Practica judiciara insolventa. Decizia 1325/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. 1325/com
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului comercial formulat de recurenta debitoare SC SRL, cu sediul în Cernavodă,-, -..23, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 2458/COM din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL, cu sediul procesual ales la, și Asociații din B, b-dul - - nr.18, județul B și intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru recurentă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.42368/24.07.2009, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare. Învederează că recursul este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în suma de 20 lei conform chitanței depusă la dosar și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei apreciază că cererea de renunțarea la judecată depusă de intimata creditoare la instanța de fond nu are relevanță în cauză. Precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat, probe de administrat.
Curtea declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentei pentru a pune concluzii asupra recursului.
Pentru recurenta debitoare, av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii contestației și respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Învederează că debitul principal a fost achitat și societatea recurentă nu se află în încetare de plăți, este solvabilă, are activitate și contracte în derulare.
Pe parcursul derulării procesului, intimata creditoare a solicitat plata penalităților pe care debitoare recurentă le contestă, apreciind că acestea nu constituie creanță certă, lichidă și exigibilă întrucât facturile de penalități nu constituie instrumente ce obligații de plată.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
1.Creditoarea SC SRL a solicitat Tribunalului Constanța - Secția comercială, deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL.
În motivarea cererii, creditoarea a susținut că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile în valoare de 33.308,48 lei, constatată prin contractul de prestări servicii nr. 62/4.02.2002, actul adițional nr. 1/1.05.2008 și facturile nr.-/15.07.2008, nr.-/31.07.2008 și nr. -/1.08.2008, iar neplata la scadență este efectul incapacității debitoarei de a plăti datoria cu fondurile bănești disponibile.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 85/2006.
Debitoarea SC SRL a formulat contestație și a solicitat, pe această cale, respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, cu motivarea că a plătit integral creditoarei suma datorată, că nu este în stare de insolvență și poate face față datoriilor exigibile.
În dovedirea susținerilor din contestație, debitoarea a depus documentele de plată a creanței în valoare de 33.308,48 lei și balanța de verificare pe luna august 2008.
La data de 27.10.2008, creditoarea și-a întregit cererea și a învederat instanței că debitoarea îi datorează, cu titlu de penalități de întârziere, suma de 156.591,42 lei (factura nr. -/31.08.2008 în valoare de 123.282,94 lei și factura nr. -/10.09.2008 în valoare de 33.308,48 lei).
A precizat creditoarea că, pentru plata cu întârziere a facturilor emise în executarea contractului nr. 62/4.02.2008, debitoarea datorează penalități în conformitate cu clauza art. 5.5 din contract.
Față de cererea completatoare, debitoarea contestatoare a învederat, în apărare, că facturile emise de creditoare pentru penalități de întârziere nu pot constitui instrumente ce obligații de plată și nu pot fi primite ca mijloace de probă în cadrul procedurii speciale a insolvenței. A mai arătat debitoarea contestatoare că penalitățile sunt o sancțiune pentru neexecutarea la termen a obligațiilor de plată contractuale, și nu o creanță care poate fi facturată.
În egală măsură, aceasta a învederat că penalitățile pretinse sunt rezultatul unor calcule unilaterale ale creditoarei, neînsușite de SC SRL.
Prin notele scrise depuse la data de 20.03.2009, creditoarea SC SRL susținut că, la data de 26.02.2009, Tribunalul Brăilaa admis cererea sa de emitere a somației de plată față de debitoare pentru suma de 156.591 lei reprezentând penalități de întârziere (dosar nr-), sens în care a depus extras de pe portalul Tribunalului Brăila privind soluția pronunțată în dosarul nr-.
2. Prin Sentința civilă nr. 2458/COM/06.04.2008 Tribunalul Constanța prin judecător sindic a respins, ca nefondată, contestația formulată de debitoarea SC SRL, a admis cererea creditoarei SC SRL și, în temeiul art. 33 alin. 4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea.
În temeiul art.34 din Legea nr.85/2006, a desemnat pe Insolvență în calitate de administrator judiciar, cu un onorariu stabilit provizoriu la suma de 3000 lei exclusiv A, acesta urmând a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din lege, precum și orice alte atribuții stabilite în sarcina sa de către judecătorul sindic și a trimite notificarea prevăzută de art. 62 tuturor creditorilor, debitorului și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, pentru efectuarea mențiunii și o va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.
În conformitate cu art.47 alin.1 din Legea nr.85/2006, a ridicat debitoarei dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, dacă aceasta nu își declară intenția de reorganizare în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, în condițiile art.35.
A fixat la 4.06.2009 termenul limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor și termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 3.07.2009.
A stabilit termenul de depunere a contestațiilor la 21.07.2009 și termenul pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 2.08.2009 și data primei ședințe a adunării creditorilor la 8.07.2009, ora 12:00, la sediul administratorului judiciar și convocarea creditorilor.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că SC SRL a afirmat inițial față de debitoarea SC SRL o creanță în valoare de 33.308,48 lei reprezentând preț al prestațiilor executate în beneficiul celei din urmă, conform contractului de prestări servicii nr.62/4.02.2008 și actului adițional nr. 1/1.05.2008.
Documentele de plată anexate contestației atestă stingerea acestei obligații de către debitoare.
Pe calea cererii completatoare, creditoarea a invocat față de debitoare o creanță în cuantum de 156.591,42 lei reprezentând penalități de întârziere.
Creanța în valoare de 15.591,42 lei reprezentând penalități pentru întârzierile înregistrate în plata prețului prestațiilor, pe perioada 29.02.2008 - 1.08.2008, este certă, lichidă și exigibilă.
Răspunderea debitoarei sub forma penalităților pentru nesocotirea scadenței de plată a prețului prestațiilor este angajată în temeiul clauzei penale inserată în art. 5.5 din contractul de prestări servicii nr. 62/4.02.2008, modificat și completat prin actul adițional nr.1/1.05.2008, însușit de debitoare prin semnătură.
Înscrisul constatator al creanței afirmată cu titlu de penalități de întârziere îl constituie, ca atare, însuși contractul prevăzut cu clauză penală, în cuprinsul căruia părțile au consimțit asupra achitării unor penalități de 3% pe zi de întârziere, calculate la valoarea plăților neexecutate.
Deși a afirmat și că SC SRL a efectuat, în mod unilateral, calculul penalităților, contestatoarea nu a înfățișat instanței o altă modalitate de calcul a acestora.
Prin urmare, din perspectiva prevederilor art.3 pct.6 din Legea nr. 85/2006, creditoarea este îndreptățită să solicite deschiderea procedurii insolvenței.
de verificare depusă de debitoarea contestatoare nu atestă existența fondurilor bănești suficiente pentru stingerea creanței constând în penalități de întârziere.
Constatând că debitoarea nu a răsturnat prezumția de insolvență, instanța a respins, ca nefondată, contestația și, în condițiile art.33 alin.4 din Legea 85/2006, a admis cererea creditoarei, cu consecința deschiderii procedurii insolvenței.
3.Împotriva acestei hotărâri a declaratrecurs debitoareaSC SRL,în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- greșit a reținut judecătorul sindic că penalitățile de întârziere reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în temeiul clauzei penale cuprinsă în contractul încheiat între părți, astfel încât debitoarea ar fi îndreptățită să deschidă procedura insolvenței.
Penalitățile ce sunt prevăzute pentru neexecutarea unor obligații contractuale și care sunt prevăzute printr-o clauză penală pot fi solicitate și acordate doar pe cale judecătorească, astfel încât facturile de penalități prin ele însele nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Aceasta pentru penalitățile nu se facturează, astfel încât facturile emise de către intimata creditoare pentru penalități nu pot naște obligații de plată și prin aceasta facturile în cauză nu pot fi recunoscute ca instrumente de plată ce port fi analizate în procedura insolvenței.
- nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru deschiderea procedurii insolvenței, nefiind îndeplinită condiția imperativă ca debitorul să se afle în încetare de plăți și să existe o stare de insolvență efectivă.
Cu înscrisuri depuse la dosar, a făcut dovada că societatea debitoare este solvabilă, nu este în încetare de plăți și poate face față datoriilor, dovezi pe care instanța de fond le-a înlăturat în mod neîntemeiat.
Pentru a putea fi constatată eventual starea de încetare de plăți și respectiv, imposibilitatea societății debitoare de a face față obligațiilor de plată, era firesc ca înainte de formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, intimata creditoare să solicite punerea în executare silită a titlului executoriu pe care l-ar f obținut irevocabil în procedura somației de plată.
Fără a fi constatată starea de incapacitate de plat în aceste condiții, apelarea direct la procedura insolvenței apare ca fiind excesivă și chiar abuzivă, fiind folosită ca un instrument de constrângere a debitorului de a-și plăti datoria sub amenințarea deschiderii procedurii de insolvență.
4. Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilăCurteaconstată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește starea de insolvență, se reține că art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 o definește ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului, care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibil pentru plata datoriilor exigibile.
Conform art.3 pct.1 lit.a insolvența este prezumată ca fiind vădită, atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
În speță s-a demonstrat că debitoarea recurentă avea de acoperit o creanță de 33.308,48 lei născută din raporturile comerciale dintre cele două părți, creanță ce a achitat-o creditoarei cu întârziere, fapt ce determină aplicarea dispozițiilor art.5.5 din contractul de prestări servicii nr.62/4.02.2008, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/1.05.2008, potrivit cărora părțile au consimțit ca în situația în care executarea clauzelor contractuale este întârziată să fie plătite penalități de întârziere de 3% pe zi de întârziere.
Potrivit art.43 din Codul comercial d ebitorul este de drept în întârziere, astfel că penalizările curg fără a fi necesară punerea sa în întârziere.
În cauză, creditoarea a prezentat calculul penalităților de întârziere pentru sumele datorate de debitoare, fără ca aceasta să conteste în vreun fel corectitudinea acestuia.
Pentru accesoriile debitului principal nu era necesar a fi emise facturi de plată, debitoarea fiind de drept în întârziere motiv pentru care nu poate pretinde ca în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 creditoarea să facă dovada acestora numai printr-o hotărâre judecătorească în condițiile în care contractul reprezintă legea părților potrivit art.969 din Codul civil iar cuantumul acestora nu a fost contestat.
În ceea ce privește cea de a doua critică Curtea constată că față de dispozițiile art.33 al.4 din Legea nr. 85/2008 judecătorul-sindic stabilește dacă debitorul este sau nu în stare de insolvență, pe baza dovezilor administrate de acesta. În speță, debitoarea era, potrivit legii, prezumată în insolvență vădită atunci deoarece trecuse mai multe 30 de zile de la scadență și nu a plătit datoria sa față de creditoare. Această prezumție nu a fost răsturnată în cursul procesului.
Deschiderea procedurii concursuale reglementată de Legea nr. 85/2006 nu este condiționată de formularea în prealabil a unei cererii de executare silită a titlului executoriu pe care l-ar f obținut irevocabil în procedura somației de plată așa cum în mod greșit susține debitoarea.
Potrivit art.31 al.1 din Legea nr. 85/2006 "Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă."
Prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în sensul legii se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile;
Ori, este fără putință de tăgadă că penalitățile sunt constatate printr-un înscris, au un caracter cert, sub aspectul cuantumului datorat, sunt lichide și sunt datorate urmare nesocotirii termenului de scadență pentru creanța principală.
În ceea ce privește cererea depusă de către creditoare, în faza de soluționare a recursului, prin care invederează că înțelege să renunțe la judecata cererii de deschidere a procedurii Curtea urmează a constata că este lipsită de efecte juridice, deoarece nu este de natură a atrage nelegalitatea hotărârii atacate și admiterea recursului, ci poate constitui eventual un caz de închidere a procedurii, dacă nu mai există creanțe de acoperit, judecătorul sindic fiind cel în măsură a aprecia cu privire la continuarea sau închiderea procedurii, în condițiile legii.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursulcomercial formulat de recurenta debitoare SC SRL, cu sediul în Cernavodă,-, -..23, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 2458/COM din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL, cu sediul procesual ales la, și Asociații din B, b-dul - - nr.18, județul B și intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.sindic:Th.Th.
red.dec.jud. NC
2 ex/17.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 3211/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 172/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
