Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1248/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1248
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 393/S din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 393/S/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a hotărât:
A fost respinsă cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a mun. I din cadrul Direcției Generale a finanțelor Publice a Jud. I, cu sediul în I,-, privind autorizarea introducerii acțiunii pentru stabilirea răspunderii personale prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " ", cu sediul în I,-,. 1, nr. de înmatriculare J-.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii insolvenței, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În temeiul art. 4 s-a aprobat decontul lichidatorului Lichidator I, cu sediul în mu. I,-, bloc 8,. A,. 4,. 19, județul I, număr de ordine în 202, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0021 și s-a dispus ca din fondul de lichidare să-i fie achitată acestuia suma de 1.950,4 lei, din care 901 lei cheltuieli materiale.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul-sindic a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 451/S/01.10.2008 pronunțată în acest dosar, s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului " " I, fiind numit lichidator judiciar Lichidator
Tabelul creanțelor asupra averii debitorului a fost definitivat prin încheierea nr. 17/14.01.2009.
La data de 24.03.2009 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului a înaintat la dosar raportul final, solicitând să se dispună închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că societatea nu deține bunuri care să poată fi valorificate în vederea acoperirii creanțelor.
La data de 17.06.2009 creditorul Administrația Finanțelor Publice a mun. Ias olicitat să fie autorizat să promoveze acțiune în răspundere personală, în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Cererea creditorului a fost respinsă întrucât, date fiind concluziile lichidatorului judiciar din raportul final, potrivit cărora apariția stării de insolvență nu se datorează vreuneia din faptele descrise la art. l 138 al. 1, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest sens de art. 138 alin. 3 pentru autorizare.
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare și că în averea debitorului nu există bunuri cu care să fie acoperite cel puțin cheltuielile administrative, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre.
A fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea privind procedura insolvenței.
Totodată, dată fiind activitatea acestuia, așa cum rezultă din dosarul cauzei, a fost aprobat decontul lichidatorului pentru suma calculată, sumă ce va fi achitată din fondul de lichidare, conform art. 4, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, întrucât în contul debitorului sunt disponibilități bănești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea a mun. I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, judecătorul-sindic apreciind greșit că nu ar fi întrunite dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Consideră întemeiată solicitarea creditorului Mun. I prin prisma faptului că, în tabelul de creanțe al creditorilor " " a fost înscris un singur creditor, respectiv Mun. I și în aceste condiții nu s-a putut desemna un comitet al creditorilor care să solicite judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prev. de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care lichidatorul judiciar desemnat a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului " "
Din istoricul prezentat de Oficiul Registrului Comerțului I rezultă că debitorul anterior menționat a avut, de la înființare, administrator statutar pe numitul.
debitorului " " neachitate la bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 48.341 lei, au fost acumulate pe parcursul anilor 2003-2008. menționează că societatea a efectuat plăți voluntare din decembrie 2003 - 2008 până la data intrării în faliment (01.10.2008) în valoare totală de 82 lei.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991 "Administratorul societății este răspunzător pentru organizarea și conducerea contabilității".
Din informațiile despre situația fiscală rezultă că, debitorul anterior menționat, nu a depus declarațiile fiscale obligatorii, bilanțuri contabile sau raportări financiare din 31.12.2003.
Nedepunerea actelor contabile și a raportărilor contabile prev. de lege la organele fiscale echivalează cu prev. art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006, în sensul că "a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Culpa administratorului constă și în aceea că, în momentul în care societatea debitoare a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și că nu a anunțat creditorii despre aceasta,contribuind astfel la cumularea de noi datorii.
Înțelege prin aceasta faptul că administratorul, a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți (fapta prev. de art. 138 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 85/2006).
Administratorul a dat dovadă de pasivitate față de situația financiară a societății. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85, debitorul a obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, procedură pe care nu au urmat- Ca urmare, pasivul societății s-a majorat, prin creșterea accesoriilor la debitele neplătite la scadență.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea organelor de conducere ale societății ajunsă în încetare de plăți așa cum este reglementată de legea privind procedura insolvenței, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite și dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma comună în materie, acolo unde legea specială nu dispune.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35, alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954: "Faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea".
Având calitatea de administrator la " ", de la înființare și până la data deschiderii procedurii insolvenței, sus-numitul a fost persoana împuternicită să reprezinte societatea, fiind ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, după cum rezultă și din art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990,potrivit cărora, "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege". Mandatul este cuprins în actul constitutiv (art. 5) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând desemnarea, administratorii stabilesc un raport contractual de mandat comercial cu persoana juridică.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1540 Cod civil, "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar însă și de culpa în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate. Or, potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros.
Administrator cu puteri depline, sus-numitul este cel care a avut, în fapt și în drept conducerea societății debitoare, situația financiară a " " fiind rezultatul activității desfășurate de reprezentantul acesteia.
Față de cele expuse a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței com. nr. 393/S/17.06.2009 și admiterea cererii vizând autorizarea I în a formula acțiune pe baza art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
În recurs nu au fost administrate alte probe și nici nu s-a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține:
Potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prev. la alin. (1)".
Considerând că în lipsa constituirii comitetului creditorilor din motive obiective,legitimarea formulării cererii de autorizare a introducerii acțiunii întemeiate pe art. 138 alin. 1 aparține și unicului creditor, trebuie, complementar, analizate alte două condiții ale autorizării: dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență; 2. dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să formuleze acțiunea prev. la alin. (1).
Or, niciuna dintre aceste două condiții nu este îndeplinită în cauză.
Prin raportul nr. 49/08.01.2009 asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, întocmit în respectarea exigențelor impuse de art. 200 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar al "" a evidențiat că apariția stării de insolvență a fost cauzată de o politică managerială defectuoasă în gestionarea situațiilor de criză, de lipsa, totală a provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli. Se mai arată că datoriile societății provin din anii anterior anului 2004, s-au cumulat și au fost în dinamică an de an, ceea ce explică mărimea soldului acestora.
În aceste condiții nu au fost identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență, motiv pentru care s-a apreciat că nu se justifică promovarea acțiunii prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În cauza pendinte creditoarea-recurentă a avut posibilitatea informării asupra acestor constatări ale lichidatorului și chiar a contestării lor, în condițiile art. 122 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, însă aceasta a rămas în pasivitate, manifestare ce echivalează cu acceptarea concluziilor raportului întocmit conform dispozițiilor art. 20 alin. 1 lit. "b" din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții, în mod corect a reținut tribunalul că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care să îndreptățească autorizarea creditorului bugetar de a promova o acțiune în răspundere personală, criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii de către prima instanță fiind lipsite de fundamentul legal.
Urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins recursul promovat de I împotriva sentinței com. nr. 393/S/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditorul Administrația Finanțelor Publice a
Municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 393/S din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași -
26.11.2009
2 ex.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
