Practica judiciara insolventa. Decizia 1318/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1318/COM
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor comerciale declarate de recurenta creditoare SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE "" SA, cu sediul în B,-, sect.1, împotriva sentinței civile nr.1286/com/23.02.2009 și a sentinței civile nr. 1273/com/19.05.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - PRIN, cu sediul în C,-, intimata debitoare - SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR " ", cu sediul în C,-, - parter și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, având ca obiect - procedura insolvenței (art. 131 din Legea 85/2006).
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de creditoare este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform nr. 1014/08.09.2009 și timbru judiciar de 0,30 lei. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursurilor comerciale de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.391/118/08.08.2005 la Tribunalul Constanța, creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Cas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea în vederea realizării creanței în valoare de 200.000 lei.
Prin sentința civilă nr.235/COM/27.01.2006, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea fiind numit în calitate de administrator judiciar.
Tabelul preliminar a fost depus la data de 20.04.2006, iar tabelul definitiv la data de 18.05.2006, fiind trecute în acestea creditoarele și ANAF-DGFP.
La data de 22.06.2006 a fost depus un tabel definitiv rectificat în care au fost trecuți creditorii: Autoritatea Națională a Vămilor, ANAF-DGFP, Volvo, Societatea de Administrare Active Feroviare
Prin Încheierea nr.5836/com/21.09.2006 s-a dispus începerea procedurii falimentului, fiind numit în calitate de lichidator; tabelul preliminar suplimentar a fost depus la dosar la data de 06.12.2006, iar tabelul definitiv consolidat a fost depus la dosar la data de 28.12.2006.
Prin raportul lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii depus la dosar la data de 14.09.2007 s-a arătat că administratorul social al debitoarei nu a predat documentele financiar contabile astfel încât nu a putut identifica furnizorii și debitorii, nu poate stabili cauzele care au dus la incapacitatea de plată a debitoarei și nici dacă aceste documente contabile au fost întocmite în conformitate cu legea. Deși nu au fost puse la dispoziție documentele financiar contabile, conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, s-a apreciat că administratorul societății KI. este persoana răspunzătoare de starea actuală a societății. Însă, față de lipsa bunurilor mobile sau imobile în patrimoniul societății lichidatorul judiciar solicită închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
La data de 29.10.2007, lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a răspunderii fostului administrator, cerere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr.1273/com/19.05.2008, astfel că lichidatorul a solicitat la data de 02.09.2008 repunerea pe rol a dosarului de insolvență și închiderea procedurii.
Prin sentința civilă nr.1286/com/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a dispus, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii insolvenței aplicată față de debitoarea și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin extrasul de cont emis la 02.12.2008, - BANK (fostă ROMANIAN BANK ), precum și prin extrasul de cont emis la 06.01.2009 de către BANK s-a arătat că debitoarea are sold 0 lei în contul curent deschis pe numele acesteia, astfel încât s-a dovedit că în contul debitoarei nu există disponibilități, conform pct.5 din Normele metodologice pentru aplicarea art.4 din Legea nr.85/2006.
Prin adresa nr. R-G 92307/21.11.2008, -ȚA a comunicat faptul că societatea figurează înregistrată și impusă în evidențele fiscale cu două autoturisme, însă prin adresa nr.30241/29.12.2008 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C s-a arătat că un autovehicul a fost radiat la 03.06.1997, iar unul nu figurează înmatriculat.
Potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii.
Întrucât în patrimoniul falitei nu se regăsesc nici bunuri imobile și nici mobile, iar creditorii nu au înțeles să avanseze sume de bani, în scopul continuării procedurii falimentului, în temeiul art.131 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registrul comerțului, cu consecințele prevăzute de art.136 și următoarele din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței civile nr.1286/com/23.02.2009, dar și a sentinței civile nr.1273/com/19.05.2008 a declarat recurs creditoarea Societatea de Administrare Active Feroviare "" SA, care a criticat soluțiile pronunțate de judecătorul sindic ca fiind nelegale și netemeinice.
A susținut recurenta că în mod eronat a reținut instanța de fond că în patrimoniul falitei nu există bunuri și că acesta ar fi motivul primordial care a condus la închiderea procedurii. Recurenta arată că la dosar există probe (adresa nr. R-G 92307/27.11.2008 a -onstanța) din care rezultă că în averea debitoarei existau bunuri, respectiv două mașini.
Lichidatorul judiciar și instanța de fond s-au limitat doar a analiza răspunsul emis de Serviciul Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C care a arătat că unul din autovehicule a fost radiat, iar unul nu figurează înmatriculat.
Răspunsul instituției nu poate conduce la ideea că acele bunuri nu există. Înmatricularea unui autovehicul dă posibilitatea deținătorului de a circula pe drumurile publice. Înmatricularea și radierea autovehiculelor nu echivalează cu dispariția acelor bunuri din patrimoniul proprietarului. În aceste condiții, consideră recurenta că trebuiau continuate verificările de către lichidatorul judiciar în vederea procurării de informații cu privire la aceste bunuri, iar după găsirea acestora valorificarea în cadrul procedurii falimentului.
În ce privește cererea de atragere a răspunderii matrimoniale a administratorului pentru o parte a pasivului debitoarei, instanța a reținut că s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 273/com/19.05.2008, hotărârea fiind comunicată părților, însă nu a fost recurată.
Recurenta creditoare arată că nu i-a fost comunicată până în prezent această hotărâre pentru a putea contesta în vreun fel soluția instanței, iar în aceste condiții, a înțeles a declara recurs și împotriva sentinței civile nr. 1273/com/19.05.2008, deoarece termenul de recurs nu a curs până în prezent.
A mai susținut recurenta că, în cadrul procedurii de insolvență, lichidatorul judiciar a încercat încă din anul 2007 să convingă instanța că e necesară închiderea procedurii deoarece nu a putut lua legătura cu administratorul debitoarei și în aceste condiții nu a verificat actele contabile ale societății și nu a putut cunoaște dacă există alte bunuri de valorificat în cadrul procedurii insolvenței.
Fapta administratorului societății debitoare de a nu prezenta documentele contabile ale societății falite pe care a reprezentat-o, nu poate echivala decât cu dispariția înscrisurilor așa cum este prevăzută în cauză în art.138 alin.d din legea nr.85/2006.
Consideră recurenta că sentința civilă nr.1273/com/19.05.2008 este neîntemeiată, deoarece din probele dosarului rezultă cu certitudine că administratorul SC SRL a dispărut fără urmă și odată cu el și toate documentele societății pe care a administrat-
A solicitat recurenta admiterea recursurilor formulate, casarea sentinței civile nr.1286/com/23.02.2009 și a sentinței civile nr.1273/com/19.05.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.8,9, 12 din legea nr.85/2006.
Intimata debitoare, prin lichidatorul judiciar, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului împotriva sentinței civile nr.1286/com/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, motivat de faptul că nici lichidatorul judiciar și nici instanța nu aveau obligația de a face cunoscută sentința de închidere a procedurii, pentru care termenul de recurs curge de la data publicării acesteia în Buletinul insolvenței. Solicită intimata respingerea acestui recurs ca fiind tardiv formulat.
În ce privește recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost soluționată cerere de antrenare a răspunderii, arată că, chiar dacă s-ar considera că neîndeplinirea obligației de a preda evidența contabilă lichidatorului, duce la prezumția că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documentele contabile, această prezumție nu dovedește și cealaltă condiție a legăturii de cauzalitate între fapta de a nu depune documentele contabile și cauzarea stării de insolvență a debitoarei, la care se referă expres art.138 din legea nr.85/2006.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că cele două recursuri nu pot fi primite.
Astfel, în ceea ce priveșterecursul declarat împotriva sentinței civile nr.1273/com/19.05.2008,se reține că prin această hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei, respectiv -,
Potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, în forma în vigoare la momentul formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, "(1)La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: -
(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie."
În speță, acțiunea a fost formulată de către lichidatorul judiciar, astfel că singurul în măsură să atace soluția judecătorului sindic de respingere a cererii ca neîntemeiată este lichidatorul judiciar. Recursul, fiind o etapă a fazei judecății, nu reprezintă un proces distinct de cel declanșat prin cererea de chemare în judecată, ci o continuare a acestuia, așa încât, el vizează aceleași părți care au avut calitatea de parte la judecata în prima instanță. Ori, în fața primei instanțe au avut calitatea de părți doar lichidatorul judiciar și pârâtul - fost administrator social, așa încât nu s-ar putea recunoaște în recurs calitatea de parte și în favoarea celorlalți participanți la procedură.
Mai mult, se reține că legea nu recunoaște creditorilor, în mod individual, dreptul și legitimarea procesuală activă în acțiunea întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006, ci doar în cadrul comitetului creditorilor a cărui acțiune este subsidiară celei formulate de administratorul/lichidatorul judiciar. Într-o atare situație, este evident că dacă recurenta creditoare nu are dreptul să formuleze o acțiune în atragerea răspunderii fostului administrator, ea nu justifică legitimare procesuală activă nici în calea de atac, situație în care recursul astfel formulat apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea excepției tardivității recursului invocată de lichidatorul judiciar, întrucât verificarea respectării termenului de declarare a căii de atac ar fi posibilă doar în situația în care recurenta ar fi fost parte la procesul de fond și ar fi existat obligația de comunicare către aceasta a hotărârii pronunțate de judecătorul sindic, situație ce nu se verifică în cauză.
Cu privire larecursul declarat împotrivasentinței civile nr.1286/com/23.02.2009, Curtea constată că situația de fapt care a determinat închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a fost reținută în mod corect de judecătorul sindic.
Astfel, în urma demersurilor efectuate de către lichidatorul judiciar s-a constatat că debitoarea figurează în evidențele fiscale ale -onstanța cu un autotractor și o remorcă. Potrivit adresei emise de Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, autotractorul a fost înmatriculat la data de 1994 și radiat la 3.06.1997, iar remorca nu a fost înmatriculată. În aceste condiții, identificarea celor două autovehicule nu poate fi făcută, dată fiind și perioada îndelungată scursă de la data înscrierii în evidențele fiscale și de la data radierii din circulație a autotractorului.
Față de cele reținute și având în vedere că lichidatorul judiciar nu a identificat alte bunuri valorificabile în patrimoniul debitoarei, administratorul social nerăspunzând solicitărilor acestuia de a pune la dispoziție documentele financiar contabile ale societății, în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.131 din Legea nr.85/2006 privind închiderea procedurii.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta creditoare SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE "" SA, cu sediul în B, bd. - -, nr.38, sect.1, împotriva sentinței civile nr.1286/com/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN C, cu sediul în C,-, intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR " ", cu sediul în C,-, - parter și intimatul Oficiul Registrului Comerțului C, cu sediul în C,-, județul
Respinge recursuldeclarat de recurenta creditoare SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE "" SA, cu sediul în B, bd. - -, nr.38, sect.1,împotriva sentinței civile nr.1273/2009, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex/20.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 406/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 986/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
