Practica judiciara insolventa. Decizia 1300/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1300
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADM.. PU-ȘI și pe intimat " ", lichidator - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE " ", având ca obiectc procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 194/S din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă Av. pentru intervenientul-intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 2 lea termen de judecată, după care:
Av. depune delegație de reprezentare a intervenientului-intimat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Av. solicită respingerea recursului și precizează că acesta a fost formulat fără a se face în prealabil o contentație la măsura luată de către lichidator, sărindu-se astfel o etapă. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința com. nr. 194/S/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a fost respinsă cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I privind autorizarea în vederea promovării acțiunii prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006
În temeiulart. 131din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul social declarat în I,-, - 1,. A,. 10,. 42, având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului SC SRL I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiulart.136din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar și s-a dispus plata către acesta,din fondul de lichidare, a sumei de 2.069,28 lei din care suma de 809,28 lei reprezentând cheltuieli administrative și suma de 1.260 lei remunerație.
În temeiulart.135din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța în acest sens judecătorul-sindic a reținut următoarele:
Cererea de autorizare nu întrunește condițiile impuse de prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 pentru a fi admisă,prevederi care nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice în rapoartele lor cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Astfel, potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului,sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență,judecătorul-sindic,la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin. 3 al acestui articol,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe,comitetului creditorilor.
Pe de altă parte,verificând în cauză raportul final întocmit de lichidatorul judiciar se constată că nu există omisiuni în sensul dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care să îndreptățească autorizarea pentru promovarea unei acțiuni în răspundere, lichidatorul judiciar precizând expres că " nu s-a identificat nici una din faptele prevăzute limitativ de art. 138 din lege și nici persoanele cărora le-ar fi imputabilă " acesta neputând inventa fapte și persoane vinovate și completa raportul final cu fapte a căror săvârșire nu a putut fi constatată și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica doar în baza unor supoziții formulate de creditor.
Față de considerentele expuse și constatarea că în averea debitorului nu există bunuri sau creanțe care prin valorificare să asigure stingerea pasivului și acoperirea cheltuielilor administrative pe care le presupune prezenta procedură și că în aceste condiții, derularea în continuare a procedurii nu ar avea alt efect decât acela de a genera cheltuieli suplimentare ce ar greva nejustificat fondul de lichidare, cererea de autorizare pentru promovarea acțiunii în răspundere formulate de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iaf ost respinsă și, în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, a fost admisă propunerea administratorului judiciar privind închiderea procedurii cu toate consecințele prevăzute de lege pentru aceasta.
Pentru activitatea desfășurată în procedură, a fost încuviințat decontul prezentat de lichidatorul judiciar pentru suma de 2.069,28 lei din care suma de 809,28 lei cheltuieli de procedură suportate din fondurile proprii și suma de 1.260 lei onorariu,plata urmând să se facă în lipsa disponibilităților în contul debitorului,din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței com. nr. 194/S/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Mun. I criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, instanța de fond nu a interpretat corect documentele depuse la dosarul cauzei, motivând soluția de respingere pe faptul că, lichidatorul judiciar a precizat expres că nu s-a identificate nici una dintre faptele prev. la art. 138 alin. 1 din lege.
Prin adresa nr. 32373/09.03.2009 creditorul bugetar a sesizat lichidatorul judiciar cu acte/fapte/aspecte care, se încadrau în prev. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, însă acesta nu a răspuns solicitării și nici nu a înțeles să reprezinte interesele creditorilor prin promovarea acțiunii specifice, astfel încât creditorul bugetar a sesizat și solicitat instanței, prin cererea de autorizare, să promoveze acțiunea în răspundere contra persoanelor vinovate de intrarea în incapacitate de plată a societății I și care au creat un prejudiciu considerabil bugetului de stat.
Netemeinicia hotărârii rezultă și din faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra lor.
Deși s-a formulat cerere de autorizare, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 3, întrucât I - unic creditor - deținea elemente probatorii pentru analizarea sancțiunii prev. de Legea nr. 85/2006, iar lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor doar din studierea unor indicatori prezentați pe site, astfel încât nicio nu avea posibilitatea probării unei eventuale cereri de antrenare a răspunderii materiale a organelor de conducere, instanța o respinge, considerând cererea recurentei ca fiind neîntemeiată.
Mai mult decât atât, raportul asupra cauzelor nici măcar nu indică aceste cauze (reale) care au condus debitoarea în stare de insolvență, ci reprezintă o simplă formalitate, un raport în care sunt cuprinse simple afirmații bazate doar pe niște indicatori preluați din site
Prin urmare, este nelegală și netemeinică soluția instanței de a respinge solicitarea organului fiscal de a fi autorizat să introducă acțiunea în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 86/2006, în condițiile în care acesta deținea elementele necesare probării acțiunii.
Conform datelor depuse la organul fiscal (bilanț/balanță la 31.12.2003 și 2004) rezultă faptul că scade prin valorificare stocul de mărfuri la 31.12.2003 de la 193.007 mii lei, la 30.06.2004 - la 387 mii lei, fără ca obligațiile către bugetul de stat să fie achitate, ceea ce înseamnă că administratorul societății a prejudiciat societatea și creditorii acesteia, veniturile realizate au fost folosite în interesul propriu. Totodată, dacă avem în vedere și împrejurarea că, cu bună știință administratorii nu a preschimbat certificatul de înmatriculare a firmei, rezultă fără echivoc faptul că acesta a lucrat în detrimentul societății, iar sumele obținute din activitatea societății au fost folosite în interes personal. Prin urmare incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. "a,c,d" rezultă din aspectele anterior menționate.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență. Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrina cât și în jurisprudența,câtă vreme administratorul este un mandatar al falitei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență și grijă chiar decât propriile sale bunuri.
Solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința admiterii cererii privind autorizarea de a introduce acțiunea de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, la suportarea pasivului "" I ce nu a putut fi recuperat în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din 19.10.2009 a formulat cerere de intervenție în interes alăturat lichidatorului judiciar.
Solicită respingerea recursului creditoarei în cauză nefiind operantă situația reglementată de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar argumentând împrejurările ce au condus la insolvență, care nu se înscriu în prev. art. 138 alin. 1, precizând că nu au fost identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prev. la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prev. la alin. (1)".
Considerând că în lipsa constituirii comitetului creditorilor din motive obiective, legitimarea formulării cererii de autorizare a introducerii acțiunii întemeiate pe art. 138 alin. 1 aparține și unicului creditor, trebuie, complementar, analizate alte două condiții ale autorizării: 1. dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență; 2. dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să formuleze acțiunea prev. la alin. (1).
Or, niciuna dintre aceste două condiții nu este îndeplinită în cauză.
Prin raportul nr. 645/04.11.2008 asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, întocmit în respectarea exigențelor art. 20 alin. 1 lit. "b" coroborate cu art. 25 lit. "a" din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar al debitoarei "" a argumentat că debitorul nu a mai depus bilanț la organele financiare începând cu anul 2005, iar de pe site-ul Registrului Comerțului rezultă că debitoarea nu a depus bilanțul pe anii 2004-2006 și nu a echilibrat capitalul ca urmare a denominării.
Împotriva acestui raport creditoarea avea calea contestației în termenul prev. de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, ce era de competența judecătorului-sindic.
În această procedură a contestației recurenta din cauza pendinte putea să formuleze apărări și să producă dovezi care să ateste cine era persoana vinovată de cauzarea insolvenței debitoarei.
Din analiza criticilor aduse hotărârii recurate reiese că recurenta-creditoare este în realitate nemulțumită de concluziile raportului întocmit de lichidatorul judiciar, în respectarea dispozițiilor art. 20 alin. 1 lit. "b" coroborate cu art. 25 lit. "a" a Legii nr. 85/2006, concluzii care, potrivit susținerii recurentei, ar veni în contradicție atât cu situația de fapt, cât și cu prevederile legale care reglementează răspunderea administratorului.
Aceste critici nu pot forma obiect de cenzură al instanței de recurs în această etapă procesuală, judecătorul-sindic tranșând prin sentința recurată doar asupra cererii de autorizare formulată de conform art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 cât și asupra închiderii procedurii în condițiile reglemente de art. 131 din Legea nr. 85/2006. În aceste condiții acest motiv de recurs este formulat omisso medio.
Cum recurenta nu a uzat de calea contestației prev. de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 se apreciază că aceasta a achiesat tacit la concluziile lichidatorului judiciar.
Criticile sunt neîntemeiate și prin prisma interpretării date de recurentă raportului lichidatorului. Astfel,în raportul asupra cauzelor ce au generat insolvența nu numai că nu există nicio omisiune de indicare a persoanelor vinovate de ajungerea societății în insolvență ci dimpotrivă, lichidatorul judiciar a arătat că, în urma studierii bilanțurilor contabile pe site-ul Ministerului Finanțelor, nu se pot identifica fapte de natura celor prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006, ceea ce fundamentează chiar hotărârea de a nu promova o cerere întemeiată pe aceste dispoziții legale.
Față de cele expuse anterior, împrejurarea că lichidatorul nu a putut în mod obiectiv,să determine circumstanțele instalării insolvenței ca imputabile unei anumite persoane implicate în conducerea sau organizarea activității debitorului, în lipsa materialului documentar, nu poate fi considerată o omisiune din partea acestuia, iar în acest context, a analiza de ce lichidatorul nu a acționat cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 devine un aspect redundant. În raport de aceste considerente apare întemeiată cererea de intervenție în interes alăturat intimatei, lichidator al debitoarei "", cerere formulată de, care urmează a fi admisă în conformitate cu dispozițiile art. 51 Cod procedură civilă.
Succesiunea măsurilor luate de instanța de fond apare astfel logică și justificată în raport cu situația factuală considerată, de aceea Curtea constată că aspectele criticate în recurs, referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii de către prima instanță sunt lipsite de fundament.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi respins recursul formulat de creditoarea împotriva sentinței com. nr. 194/S/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite cererea de intervenție în interes alăturat intimatei, lichidator al debitoarei "", cerere formulată de.
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 194/S/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
11.12.2009
2 ex.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Antoanela Susanu, Liliana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1273/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1316/2009. Curtea de... → |
|---|
