Practica judiciara insolventa. Decizia 1512/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1512/COM
Ședința publică din data de 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva Sentinței cmerciale nr.4638/COM/29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoareSC SRL, cu sediul în C,-, -.C,.31, număr de ordine în registrul comerțului J-, CUI -,prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C - cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței - art. 131 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 86 din OUG nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr.409/2001; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.4638/COM/29.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanța s-au respins ca nefondate excepția inadmisibilității obiecțiunilor cât și obiecțiunile la închiderea procedurii formulate de AVAS, iar în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL și radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr.2633/COM/22.09.2008 a fost admisă cererea debitoarei SC SRL privind deschiderea procedurii simplificate de insolvență.
Lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura a depus la data de 19.01.2009 raportul privind închiderea procedurii concursuale, menționând că în absența bunurilor averii debitoarei nu se mai impune continuarea procedurii, întrucât ar angrena în continuare cheltuieli nejustificate.
Creditoarea Baf ormulat obiecțiuni la raportul privind propunerea de închidere a procedurii, solicitând continuarea procedurii, arătând că în raport de datele speței, administratorul statutar se face vinovat de starea de insolvență, relevând în esență, că se impune necesitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii materiale.
În drept a invocat disp. art.129 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea obiecțiunilor în raport de temeiul juridic (art.129 din Legea nr.85/2006) avându-se în vedere că raportul depus se întemeiază de drept pe art.131 din Legea nr.85/2006, susținând că prin acest raport nu a luat nicio măsură care să justifice obiecțiunile, ci doar a relevat inexistența bunurilor din averea debitoarei.
Judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile formulate de AVAS nu au caracter inadmisibil, întrucât prin respectivul raport se propune luarea măsurii închiderii procedurii, cu toate efectele juridice ce decurg din aceasta, iar demersul judiciar al creditoarei nu poate fi sancționat cu inadmisibilitatea, întrucât și acest raport poate fi asimilat cu un raport de activitate prin care se propune și închiderea procedurii, creditoarea putând prin intermediul contestatoarei, să-și expună punctul de vedere, tocmai în raport de efectele juridice ale închiderii procedurii.
Analizând obiecțiunile pe fond instanța a reținut că propunerea făcută de lichidatorul judiciar are caracter fondat, atât timp cât în patrimoniul falitei nu se regăsesc bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative, iar creditoarea nu a înțeles să avanseze sume de bani în acest sens.
Condițiile închiderii procedurii fiind îndeplinite, în condițiile în care practicianul în reorganizare a epuizat toate etapele procedurale impuse de procedura concursuală și a constatat că nu există bunuri în averea falitei, unica creditoare neavând o conduită activă în sensul avansării sumelor, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, cu consecința radierii societății debitoare din evidențele
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală.
A susținut recurenta că instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra cererii de închidere a procedurii de lichidare a debitoarei, pentru următoarele motive:
- existau premizele aplicării dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe din creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
- lichidatorul judiciar ar fi trebuit să facă cunoscut creditorilor în mod explicit intenția de a nu uza de dispozițiile art.138 alin.1 din legea insolvenței, pentru a da posibilitatea Comitetului creditorilor analizeze și să aprecieze dacă se impune abordarea dispozițiilor art.138 alin.3.
- aplicarea dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcarea flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiune de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prev. art.3021din Codul penal (în prezent art.454 Cod penal) și art.280 din Codul Muncii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, art.3041Cod de procedură civilă, art.2, art.5 alin.1, art.136, 138, 140 și art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006,"În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
În speță, în urma demersurilor făcute de către lichidatorul judiciar, s-a constatat că debitoarea nu dispune de bunuri care să poată fi valorificate în procedura de lichidare și niciunul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, așa încât, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de recurentă, se reține că prin raportul depus la data de 19.01.2009 lichidatorul judiciar a arătat că, în lipsa documentelor contabile ale societății, nu a putut efectua o analiză financiar contabilă prin care să se stabilească indicatorii economici și care sunt cauzele care au condus la încetarea de plăți. De asemenea, lichidatorul judiciar nu poate aprecia care sunt persoanele vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, motiv pentru care înțelege să nu formuleze cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a fostei conduceri.
Curtea constată că, în fapt, susținerile recurentei cuprinse în obiecțiuni și reluate în motivele de recurs nu privesc aspecte legate de neregularitatea raportului întocmit de lichidator, ci singura critică adusă constă în faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și nu a convocat comitetul creditorilor în acest sens.
În ceea ce privește convocarea comitetului creditorilor pentru formularea cererii de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator social, Curtea reține că o atare obligație nu poate fi impusă lichidatorului judiciar în condițiile în care prerogativa formulării acțiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 revine administratorului/lichidatorului judiciar și, în cazul în care acesta a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor din fosta conducere a societății amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea.
Ori, în condițiile în care lichidatorul judiciar a arătat în mod clar în raportul depus că, în lipsa documentelor contabile ale societății nu a putut concluziona asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolvență a debitoarei, iar comitetul creditorilor nu a întreprins niciun demers pentru a uza de calea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, nu se poate critica măsura de închidere a procedurii pe motiv că nu au fost epuizate toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise în tabelul creditorilor.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva Sentinței cmerciale nr.4638/COM/29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoareSC SRL, cu sediul în C,-, -.C,.31, - prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C - cu sediul în C,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.sindic
Red. dec.jud.-
2 ex/ 18.12.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1245/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 124/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
