Practica judiciara insolventa. Decizia 1320/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.1320/COM
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurenta creditoare AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI - cu sediul în B,-, sector 1, împotrivaSentinței civile nr.2378/COM/13.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata debitoare SC prin lichidator judiciar L - cu sediul în C,-, județul C, intimatul administrator al societății debitoare - cu domiciliul în,-, județul C și cu domiciliul ales în C,-,. 53,.A,.2, județul C, intimații creditori SC C - cu sediul în B,-, sector 1, Direcția Generală A Finanțelor Publice - cu sediul în C, bd. -.- nr.18, sector 1, județul C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului C - cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta creditoare prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, și intimatul pârât administrator reprezentat prin avocat în baza împuterniciri avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, la data de 08.10.2009 intimatul pârât administrator a depus cerere prin care a solicitat comunicarea motivelor de recurs.
Întrebate fiind, părțile, prin reprezentanți, precizează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de propus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Reprezentantul recurentei creditoare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii fostului administrator al societății debitoare și obligarea acestuia, conform art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, la plata pasivului societății în faliment de 207.267,70 lei, ca urmare a faptelor întreprinse de acesta în exercitarea funcției pe care a îndeplinit-o in cadrul societății falite, calitate care a adus societatea în încetare de plăți.
Apărătorul intimatului pârât administrator al societății debitoare solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond care este legală și temeinică. Învederează că nu sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii materiale a administratorului, astfel cum sunt prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006, iar starea de insolvență a societății falite se datorează calamitării culturilor agricole de seceta prelungită pe anii 2001-2003. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin Sentința civilă nr.2738/COM/13.04.2009 Tribunalul Constanța, prin judecător sindic, a respins,ca neîntemeiată, acțiunea creditorilor Agenția Domeniilor Statului, C și - formulată prin Agenția Domeniilor Statului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că prin Sentința nr.2714/COM/15.05.2006 Tribunalul Constanța, prin judecător sindic, a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoare fiind numit în calitate de administrator judiciar SC.
În tabelul preliminar și tabelul definitiv depus la dosar la data de 14.08.2006, respectiv 04.06.2007 au fost înscriși creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice C (2.169 lei), Agenția Domeniilor Statului (176.508,12 lei) și (1.643,70 lei).
Prin Sentința nr.4105/COM/13.08.2007 a Tribunalului Constanțas -a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC fiind numit în calitate de lichidator
În tabelul definitiv consolidat au fost trecuți creditorii (2.169 lei), (203.456 lei) și SC (1.643,70 lei).
La data de 09.02.2008, creditoarea a depus cerere de autorizare a introducerii cererii de antrenare a răspunderii fostului administrator în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Prin cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator, depusă de creditoarea Agenția Domeniilor Statului la data de 04.02.2008 s-a solicitat obligarea pârâtului la plata pasivului societății în cuantum de 207.268,7 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că acesta a dispus continuarea activității societății debitoare deși în mod vădit se afla în încetare de plăți. Răspunderea membrilor de conducere ai societății ajunsă în incapacitate de plată așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura acoperirea pasivului debitoarei.
În drept, a invocat disp. art.138 lit.c din Legea nr. 85/2006.
Prin Încheierea nr.1174/COM/12.05.2008, judecătorul sindic a admis excepția lipsei calității de reprezentant a Agenției Domeniilor Statului pentru ceilalți creditori și a anulat cererea de autorizare pentru acest motiv.
Prin Sentința nr.1509/COM/09.06.2008, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței aplicată față de SC.
Împotriva Încheierii nr.1174/COM/12.05.2008 și împotriva Sentinței nr.1509/COM/09.06.2008 a formulat recurs creditoarea Agenția Domeniilor Statului, recurs soluționat prin Decizia nr.579/COM/17.09.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA în sensul admiterii și casării hotărârilor recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a cererii de autorizare formulată de Agenția Domeniilor Statului pentru introducerea cererii de antrenare a răspunderii materiale a foștilor administratori.
În considerentele deciziei s-a arătat că, în cauză au depus cereri un număr de trei creditori astfel încât în condițiile în care comitetul creditorilor trebuie să aibă un număr de cel puțin 3 membrii, acesta se confundă cu adunarea creditorilor.
În temeiul art.17 alin.4 din Legea nr.85/2006 deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membrii nefiind condiționată luarea deciziilor de întrunirea unanimității. Chiar și în cazul în care s-ar aprecia că nu s-a constituit un comitet al creditorilor și numai adunarea creditorilor putea hotărî în sensul formulării unor astfel de cereri, față de disp. art.15 alin.1 din lege care prevede că deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul majorității, prin valoarea creanțelor sale votul recurentei era hotărâtor.
După casare, cauza a fost înregistrată sub nr.9615/118/31.10.2008.
Prin Încheierea nr.4816/COM/15.12.2008 a Tribunalului Constanțaa fost admisă cererea creditoarei Agenția Domeniilor Statului și a fost autorizată în numele tuturor creditorilor să formuleze cerere de antrenare a răspunderii materiale, dispunându-se introducerea în cauză a pârâtului.
În raportul administratorului judiciar întocmit în temeiul art.59 din Legea nr.85/2006 s-a arătat care au fost cauzele care au condus la încetarea de plăți și anume: cauze de natură subiectivă (management defectuos care a generat dezechilibre financiare și nu a asigurat acoperirea cheltuielilor din veniturile din exploatare, marja profitului fiind foarte mică) și de natură obiectivă (seceta prelungită în anii 2001-2002 până în anul 2004 care a generat producții agricole calamitate în proporție de 60-70%; litigiile de pe rolul instanțelor de judecată cu Agenția Domeniilor Statului în calitate de concedent în contractele de concesiune care au dus la rezilierea contractelor; retrocedarea terenurilor agricole conform legilor fondului funciar, cu consecința imposibilității realizării obiectului de activitate). Totodată, administratorul judiciar a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii materiale a administratorului nefiind constatate fapte prevăzute de art.138 alin.1 lit.a - g din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 (temei de drept invocat de reclamanta creditoare Agenția Domeniilor Statului) judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin fapta de a dispune, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Răspunderea civilă întemeiată pe dispozițiile art.138 presupune ca și răspunderea civilă delictuală sau contractuală, îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite din cele enumerate la lit.a - g, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția (culpa) persoanei care răspunde.
S-a constatat, în ce privește prejudiciul, că acesta există și e concretizat atât în starea de insolvență în care se află debitoarea SC cât și în imposibilitatea acoperirii creanței creditorilor înscriși în tabelul definitiv consolidat din averea debitoarei.
În ce privește fapta ilicită, aceasta se referă, conform art.138 lit.c la dispunerea de către pârât de a continua o activitate care ducea, în mod vădit, debitoarea, la încetarea de plăți, continuare care a fost dispusăîn folos propriu, în interes personal.Sub acest aspect, în cauză nu s-a dovedit că pârâtul a dispus continuarea vreunei activități ce a dus la încetarea de plăți în interes personal. Astfel, conform art.1169 Cod civil, titularul acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale (creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice, Agenția Domeniilor Statului și SC prin Agenția Domeniilor Statului) avea obligația de a proba cele invocate în cererea sa, probă care nu a fost făcută. Mai mult, în raportul asupra cauzelor se arată că printre principalele cauze care au condus la încetarea de plăți se numără seceta prelungită în perioada 2001-2004 care a generat producții agricole calamitate în proporție de 60-70%, rezilierea contractelor de concesiune și retrocedarea terenurilor agricole. Este adevărat că se menționează în raportul asupra cauzelor și de "managementul defectuos" al administratorului, dar o condiție esențială pentru întrunirea condițiilor săvârșirii faptei ilicite prevăzute de art.138 lit.c este ca acest management defectuos să fi fost săvârșit în interes personal, respectiv în sensul de a obține pentru sine anumite foloase sau beneficii. Nefiind dovedită această condiție, conf. art.1169 Cod civil, nu fost reținută săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit.
S-a apreciat că, chiar dacă s-ar reține săvârșirea de către pârât a faptei ilicite prevăzute de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, în cauză nu s-a dovedit nici faptul că numai managementul defectuos al pârâtului a cauzat intrarea debitoarei în încetare de plăți, deci legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu atâta timp cât probele pe care reclamanta le-a invocat în susținerea cererii sale au fost rapoartele practicianului în insolvență, iar în aceste rapoarte se arată că au fost și cauze obiective ( seceta prelungită, rezilierea contractelor de concesiune și retrocedarea terenurilor agricole impusă de legea fondului funciar cu consecința imposibilității realizării obiectului de activitate).
Întrucât cele patru condiții trebuie îndeplinite cumulativ, iar judecătorul sindic a considerat că nu sunt dovedite cel puțin două dintre ele (condiția săvârșirii faptei ilicite prevăzute de art.138 lit.c și condiția existenței legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu) s-a constatat că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenția Domeniilor Statului, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că administratorul debitoarei a dat dovadă de rea credință în exercitarea atribuțiilor sale, conducând societatea spre incapacitate de plată de natură a prejudicia creditorii, astfel că în mod greșit instanța de fond a concluzionat că motivele care au dus la încetarea de plăți a societății debitoare sunt strict obiective și nu țin de persoana pârâtului care a îndeplinit funcția de administrator.
Astfel, în mod eronat instanța de fond a reținut ca și cauză de natură obiectivă seceta prelungită din anii 2001-2002 până în 2004, care ar fi generat producții agricole calamitate în proporție de 60-70%, deoarece intimata nu a făcut dovada îndeplinirii obligației asumate prin art.7.12 din contractul de concesiune nr.70/2000, privitor la realizarea unui program de udări specifice fiecărei culturi.
Consideră recurenta că existența interesului personal al făptuitorului, ca și condiție impusă de art.138 lit.c din lege se raportează la prevederile art.72 din Legea nr.31/1990 potrivit cărora obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, or conform art.374 com. mandatul comercial este prezumat a fi oneros.
Caracterul oneros al mandatului comercial justifică interesul personal al administratorului în continuarea activității debitoarei, iar acest interes are în vedere voința acestuia de a menține o societate neprofitabilă pe parcursul mai multor ani.
Sub aspectul vinovăției apreciază recurenta că simpla reprezentare a faptului că prin continuarea unei activități nerentabile se prejudiciază societatea și creditorii prin producerea sau numai condiționarea stării de încetare de plăți este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu are în vedere contribuția efectivă a administratorului la ajungerea societății în încetare de plăți, iar reținerile instanței de fond nu trebuie primite din moment ce după calamitarea producției și pierderea terenurilor, starea de încetare de plăți s-a accentuat prin acumularea penalităților de întârziere.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii, dar și potrivit art.304/1 pr.civ. Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru ca judecătorul sindic să dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar în temeiul art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 trebuie ca reclamanta să facă dovada starea de insolvență a debitoarei a fost cauzatăde fapta acestuia de a dispune, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
În mod corect a reținut judecătorul sindic faptul că reclamanta creditoare nu a făcut dovada, în condițiile art.1169 civ. și art.129 alin.1 pr.civ. că pârâtul a dispus continuarea, în interes personal, a vreunei activități ce a dus la încetarea de plăți.
Din raportul întocmit de administratorul judiciar rezultă fără echivoc împrejurările care au condus la încetarea de plăți, printre acestea neregăsindu-se onorariul pe care l-ar fi încasat pârâtul ca urmare a exercitării mandatului.
Prin urmare, va fi înlăturată susținerea recurentei potrivit căreia interesul personal al administratorului în continuarea activității debitoarei este justificat de caracterul oneros al mandatului comercial.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada activității exercitate în interes personal și care a condus la intrarea debitoarei în încetare de plăți, nu se mai poate trece la analizarea celorlalte condiții prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul comercialformulat de recurenta creditoare AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI - cu sediul în B,-, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.2378/COM/13.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC prin lichidator judiciar L - cu sediul în C,-, județul C, intimatul administrator al societății debitoare - cu domiciliul în,-, județul C și cu domiciliul ales în C,-,. 53,.A,.2, județul C, intimații creditori SC C - cu sediul în B,-, sector 1, Direcția Generală A Finanțelor Publice C - cu sediul în C, bd. -.- nr.18, sector 1, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. sindic:
tehnoredactat dec.jud.- -
2 ex/14.12.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 707/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 95/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
