Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1369/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1369
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Antoanela
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de împotriva sentinței comerciale nr. 456/S din 01 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, netimbrat cu suma de 5,5 lei taxă judiciară fiscală.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 456/S/1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic - a fost admisă contestația debitorului C I și a fost respinsă cererea formulată de creditorul având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului
Pentru a se pronunța în acest sens judecătorul sindic a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea nr.85/2006,orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate formula o cerere introductivă,prin creditor îndreptățit înțelegându-se potrivit, art. 3 pct. 6 și 12 din această lege,creditorul care are împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă,lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, într-un cuantum superior valorii prag de 10.000 lei.
Rezultă din conținutul acestor prevederi legale că fără a impune existența unui titlu executoriu,pentru a-și valorifica creanța prin intermediul procedurii insolvenței, creditorul trebuie să probeze că respectiva creanță îndeplinește cumulativ condiția de a fi certă (adică să fie neîndoielnică,asupra ei să nu existe litigiu), să fie lichidă (cuantumul ei să fie precis determinat în bani), să fie exigibilă (să fie ajunsă la scadență, să poată fi pretinsă) și să aibă un cuantum superior valorii de 10.000 lei.
De asemenea,potrivit art.379 cod procedură civilă, creanța certă este și aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte ce emană de la debitor sau recunoscute de acesta.
În speță, cererea creditorului nu îndeplinește cerința certitudinii creanței care să justifice declanșarea procedurii,acesta legitimând creanța pe contractul individual de muncă cu privire la executarea căruia între părți există serioase divergențe, deduse judecății instanței de drept comun în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Iași.
Atât dezbaterile cât și probele cauzei depășesc cerințele pentru o cerere întemeiată pe prevederile Legii nr.85/2006 al cărui obiect,nu se poate raporta decât la verificarea existenței creanței și a stării de insolvență fără a se putea analiza circumstanțelor relației contractuale a părților materializată în contractul individual de muncă și stabili direct dreptul creditorului de a pretinde și obține plata de la debitorul său,plată pe care de altfel acesta o și contestă,analiză care se poate realiza în procesul de fond,aflat în prezent pe rolul instanței de drept comun.
În cauză nu este întrunită nici cerința legală a insolvenței,cu actele depuse debitorul demonstrând că încasează și efectuează plăți pentru exercițiul comerțului sau fluxul de numerar evidențiat de aceste documente probând existența disponibilităților necesare pentru plata datoriilor sociale pe măsură ce ele devin exigibile și că deci,neplata sumei reclamate de creditor are alte cauze decât lipsa disponibilităților bănești.
Întrucât în cauză nu s-a dovedit existența unei creanțe care să îndeplinească cumulativ caracterul de a fi certă, lichidă și exigibilă și că neplata nu este cauzată de lipsa lichidităților, ci este consecința unui refuz de plată, justificat pe anumite apărări ale debitorului ce se discută în procesul de fond, a fost admisă contestația debitorului și a fost respinsă cererea creditorului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 456/S/1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic - a declarat recurs creditorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pretinzând că prin probele administrate a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței contra debitoarei C
Astfel, creanța solicitată este certă, lichidă și exigibilă în contextul în care reprezenta drepturi salariale neplătite raportat la art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006 și are cuantumul minim stipulat de legiuitor.
Societatea a făcut dovada faptului că a avut un anumit rulaj financiar doar până la nivelul lunii aprilie 2009 și nicidecum până la data de 1.10.2009, data judecării efective a procedurii deschiderii falimentului. Acesta este motivul pentru care a uzitat și de procedura falimentului.
Societatea angajatoare în toate apărările sale a insinuat faptul că pretinde niște drepturi salariale pentru o muncă neefectuată însă a recunoscut faptul că a lucrat 4 luni și 15 zile pentru care i s-au plătit drepturile salariale. Menționează faptul că suma de 4.200 de lei depusă de dl. Dascălul din data de 30.10.2009 nu a reprezentat nicidecum drepturi salariale. Această sumă a fost folosită pentru cumpărarea celor șase caiete de sarcini de la Primăria în numele societății C Plan din C cu care societatea avea un contract de colaborare, motivat de faptul că nu putea participa direct întrucât nu întruneau toate condițiile de eligibilitate.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri depuse de recurent. Intimata debitoare nu depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 31 alin. 1 și art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, este creditor îndreptățit să ceară deschiderea procedurii, orice creditor a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, creanța al cărei cuantum este cel puțin egală valorii prag stabilite în art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Prin creanța certă, potrivit definiției legale date de art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă se înțelege acea creanță care rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În acest sens, obligația de plată a creanței trebuie să fie conținută în acte opozabile debitorului.
Curtea va analiza temeinicia hotărârii primei instanțe asupra aprecierilor de necertitudine a creanței recurentului, după cum urmează:
Curtea subliniază că analiza de temeinicie a unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței formulate de către creditor, presupune două direcții principale: analiza creanței debitorului din perspectiva condițiilor impuse de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 și, în cazul în care această condiție este împlinită, sub forța prezumției de insolvență instituită prin lege, cercetarea apărărilor debitorului de natură a infirma puterea acesteia.
Potrivit afirmațiilor recurentului, creanța sa, cuantificată la 19677 lei, constând în contravaloarea salariului pe 7 luni, își trage existența din contractul individual de muncă nr. -/30.10.2008 încheiat cu debitoarea
În mod corect a concluzionat judecătorul sindic, analizând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, că nu este îndeplinită condiția certitudinii creanței câtă vreme între părți există litigiu având ca obiect drepturi salariale pe care recurentul ar trebui să le încaseze de la debitoarea, pretenții solicitate în dosarul nr- al Tribunalului Iași.
În cauză, față de cele anterior expuse, cercetările factuale ale instanței de fond s-au oprit la verificarea creanței creditorului, autor al cererii de deschidere a procedurii, concluzia judecătorului-sindic fiind aceea că pretenția afirmată de creditor nu este certă în sensul dispozițiilor art. 379 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod temeinic, situația de fapt reținută de prima instanță a justificat concluzia necertitudinii creanței, subliniind că în procedura specială reglementată de Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic se rezumă la verificarea preexistentei creanței creditorului sub aspectul caracterului său cert, lichid și exigibil.
Curtea consideră, în consecință, că hotărârea primei instanțe s-a dat prin aplicarea corectă a legii la situatia de fapt constatată, astfel apreciază acest recurs nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditorul împotriva sentinței comerciale nr. 456/S din 01 octombrie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, --- |
Grefier,
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Antoanela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
