Practica judiciara insolventa. Decizia 138/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 138/
Ședința publică din 02 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditorii, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M și AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 1703/26.08.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza disp. art. 98 ind. 2 alin. 8 din, pentru lipsa justificată din instanță a domnului judecător, s-a încheiat procesul verbal nr.1/01.02.2010, procedându-se la înlocuirea acestuia cu doamna judecător.
Recursurile sunt declarate și motivate în termenele legale, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru, în baza disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Se constată că a sosit dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, în care s-a pronunțat hotărârea atacată, privind debitoarea SC SRL.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1703 din 26 august 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, a admis propunerea lichidatorului judiciar - Târgu-M și a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SRL R, cu toate consecințele juridice.
Judecătorul sindic a reținut că, în perioada 30 august 2007 - 9 martie 2009 lichidatorul judiciar a gestionat formele de valorificare a activelor falitei iar la licitația din 9 martie 2009 i-a reușit valorificarea și a ultimelor active.
Prin Încheierea din 22 aprilie 2009 în condițiile în care niciunul din creditorii îndreptățiți nu a accesat posibilitatea judiciară de a contesta raportul ori planul de distribuire, s-au consfințit cele două acte de procedură, în forma și conținutul înfățișat de lichidatorul judiciar.
Raportul final a fost contestat de creditorii opozanți, iar judecătorul sindic a apreciat că sunt incidente prevederile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M - R și AVAS
Recurenta Ras olicitat modificarea sentinței în sensul continuării procedurii falimentului debitoarei SRL R, motivând că nu a fost realizat scopul procedurii, așa cum a fost el consacrat în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, că pentru închiderea procedurii este necesară stingerea creanței care a constituit temeiul cererii de admitere a creanței, cu atât mai mult cu cât datoria față de bugetul consolidat al statului nu este de neglijat și că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru situația reglementată de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 contrar celor reținute de instanța de fond.
Recurenta creditoare AVAS, la rândul său, a cerut continuarea procedurii, motivând că nu i-a fost recuperată creanța și că s-au aplicat în mod greșit prevederile art. 132 din Legea nr. 85/2006 republicată, fără ca lichidatorul judiciar să apeleze la prerogativa prevăzută de art. 1]38 din Legea nr. 85/2006, făcându-se trimitere și la art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, coroborate cu prevederile art. 374 Codul comercial și art. 1540 Cod civil.
În final, creditoarea a cerut a se dispune continuarea procedurii în vederea formulării cererii de autorizare și a cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Practic se invocă argumente formale, teoretice cu de principiu, necontestabile de fapt, dar, cu omiterea datelor și actelor concrete aflate la dosarul cauzei.
În primul rând, este relevant faptul că ambele creditoare recurente au formulat obiecțiuni la raportul final care cuprinde propunerea de închidere a procedurii falimentului debitoarei, obiecțiuni care au făcut obiectul unei cercetări judecătorești, inclusiv sub aspectul motivelor invocate în cele două recursuri, pronunțându-se sentința nr. 1514 din 17 iunie 2009, prin care obiecțiunile ambelor creditoare au fost respinse.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că debitoarea nu mai are bunuri în proprietate care să fie supuse procedurii de valorificare, situație care justifică aplicarea prevederilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar referitor la solicitarea creditoarei AVAS de a se continua procedura în vederea formulării cererii de autorizare și a formulării cererii de angajare a răspunderii personale patrimoniale, un asemenea demers procedural putea să fie efectuat în condițiile și termenele prevăzute în Legea nr. 85/2006 republicată, în mod efectiv, nu în maniera adoptată de creditoare și nu cu ocazia formulării obiecțiunilor la raportul final cu propunerea de închidere a procedurii falimentului.
Față de cele ce preced, instanța va respinge ca nefondat recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 1703 din 26 august 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/8ex
jud.-fond:
-3.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1004/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 401/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
