Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1324/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1324/COM
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare - - GRUP SRL, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile 537/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât -, domiciliat în T,-, -.A,.4,.18, intimata debitoare - - SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C, șos.-, nr.61, -.A,.5,.22 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-, având ca obiect procedura insolvenței (art. 138 din Legea 85/2006).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de creditoare este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform nr. 1636/15.06.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei. Pentru termenul de azi a fost atașat dosarul nr- al Tribunalului Tulcea.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 18.12.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, reclamanta - Grup SRL G, în calitate de creditor al debitoarei - SRL T, a chemat în judecată pe pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună atragerea răspunderii personale a acestuia pentru pasivul debitoarei, în temeiul art.138 alin.(1) pct.d din Legea nr.85/2006.
Prin sentința civilă nr.537/30.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic a fost respinsă cererea formulată de reclamantă reținându-se că prin sentința civilă nr.1983 bis din 02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată cu privire la debitoarea - SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator Cabinet Individual, societate profesională care ulterior și-a schimbat forma de organizare și denumirea în
Lichidatorul desemnat a întocmit tabelul preliminar și cel definitiv, cuprinzând toate obligațiile asupra averii debitoarei, în care au fost înscriși creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice T, - Grup SRL și - SRL, cu creanțe în valoare totală de 91.438,62 lei.
Reclamanta - creditoare - Grup SRL susține că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare a cauzat starea de insolvență a acesteia prin faptul prevăzut de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, susținere care nu a fost demonstrată în cauză.
A motivat instanța de fond că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare, nu și-a îndeplinit obligația de predare a documentelor contabile către lichidatorul judiciar și că societatea debitoare a fost dizolvată prin sentința civilă nr.1307 din 06.08.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea pentru că nu a depus situațiile financiare anuale aferente anului 2005, însă această omisiune nu poate atrage "ab inițio" răspunderea organelor de conducere ale societății debitoare în condițiile în care nu s-a dovedit conform art.138 din Legea nr.85/2006 că prin această omisiune a fost determinată insolvența. Mai mult, simpla invocare a dispozițiilor art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere deoarece prin Legea nr.85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâtului, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii răspunderii, însă doar după administrarea de dovezi în acest sens de către lichidatorul judiciar, dovezi care în speță nu au fost probate.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea - Grup SRL care a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
A susținut recurenta creditoare că pârâtul, în calitate de administrator al - SRL, a achiziționat de la societatea sa bunuri comerciale pentru care a emis file CEC care ulterior au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil.
Din raportul lichidatorului a reieșit că nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societății, fapt ce o îndreptățește să afirme că pârâtul, în calitate de administrator, nu a depus declarațiile privind operațiile contabile la T și bilanțurile contabile la ORC T, nu a îndeplinit atribuțiile prevăzute de legea contabilității.
Astfel, prin neținerea unei evidențe contabile la zi a societății și prin activitatea economică păguboasă a administratorului s-a ajuns la insolvabilitatea societății prin neachitarea datoriilor către debitori și către finanțele publice.
Arată recurenta că instanța de fond a respins acțiunea pe motiv că în cauză nu au fost depuse dovezi. Ori, atât timp cât din raportul lichidatorului rezultă în mod clar că nu s-au depus actele contabile de către administrator, pentru a se analiza motivele care au condus la falimentul societății, este lesne de înțeles că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat ca administrator al societății debitoare.
Consideră recurenta că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.138 alin1. lit.d din Legea nr.85/2006 privind răspunderea administratorului societății debitoare prin neținerea unei contabilități conform legii, astfel că solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului și instituirea măsurilor asiguratorii asupra averii fostului administrator.
În drept au fost invocat dispozițiile art.304 Cod procedură Civilă și dispozițiile Legii nr.85/2006.
Intimatul pârât și lichidatorul judiciar, legal citați, nu au formulat apărări în cauză.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, potrivit art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 "În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiileart.59alin.(1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;", iar alin.3 din același articol prevede posibilitatea ca, în cazul în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie, comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor să poată solicita judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea.
În speță, cererea de antrenare a răspunderii fostului administrator social al debitoarei a fost formulată de către creditoarea - Grup SRL G care a fost autorizată în acest sens de către judecătorul sindic.
Din raportul cu privire la închiderea procedurii față de debitoarea - SRL depus de către lichidatorul judiciar la data de 22.05.2008 rezultă că intimatul pârât, în calitate de administrator al societății falite, nu a răspuns în niciun fel notificărilor transmise, astfel că acesta nu a putut intra în posesia documentelor contabile ale societății, nefiind posibilă întocmirea raportului cu privire la cauzele care au generat starea de insolvență.
Ori, lipsa oricărui act sau document contabil creează prezumția că administratorii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. O astfel de prezumție simplă nu a fost răsturnată de către pârât prin niciun mijloc de probă.
În ceea ce privește vinovăția, se reține că textul legal nu prevede, în mod explicit, cerința culpei sau a greșelii, fapt ce vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii membrilor organelor de conducere. Modul de formulare a faptelor elimină însă posibilitatea absenței culpei, iar în cazul neținerii contabilității în conformitate cu legea culpa este dată de însăși nerespectarea dispozițiilor legale imperative. Nu este necesar pentru angajarea răspunderii ca pârâtul administrator să fi acționat cu intenție, respectiv pentru aducerea societății în stare de insolvență, ci este suficient ca el să nu fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa.
Prejudiciul suferit de către creditori este un prejudiciu indirect și este determinat de imposibilitatea societății ajunse în stare de insolvență de a acoperi datoriile pe care le are față de aceștia.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, aceasta este, de asemenea, prezumată. Neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile, nedepunerea documentelor cerute de lege la administrația finanțelor publice reprezintă împrejurări care împiedică cunoașterea situației reale a patrimoniului societății. Ori, lipsa unor astfel de evidențe poate să conducă la starea de insolvență, respectiv la imposibilitatea societății de a face față datoriilor exigibile.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că în sarcina intimatului pârât sunt îndeplinite condițiile răspunderii prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, motiv pentru care urmează a admite recursul în baza art.312 alin.1 și 304/1 Cod de procedură civilă și a modifica în tot hotărârea în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a pârâtului pentru suma de 91.438,62 lei rămasă neacoperită din pasivul debitoarei falite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul comercial dclarat de recurenta creditoare - - GRUP SRL, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile 537/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât -, domiciliat în T,-, -.A,.4,.18, intimata debitoare - - SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C, șos.-, nr.61, -.A,.5,.22 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-.
Modifică în tot hotărâreaîn sensul că admite cererea și dispune antrenarea răspunderii materiale a pârâtului pentru suma de 91.438,62 lei, sumă ce va fi destinată acoperirii pasivului neacoperit al debitoarei - SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex/20.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
