizate bunuri în patrimoniul debitoarei și nici creanțe de recuperat, lichidatorul a solicitat închiderea procedurii, în temeiul disp art. 131 din legea 85/2006. Raportul final a fost înregistrat și afișat la ușa instanței, fiind publicat de lichidatorul judiciar și în Buletinul Procedurilor de Insolvență, conform dovezii nr. 26845 din 20.03.2009.
Față de propunerea de închidere a procedurii, la data de 24 martie 2009 s-a înregistrat cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a mun. I, având ca obiect autorizarea introducerii cererii de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, Creditoarea a susținut că lichidatorul judiciar a omis să formuleze o astfel de acțiune. Starea de dezechilibru financiar se datorează managementului defectuos al societății debitoare.
Față de cererea creditoarei, lichidatorul judiciar a depus precizări, arătând în cuprinsul acestora că o acțiune în stabilirea răspunderii nu este justificată, deoarece nu s-au identificat fapte de natura celor enumerate în art. 138 din legea 85/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma întregului material probator administrat, judecătorul-sindic a apreciat că cererea formulată de creditorul bugetar este neîntemeiată, deoarece nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile și omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, când aceasta amenință să se prescrie. Aceste situații nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității.
Judecătorul-sindic a avut în vedere că argumentele de esență ale creditoarei au în vedere omisiunea lichidatorului de a promova o acțiune în stabilirea răspunderii personale, fiind astfel incidente dispozițiile din teza a doua a art. 138 alin 3. Acțiunea în stabilirea răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege reprezintă o cerere incidentă, care intervine într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanșat prin cererea privind inițierea procedurii insolvenței. Condițiile reglementate de art. 138 alin 3 sunt justificate de intenția legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularului acestei acțiuni, respectiv a lichidatorului.
În înțelesul literal al termenului, omisiunea indicării în raport a persoanelor răspunzătoare s-ar referi doar la situația în care, deși informațiile cu privire la aceste persoane existau, acestea nu au fost trecute totuși in raport, fiind uitate. Pornind de la această interpretare, în practica judiciară s-a exprimat opinia că nu se poate reține că ar fi vorba de o omisiune în înțelesul legii, în sensul neindicării persoanelor sau al neformulării acțiunii, în cazul in care în raport s-a indicat - de administratorul judiciar/lichidator - că nu au rezultat informații privind incidența în cauză a vreuneia dintre faptele limitativ prevăzute de lege, în art. 138 alin 1, literele a- În cauza dedusă judecății, în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existentei premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art. 138, raport necontestat de creditor în termenul legal, lichidatorul arată că din analiza indicatorilor financiari rezultă că în anul 2003 starea de insolvență era iminentă. A reținut instanța - din întâmpinarea depusă de lichidator la cererea de autorizare - că în cauză nu se regăsesc elemente probatorii în susținerea unei astfel de acțiuni.
În condițiile în care creditorul bugetar nu a înțeles să conteste raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență și nici să participe activ în cadrul procedurii, prin depunerea de înscrisuri sau prezentarea altor elemente probatorii care să contureze existența vreuneia dintre faptele prevăzute limitativ în dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, cererea de autorizare se dovedește a fi doar un demers formal, ce ar duce la tergiversarea procedurii și - implicit - la acumularea unor noi cheltuieli de procedură.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna dintre cele două situații enumerate anterior, judecătorul-sindic a respins cererea de autorizare și - în condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia, care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor - procedura este lipsită de obiectiv, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006. Instanța a hotărât închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea procedurii neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea a municipiului I, arătând că instanța de fond nu numai că nu a analizat demersurile realizate în procedură (și chiar înainte de a se deschide procedura) însă a catalogat organul fiscal că ar fi stat în pasivitate, doar pentru că nu a contestat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență și nu a prezentat lichidatorului elemente probatorii, care să fi răsturnat prezumțiile pe baza cărora acesta a apreciat că nu există temeiuri pentru promovarea unei acțiuni în stabilirea răspunderii personale, considerând în final că cererea de autorizare se dovedește un demers formal.
Netemeinicia hotărârii rezultă din faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra lor.
Recurenta învederează că raportul asupra cauzelor nu indică acele cauze (reale) care au condus debitoarea în stare de insolvență, ci reprezintă o simplă formalitate, un raport în care sunt cuprinse afirmații bazate doar pe niște indicatori preluați din site-ul Netemeinicia și nelegalitatea hotărârii rezultă din împrejurarea că raportul asupra cauzelor nu se află printre rapoartele care pot fi contestate, întrucât prin acesta nu s-au luat și nici nu s-au dispus măsuri, de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de lege, cu depășirea sau încălcarea acestor atribuții. Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea contestării rapoartelor practicienilor în insolvență doar în ce privește măsurile luate de aceștia cu încălcarea sau depășirea atribuțiilor conferite de lege. Raportul asupra cauzelor reprezintă o atribuție exclusivă a practicianului desemnat să administreze procedura și cuprinde o analiză a situației economice și juridice a debitorului, în baza unor elemente preluate de site ANAF-MEF și nu din evidența contabilă a debitoarei, astfel încât această analiză nu poate reflecta realitatea.
Recurenta mai susține că - în lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006 - instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, cât și, în același timp, o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea, în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
În drept, I invocă dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 și art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă și prevederile art. 2, 138 alineat 3 și alineat 1 literele b), c) și d) din Legea nr. 85/2006 și art. 73 din Legea nr. 31/1990.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Deși I invocă punctul 8 al art. 304 Cod procedură civilă, niciuna dintre criticile prezentate în recurs nu se încadrează în acest motiv de modificare a hotărârii, care vizează "greșita interpretare a actului juridic dedus judecății" în sens de operațiune juridică și nu de înscris depus ca dovadă.
Curtea reține că punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nu este aplicabil, câtă vreme judecătorul-sindic a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante, în primul rând alineatul (3) al articolului 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Instanța de recurs constată că sunt întru-totul întemeiate cele expuse în motivarea sentinței, judecătorul-sindic interpretând alineatul (3) al art. 138 în concordanță cu practica judiciară și doctrina în materie.
În fine, criticile care exced cadrului art. 304 și care se examinează potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, se vădesc nefondate, atât timp cât judecătorul-sindic a stabilit corect situația de fapt, care are pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 327/S/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic - -
04.11.2009
2 ex.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 298/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 815/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
