Practica judiciara insolventa. Decizia 1580/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1580/2009
Ședința publică din 5 mai 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR B, împotriva sentinței civile nr. 256 din 16.02.2009 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S, COM, lichidator SOCIETATEA LICHIDARE, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentele sunt scutite de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei constatându-se că ambele recurente au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că recursurile se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 256 din 16 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC COM SRL, cu sediul în Z,-, --8,. A,. 1, jud..
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului. În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic că la data de 31.10.2008 lichidatorul judiciar SOCIETATEA LICHIDARE Z desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC COM SRL Z a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare;
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința civilă nr. 63 din data de 14.01.2008
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiileart. 61 dinLegea privind procedura insolvenței,
Constatând că notificarea a fost publicată și în ziarul din data de 23.01.2008 și în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 351/31.01.2008, conformart. 61 alin.3din Legea privind procedura insolvenței,
În temeiulart. 131din legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S și AVAS
Prima recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu dispunerea continuării procedurii conform Legii nr. 85/2006 în ceea ce privește clarificarea creanței DGFP S și declararea creanței DGFP S în cuantum de 58.407 lei ca admisă numai provizoriu conform art. 7 alin (3).
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată că prin sentința civilă nr. 63/14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj, judecătorul sindic a constatat că, debitoarea se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu actele de la filele 4-37, și totodată constată că DGFP S are o creanță certă, lichidă și exigibilă, împotriva debitoarei SC COM SRL, în cuantum de 63.609 lei, dovedită cu actele de la fila 4-37.
În data de 17 septembrie 2008 -dosar nr- se contestă creanța DGFP
Prin sentința civilă nr. 112/26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj se admite contestația și se dispune modificarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor, creditoarea DGFP S urmând a fi înscrisă cu o creanță în valoare de 10.868,14 lei.
În data de 31 octombrie 2008 lichidatorul judiciar desemnat în cauză a solicitat închiderea procedurii conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, menționând totodată ca pasivul debitoarei se compune din creanță în sumă totală de 66.104,94 lei, din care creanța DGFP S- 58.407,11 lei.
Ulterior, în data de 12 februarie 2009 lichidatorul desemnat în cauză comunica cu DGFP S raportul cu propunerea de închidere a procedurii și tabelul definitiv consolidat al creanțelor rectificat, DGFP S fiind înscrisă cu o creanță în cuantum de 10.868,14 lei.
La termen de judecată din data de 16 februarie 2009 data la care s-a pronunțat sentința recurată, DGFP S s-a opus la închiderea procedurii falimentului.
Prin închiderea procedurii anterior soluționării irevocabile a contestației și fără a fi declarată creanța DGFP S ca admisă provizoriu, vor fi în imposibilitate de a valorifica dreptul, respectiv hotărârea pronunțată în recurs va fi lipsită de orice efecte, neavând finalitate, în ipoteza admiterii recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 112/26 ianuarie 2009 dosar nr-, deoarece, după închiderea procedurii insolvenței, lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități ce-i revin în cadrul procedurii.
Cea de-a doua recurentă AVAS B solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul de a respinge cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului cu dispunerea ca închiderea procedurii falimentului SC COM SRL S să fie făcută după executarea silită de către lichidatorul judiciar a averii foștilor administratori ai debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În continuare, recurenta arată că este greșită hotărârea instanței de închidere a procedurii, fără desemnarea/nominalizarea unui executor judecătoresc care să procedeze la executarea sentinței de atragere a răspunderii, creditorii fiind în imposibilitate să execute individual.
Analiza hotărârii recurate și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică cauzei de față și anume Legea nr. 85/2006.
Art. 2 "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment".
Art. 5 alin 1 "Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul".
Art. 138 alin 1 "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere sau de conducere".
Art. 140 "Sumele depuse potrivit art. 138 alin 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului".
Art. 136 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sa responsabilități cu privire la procedura, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
Art. 142 alin 1 "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă".
Procedura de instituirea a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducerea pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment, pentru acoperirea pasivului.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea de apel constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea DGFP S acesta apare ca întemeiat pentru cele ce urmează a fi expuse:
Față de debitoarea SC COM SRL a fost deschisă procedura insolvenței prin sentința civilă nr. 63/14 ianuarie 2009 iar ulterior prin sentința civilă nr. 629/31 martie 2008 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei.
Judecătorul sindic prin hotărârea ce face obiectul acestui recurs a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitor invocând lipsa bunurilor în patrimoniul acestora respectiv incidența dispozițiilor at. 131 din Legea nr. 85/2006.
La data de 17 septembrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj administratorul statutar al debitoarei- a contestat creanța creditorului DGFP S iar prin sentința civilă nr. 112/26 ianuarie 2009 s-a admis această contestație, s-a dispus modificarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor în sensul înscrierii creditoarei DGFP S cu o creanță în valoare de 10868,14 lei.
În ciuda factorului că împotriva acestei hotărâri creditorul DGFP Sap romovat recurs care nu fusese încă soluționat, în mod nelegal judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii deși nu se cunoștea la acea dată cuprinsul tabelul definitiv consolidat al creditorilor. De altfel, prin decizia civilă nr. 1654/12 mai 2009 Curtea de APEL CLUJa modificat hotărârea judecătorului sindic prin care s-a admis contestația împotriva tabelului definitiv consolidat și s-a dispus înscrierea debitoarei DGFP S cu o creanță în cuantum de 58407,11 lei.
Mai mult decât atât nu exista încă hotărâre irevocabilă în ceea ce privește angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere deși se formulase o cerere în acest sens.
Din această perspectivă în speță se poate constata că la acea dată respectiv 16 februarie 2008 nu se putea dispune închiderea procedurii falimentului debitorului SC COM SRL atâta timp cât nu se cunoștea soarta tabelului definitiv consolidat al creditorilor, și soluția pronunțată în cererea de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere.
Cu alte cuvinte la data de 16 februarie 2009 nu erau îndeplinite în speță cerințele impuse de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune închiderea procedurii.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului creditorului DGFP S cu consecința modificării hotărârii judecătorului sindic în sensul continuării procedurii.
În ceea ce privește recursul declarat de creditorul AVAS B acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Problema de drept invocată în recurs este aceea de a știi dacă închiderea procedurii falimentului debitoarei poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a hotărârii privind angajarea răspunderii instituită de prevederile art. 138 din Legea insolvenței și stabilită prin încheierea nr. 2881 din 29 mai 2007 judecătorului sindic.
Potrivit art. 142 alin (1) din Legea nr. 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin (1) se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
De asemenea, se poate lesne observa că potrivit art. 142 alin (2) din lege, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, deoarece după închiderea procedurii lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, aspect ce rezultă cu claritate din prevederile art. 136 din lege.
La o analiză sumară a textului legal citat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de insolvența debitorului deoarece după închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate în caz de faliment acoperirii pasivului debitorului, așa cum prevede art. 140 din lege, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire a pasivului nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia.Această teză a fost de altfel împărtășită și invocată și de către recurentă.
Cu toate acestea curtea apreciază că o asemenea concluzie nu poate fi primită deoarece prin art. 142 alin (2) din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc căruia îi revine responsabilitatea de a proceda la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Având în vedere aceste aspecte curtea apreciază că obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136 din lege deoarece prin obligația instituită de art. 142 din Legea nr. 85/2006 s-a urmărit asigurarea finalizării acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea prevederilor legale speciale privind efectuarea plăților.
O altă critică invocată de recurentă se referă la aplicabilitatea textului legal analizat din perspectiva obligației pe care ar avea-o judecătorul sindic de a desemna un executor judecătoresc înainte de închiderea procedurii.
Această problemă se impune a fi soluționată în contextul în care, ca efect al închiderii procedurii, în conformitate cu prevederile art. 136 din lege, legiuitorul este descărcat de orice fel de obligații, inclusiv de obligația de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat de creanțe.
Cu toate acestea prin prevederile art. 142 ale Legii nr. 85/2006 legiuitorul nu a instituit în sarcina judecătorului sindic, obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc deoarece, hotărârea pronunțată de către judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere prevăzută de art. 138 din lege, constituie titlu executoriu și, ca atare, acesta urmează a fi pus în executare potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însăși textul legal analizat. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de către lichidator. Această obligație a lichidatorului nu reprezintă altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
În concluzie argumentele invocate de acest creditor pentru continuarea procedurii nu sunt pertinente în raport de cele mai sus arătate așa încât recursul declarat de creditorul AVAS B urmează a fi respins ca neîntemeiat în conformitate cu prevederile art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva sentinței civile nr. 256/16.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că dispune continuarea procedurii insolvenței debitoarei SC COM SRL
Respinge recursul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B declarat împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
3 ex./28.05.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 66/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
