Practica judiciara insolventa. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 12/2009
Ședința publică de la data de 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Saftiuc
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.285 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic cu delegație din partea recurentei-creditoare și consilier juridic cu delegație de reprezentare din partea intimatei B- în calitate de lichidator judiciar al intimatei-debitoare " ", lipsă fiind intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei-creditoare având cuvântul, critică sentința recurată în sensul că greșit s-au respins de către instanța de fond obiecțiunile la raportul final și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, deși există premisa răspunderii administratorilor judiciari. În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea autorizării începerii procedurii de angajare a răspunderii administratorului judiciar.
Reprezentantul lichidatorului judiciar având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că potrivit modificărilor intervenite în 85/2006, angajarea răspunderii administratorului judiciar se poate face numai în cazul în care se recomandă în raportul cauzal. Deși a fost întocmit un astfel de raport în prezența creditorilor, nici unul dintre aceștia nu l-a contestat, respectiv nici
Reprezentantul recurentei având cuvântul în replică, arată că raportul cauzal este întocmit din anul 2005, iar de atunci până în prezent se putea constata oricând insolvabilitatea intimatei-debitoare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 285/26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr- au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI la raportul final, a fost aprobat raportul final și în temeiul art. 131 - 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Raportul cauzal a fost depus la instanță și afișat la data de 15 septembrie 2005 (fila 88,. I).
Raportul cauzal a fost comunicat creditorilor și nu a fost contestat, în baza acestuia a fost deschisă și procedura falimentului.
Analizând Raportul cauzal întocmit de administratorul judiciar potrivit dispozițiilor art.56 din Legea nr.64/1995 republicată - în vigoare la data respectivă, judecătorul sindic reține că este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale menționate, în sensul că precizează în mod amănunțit cauzele și împrejurările în care societatea falită a ajuns în stare de insolvență așa cum rezultă din verificarea evidenței contabile a societății, astfel că nu se justifică și nici nu există altă posibilitate pentru a completa raportul în cauză nefiind descoperite alte elemente noi pe baza cărora să se poată eventual constata o altă stare de fapt decât cea inițială.
Din raportul cauzal nu rezultă că administratorul statutar ar fi comis fapte de natura celor menționate la art.137 din Legea nr.64/1995, respectiv art.138 din Legea nr.85/2006 cauzele ajungerii în stare de insolvență fiind precizate în mod expres în raport și nedovedindu-se culpa vreunui organ de conducere pentru care s-ar justifica formularea unei acțiuni în răspundere, situație față de care nu este justificată nici cererea contestatoarei de a fi autorizată să formuleze acțiunea în răspundere.
Este adevărat că, creditorii prin comitetul creditorilor pot cerere judecătorului sindic de a formula o acțiune în răspundere dar numai în condițiile prevăzute în mod expres la art.138 pct.3, respectiv în condițiile în care administratorul/lichidatorul judiciar a omis să indice cauzele insolvenței și persoanele vinovate sau când nu s-a formulat acțiune în răspundere sau acțiunea este amenințată cu prescripția.
În cauză însă față de raportul cauzal - nu sunt îndeplinite condițiile pentru împuternicirea creditorul sau comitetului creditorilor, față de dispozițiile art.138 pct.3, raportul cauzal cuprinzând cauzele ajungerii în insolvență, iar omisiunea lichidatorului de a formula o acțiune fiind pe deplin justificată, ajungerea în stare de insolvență a falitei datorându-se unor cauze obiective neimputabile în sensul dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 și art.988 Cod civil.
Judecătorul sindic a avut în vedere că Raportul final a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.129 din Legea nr.85/2006 că a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1024/18.03.2008, că a fost pus în discuția Adunării Generale a Creditorilor din 16.05.2008 și că Raportul nu a fost contestat de alți creditori, decât de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI. În motivarea recursului se arată că judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra cererii de autorizare a creditoarei - recurente de a formula o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, deși în considerente s-a făcut vorbire de această cerere.
Se mai susține că prin neparcurgerea acestei etape esențiale în cadrul unei lichidări judiciare au fost grav prejudiciate drepturile și interesele creditorilor, apreciază că a fost dispusă închiderea procedurii insolvenței cu nerespectarea dispozițiilor legale, precum și spiritului legii care oferă creditorilor mai multe instrumente în vederea recuperării creanțelor.
Recurenta mai susține că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Arată că debitoarea a fost lipsită de lichidități pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, iar scopul acestei dispoziții legale era tocmai de a pune la îndemâna creditorilor procedură specială, prin care să-și poată recupera creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată. Se arată că cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere nu este prevăzută explicit de dispozițiile legale mai sus menționate și faptul că nu s-ar putea stabili o legătură de cauzalitate între activitatea administratorului și starea de insolvență nu este relevantă în speță, atât timp cât legea nu face referire expresă la aceasta, textul de lege folosind expresia "au contribuit" la ajungerea societății în stare de insolvență, ceea ce sugerează aplicabilitatea textului și în situația în care fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Procedura insolvenței debitoarei LBa fost deschisă prin sentința civilă nr. 203/24 mai 2005 a Tribunalului Bacău, în temeiul Legii nr. 64/1995.
La data de 13 septembrie 2005 administratorul judiciar desemnat, L a depus la dosar raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei Acest raport nu a fost contestat, nu s- solicitat completarea lui. Abia la data de 26 august 2008, prin obiecțiunile la raportul final, recurenta invocă faptul că nu a fost întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea faptelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora. prin aceleași obiecțiuni a solicitat ca lichidatorul judiciar să apeleze la prerogativa conferită de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar în situația în care lichidatorul judiciar nu apelează la această prerogativă solicită să fie autorizați creditorii să formuleze o acțiune în angajarea răspunderii patrimoniale, în cauză nefiind constituit un comitent al creditorilor datorită numărului redus de creditori înscriși în tabelul creditorilor.
Având în vedere faptul că raportul cauzal întocmit la 13 septembrie 2005 nu a fost contestat, iar recurenta nu a indicat, iar din dosar nu rezultă elemente noi care să impună modificarea raportului cauzal, Curtea reține că judecătorul sindic a apreciat în mod corect că nu se impune completarea sau întocmirea unui alt raport.
În ceea ce privește autorizarea recurentei să formuleze acțiune în angajarea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din același act normativ, în condițiile în care lichidatorul judiciar a arătat în raportul cauzal că starea de insolvență a fost determinată numai de cauze obiective. Judecătorul sindic a expus în considerente motivele pentru care solicitarea recurentei nu poate fi soluționată favorabil și s- pronunțat în dispozitiv prin respingerea în totalitate a obiecțiunilor în cadrul cărora a fost formulată cererea de autorizare.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul declarat de creditoareaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bîmpotriva sentinței civile nr.285 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata B - în calitate de lichidator judiciar al intimatei-debitoare " ". și intimata-creditoareADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
27 ian. 2009
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 773/2008. Curtea de Apel... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 503/2009.... → |
|---|
