Practica judiciara insolventa. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 153/2010
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 2264 din 12.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații I & O - administrator judiciar al debitoarei SC &G SRL, având ca obiect procedura enței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbrului judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că, în data de 06.01.2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentei prin care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat ( 7 -9).
În data de 11.01.2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea administratorului judiciar întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2264 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- a fost admisă cererea precizată a administratorului judiciar I & O, reprezentantul debitoarei în ență SC & G SRL și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei, în valoare de 14.262 lei, să fie suportată de pârâta.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că administratorul judiciar Z desemnat la debitorul &G SRL Zas olicitat angajarea răspunderii administratorului statutar, pentru a suporta o parte din pasivul debitoarei în valoare de 13.926 lei, în temeiul art. 138 lit. a din legea nr.85/2006 privind procedura enței.
În motivarea cererii sale s-a aratat că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu suma de 27.594 lei.
Prin actul de la fila 39 reclamanta și-a precizat cererea, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 14.632 lei, iar ulterior, prin actul de la fila 53 suma solicitată a fost micșorată la 14.262 lei.
Pârâta, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.
În cauză, s-a constatat că în urma analizei bilanțului contabil încheiat la 30.06.2007, a balanței contabile la 03.09.2007 și a registrului de casă pe perioada mai 2007 - septembrie 2007 ( 3-18) rezultă că pârâta a folosit în interes personal suma de 27.594 lei aparținând societății debitoare.
de casă nu a fost prezentat administratorului judiciar de către pârâtă, care are calitate de administrator statutar conform evidenței registrului comerțului.
Rezultă că această sumă a fost utilizată în interes propriu de pârâtă motiv pentru care debitoarea nu și-a mai putut desfășura activitatea nemaiavând posibilitatea de a finanța cheltuielile curente, fiind decapitalizată, nu și-a mai putut plăti datoriile și astfel s-a declanșat incapacitatea de plată.
Dacă aceste bunuri ar fi fost predate și valorificate de lichidator având în vedere valoarea contabilă, creanțele ar fi fost acoperite.
Atitudinea socială culpabilă a administratorului statutar asociată cu faptele ilicite concrete menționate denotă vinovăția acestuia și determinarea cauzală a pasivului social cu consecința directă asupra prejudicierii creditorilor.
Față de cele ce preced și având în vedere dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței, instanța a admis cererea și a obligat pe administratorul statutar să suporte pasivul social, în cuantum de 14.262 lei conform definitiv de creanțe ce s-a plătit creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat în condițiile art. 142 din Legea nr.85/2006.
Pârâta a formulat recurs împotriva hotărârii arătând că apreciază hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală și în consecință solicită anularea acesteia.
Poziția procesuală adoptată a fost justificată prin susținerea faptului că judecătorul sindic nu a studiat dosarul cauzei întrucât a reținut că nu a fost formulată întâmpinare în cauză deși aceasta era înregistrată de la 27.08.2009 pentru termenul din 3.09.2009 iar din înscrisurile atașate ar fi putut reține aspecte care exclud răspunderea sa firma fiind condusă de asociatul iar toate documentele prezentate de administrator relevă că acestea nu au fost semnate de administratorul statutar.
Debitoarea prin reprezentant legal a solicitat respingerea recursului arătând că din înscrisurile existente la dosarul cauzei respectiv bilanțul contabil reiese că debitoarea are în activ sold de casă 25.678 lei la data de 30.06.2007 și 27.594 lei la data de 30.09.2007 iar obligația îndeplinirii operațiunilor de gestiune potrivit prevederilor Legii nr.31/1990 revin pârâtei.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs Curtea reține următoarele:
Administratorul judiciar în calitate de administrator judiciar al debitoarei &G SRL a formulat cerere de angajare a răspunderii împotriva pârâtei solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 13.926 lei, în baza disp. art.138 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006.
Cererea a fost motivată prin evidențierea faptului că urmarea analizei bilanțului contabil încheiat la 30.06.2007 a balanței contabile la 30.09.2007 și a registrului de casă pe perioada mai 2007 - septembrie 2007 reiese că activitatea s-a derulat cu operațiuni în numerar prin caseria societății plățile realizându-se tot prin caserie.
Lista de control emisă de ORC de pe lângă Tribunalul Sălaj sub nr.5872 din 10.06.2009 înregistrată alăturat recursului evidențiază că asociați ai / G SRL sunt și iar administrator numit la data de 02.03.2007 pentru o durată de 98 de ani este pârâta.
Susținerea recurentei că în cuprinsul hotărârii a fost menționată împrejurarea că aceasta nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare atrage nulitatea hotărârii pronunțate nu poate fi primită acest aspect fiind circumscris sferei dispozițiilor art.281 pr.civ. eroarea putând fi îndreptată din oficiu sau în urma unei simple solicitări.
În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de ență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; au facut acte de comerț in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăti; au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; in luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferința unui creditor, in dauna celorlalți creditori.
In caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidara, cu condiția ca apariția stării de ență sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au deținut poziția care ar fi putut cauza ența.
Persoanele in cauza se pot apăra de solidaritate daca, in organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat ența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat ența si au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii.
Natura juridică a răspunderii membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului, nu este identică pentru toate persoanele indicate în textul de lege menționat.
Natura juridică a răspunderii administratorilor societății se circumscrie raporturilor legale pe care aceștia le au cu societatea și obligațiilor instituite în sarcina acestora de către dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora obligațiile si răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute in aceasta lege.
Așadar, răspunderea administratorilor are o componentă contractuală și una legală.
Administratorii sunt răspunzători față de societate pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; existența reală a dividendelor plătite; existența registrelor cerute de lege si corecta lor ținere; exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Temeiul juridic al cererii formulate cuprinde o enumerare exemplificativă a persoanelor împotriva cărora poate fi introdusă cu succes acțiunea pentru instituirea răspunderii prin obligarea acestora la suportarea a unei părți sau a întregului pasiv al debitoarei aflată în procedura instituită de Legea nr.85/2006.
Textul legal invocat nu distinge între conducătorii, organele de conducere în funcție la data deschiderii procedurii și conducătorii a căror mandate au încetat la diverse date, iar împrejurarea că pârâta față de care s-a solicitat antrenarea răspunderii susține că în fapt nu îndeplinea atribuțiile ce decurgeau din calitatea de administrator nu au relevanță raportat la împrejurarea că nu a fost operată în evidențele registrului comerțului o modificare în sensul afirmat de pârâtă în ceea ce privește persoana împuternicită să reprezinte debitoarea.
Susținerea pârâtei că nu a îndeplinit atribuțiile de administrator nu este de natură a înlătura răspunderea acesteia pentru neîndeplinirea prerogativelor instituite de lege în sarcina sa iar efectuarea unor operațiuni care intrau în competența sa de către asociați nu înlătură răspunderea sa,eventual dacă ar fi fost demonstrată o astfel de situație ar fi putut opera solidaritatea cu orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului, însă nici una din aceste ipoteze nu a fost demonstrată simplele alegații nefiind suficiente.
Apărarea pârâtei potrivit căreia lichidatorul nu a făcut efortul de a observa că nici unul din documentele prezentate acestuia nu purtau semnătura sa nu poate primi valențele pe care aceasta le dorește întrucât această stare de fapt confirmă că pârâta nu a îndeplinit obligațiile care îi incumbau în baza mandatului încredințat.
Împrejurarea că mandatul de administrator a încetat fără a se face mențiunea la registrul comerțului, în lipsa documentelor și mențiunilor impuse de lege nu pot determina exonerarea de răspundere, tocmai pârâtei incumbându-i obligația de a veghea la corecta reflectare în registrul comerțului a situației societății și executării obligațiilor debitoarei fie ele născute din raporturi juridice sau incumbând din lege.
Judecătorul sindic a reținut urmare a interpretării corecte a dispozițiilor incidente că sunt întrunite condițiile cerute de art. 138 (1) lit. "a" din Legea 85/2006 pentru a putea fi angajată răspunderea pârâtei, considerând în mod corect că probatoriul administrat a relevat că din neprezentarea soldului de casă nu se poate reține decât că acesta a fost utilizat în interes propriu iar atitudinea administratorului statutar în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor instituite în sarcina acesteia în baza art.70 și urm. din Legea nr.31/1990 a fost cea care a determinat ența debitoarei.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul promovat nu este întemeiat, hotărârea atacată fiind pronunțată ca urmarea a aplicării corecte a legii, nefiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 pr civ, iar Curtea în baza art 312 pr civ va respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2264 din 12.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2264 din 12.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./27.01.2010.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 179/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 64/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
