Practica judiciara insolventa. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 1367

Ședința publică de la 14 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liliana Palihovici

JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu

JUDECĂTOR 3: Claudia Antoanela

Grefier:

S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 410/S din 24 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.

Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.

CURTEA DE APEL

eliberând asupra recursului de față;

Prin sentința comercială nr. 410/S/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a aprobat raportul lichidatorului judiciar și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului "" și radierea acestuia din registrul comerțului și alte registre. Totodată, s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a luat măsura notificării prevăzută de dispozițiile art. 135 din Legea insolvenței.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că atât raportul final cât și bilanțul general, înaintate la dosar, au fost acceptate de părțile interesate și că debitorul nu deține bunuri care să accepte continuate procedurii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurenta a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de autorizare în vederea introducerii acțiunii și că există elemente ce dovedesc vinovăția foștilor administratori pentru starea de insolvență a debitorului.

Consideră recurenta că solicitarea sa este întemeiată în condițiile în care este singurul creditor iar lichidatorul judiciar a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență.

A precizat recurenta că administratorii societății nu au mai depus declarații privind obligațiile de plată din luna 2001 și nu au preschimbat certificatul de înmatriculare al societății, lucrând astfel în detrimentul acesteia.

În opinia recurentei, nedepunerea actelor contabile la organele fiscale se încadrează în prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, culpa administratorilor constând în faptul că nu au suspendat activitatea și nu au anunțat creditorii despre situația în care se află societatea.

Recurenta a invocat totodată incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 susținând că administratorii societății au urmărit realizarea unor interese personale dar și a prevederilor art. 35 din Decretul nr. 31/1954 referitoare la răspunderea personală pentru săvârșirea de fapte ilicite, și a dispozițiilor art. 1540 cod civil privind răspunderea mandatarului.

Răspunderea delictuală operează, potrivit susținerilor recurentei, pentru cea mai ușoară culpă iar răspunderea reglementată de art. 138 din legea insolvenței este o răspundere specială având ca finalitate acoperirea pasivului debitoarei falite.

Pentru aceste considerente recurenta a solicitat admiterea cererii de autorizare și trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Deși recurenta susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de autorizare în vederea introducerii acțiunii în stabilirea răspunderii personale, depusă la data de 26.01.2009, Curtea constată că, prin încheierea din 08 aprilie 2009, judecătorul-sindic a analizat cererea creditorului-recurent, pronunțându-se în sensul respingerii ei.

În argumentarea acestei soluții, judecătorul-sindic a arătat că în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat insolvența lichidatorul judiciar a precizat că nu s-a putut identifica raportul de cauzalitate dintre starea de insolvență și persoanele cărora le este imputabilă, apreciind că nu se justifică promovarea acțiunii în răspundere personală.

Prin urmare, critica recurentei potrivit cu care cererea sa de autorizare nu a fost analizată și soluționată va fi respinsă ca vădit nefondată.

Pe fond, Curtea reține că în mod corect judecătorul sindic a reținut faptul că cererea creditorului nu se încadra în ipotezele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și anume să existe omisiunea lichidatorului judiciar de a indica persoanele vinovate de starea de insolvență sau omisiunea de a formula acțiunea, când există amenințarea de a se prescrie răspunderea personală. Având în vedere și faptul că, ulterior respingerii cererii de autorizare, judecătorul-sindic a procedat la aprobarea raportului final, asupra căruia creditoarea-recurentă nu a avut obiecțiuni și a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registre, cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, iar aceste măsurinu au fost criticate prin motivele de recurs,instanța va respinge ca nefondată cererea de recurs formulată de creditor și va menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 410/S/24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător-sindic, hotărâre pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - ---

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași - judecător-sindic:

12.01.2010

2 ex.

Președinte:Liliana Palihovici
Judecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Antoanela

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Iasi