Practica judiciara insolventa. Decizia 1655/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1655/2009
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.113/26.01.2009 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații: reprez. al SC SRL, AUTORITATEA DE VALORIFICARE A ACTIVELOR STATULUI, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, SOCIETATEA ARE. LA SC SRL Z, având ca obiect procedura insolvenței- contestație la tabelul definitiv consolidat.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 mai 2009, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. nr.113/26.01.2009 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Sălajs -a admis contestația precizată formulată de contestatorul, reprezentantul debitoarei SC SRL Z și s-a dispus modificarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei, dispunând înscrierea creditoarei S în acest tabel, cu o creanță bugetară în valoare de 61.255,49 lei.
În motivare se arată că, prin sentința civilă nr. 61 din 14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul acvirat nr- s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL
În tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei pârâta Saf ost înscrisă cu suma de 7,603 lei, conform declarației de creanță de la fila 274, dosar acvirat.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâta recunoaște că debitoarea nu datorează suma de 1273,70 lei.
Suma de 42,41 lei, așa cum recunoaște pârâta prin nota de constatare din 12.11.2008, suma a fost declarată de două ori, dar în mod eronat nu a fost introdusă în fișa sintetică, dar a fost cuprins în declarația de inventar depusă de contestatoare, care a fost înregistrată sub nr. 1704/11.02.2004.
Suma de 8.031,40 lei, reprezentând debit și accesorii a fost scadentă la plată, conform fișei sintetice totale de la filele 45-46, și tabelului de la fila 152, în perioada februarie 2001- noiembrie 2002, suma fiind prescrisă conform art. 1631 din nr.OG 92/2003, depășind termenul de 5 ani care privește dreptul de a cere executarea silită.
Pârâta nu a dovedit că ar exista vreun motiv de întrerupere a termenului de prescripție.
De asemenea, s-a reținut și faptul că titlul executor nr. 215 fost emis la 19.04.2006 ( 86, dosar acvirat).
Față de cele de mai sus, s-a constatat că valoarea creanței pârâtei este de 61.255,49 lei, care rezultă din scăderea din valoare creanței declarate de 70.603 lei a sumelor susmenționate 1.273,70+42,41+8.031,40=9.347,51 lei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 74 din Legea nr. 85/2006, modificată, a fost admisă contestația precizată formulată de contestatorul, reprezentantul debitoarei SC SRL Z și s-a dispus modificarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei și se va dispune înscrierea creditoarei S în acest tabel, cu o creanță bugetară în valoare de 61.255,49 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate și înscrierea recurentei în tabelul definitiv consolidat al creanțelor întocmit în dosarul de faliment nr- privind pe debitoarea SC SRL Z cu suma de 69.329,30 lei.
Solicită menținerea hotărârii atacate doar cu privire la suma de 12.730,70 lei ce reprezintă suprapunere a creanței recurentei cu creanța AVAS
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată că hotărârea pronunțată de prima instanță este dată cu aplicarea greșită a legii analizând în mod superficial actele depuse de recurentă și motivând faptul că suma de 8031,40 lei reprezintă debit și accesorii aferente perioadei februarie 2001-noiembrie 2002 fiind astfel o creanță prescrisă, expirând termenul de 5 ani de la data la care a luat naștere conform art. 131 alin (1) din OG nr. 92/2003.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Recurenta DGFP S prin declarația de creanță formulată în cadrul procedurii falimentului debitoarei SC SRL Zai nvocat existența unei creanțe în cuantum de 70.603 lei.
Deoarece s-a dispus înscrierea acestei creanțe în tabelul preliminar al creditorilor, contestatorul în calitate de reprezentant al debitoarei a solicitat prin contestația formulată, modificarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei în ceea ce o privește pe creditoarea recurentă.
În aceste condiții judecătorul sindic a reținut că potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor, creditoarea recurentă DGFP Saf ost trecută cu suma de 70.603 lei.
Analizând actele depuse în susținerea declarațiilor de creanță s-a reținut că din valoarea totală a creanței creditoarei DGFP S suma de 1273,70 lei se suprapune cu creanța creditoarei AVAS cu care de altfel aceasta din urmă a fost trecută în tabelul definitiv consolidat.
Problema de drept supusă analizei recursului este aceea de a știi în ce măsură creanța în cuantum de 8031,40 lei poate fi o creanță ce îndeplinește condițiile de a fi înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor deoarece în opinia judecătorului sindic aceasta este prescrisă expirând termenul de 5 ani de la data la care a luat naștere conform art. 131 alin (1) din OG nr. 97/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Curtea cu privire la această problemă reține că judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a constatat că suma de 8031,40 lei reprezentând debit și accesorii aferente perioadei februarie 2001-noiembrie 2002 este prescrisă pentru următoarele considerente:
Din actele depuse atât în fața primei instanțe, cât și cu ocazia soluționării recursului rezultă că suma de 8031,40 lei cuprinsă în titluri executorii.
Totodată recurenta a făcut dovada comunicării actelor de executare silită împotriva debitoarei SC SRL Z.
Din această perspectivă, Curtea reține că prima instanță a omis complet să se pronunțe cu privire la existența titlurilor executorii.
Este real faptul că potrivit art. 131 alin (1) din OG nr. 92/2003 dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Cu toate acestea, art. 133 din OG nr. 92/2003 reglementează întreruperea termenului de prescripție mai sus arătat printre altele și în situația în care înainte de data împlinirii termenului, în cursul executării silite are loc un act de executare silită.
Chiar dacă am admite faptul că s-a scurs termenul de 5 ani de la data nașterii acestor obligații fiscale (februarie 2001 -noiembrie 2002) în speță a operat o întrerupere a acestui termen prin emiterea titlurilor executorii și înscrierea în procedura falimentului a declarației de creanță.
În concluzie, în ceea ce privește creanța în cuantum de 4092 lei termenul de prescripție de 5 ani a fost întrerupt conform art. 133 lit c din OG nr. 92/2003 prin îndeplinirea unui act de executare silită respectiv a somațiilor și titlurilor executorii la care s-a făcut referire mai sus, așa încât contestația formulată de era întemeiată doar în parte.
Obligațiile fiscale ale societății pe anii 2000-2002 la contribuțiile sociale ( CAS,CASS și somaj) în sumă totală de 2660,70 lei au fost administrate de către Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională pentru Ocuparea forței de muncă, Fondul Național de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, până la data de 1 ianuarie 2004. După această dată, în baza OG nr. 86/2003 toate contribuțiile sociale au fost gestionate de către organele de executare ale Ministerului Finanțelor Publice și unităților sale subordonate așa încât recurentul a preluat prin protocol contribuțiile sociale datorate de agenții economici.
Pentru această creanță termenul de prescripție a fost întrerupt la data de 31 ianuarie 2004 și după această dată a curs un nou termen de prescripție de 5 ani pentru organele de executare ale Ministerului Finanțelor Publice.
Față de toate cele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S iar hotărârea judecătorului sindic va fi modificată în parte în sensul că se va dispune înscrierea creanței DGFP S în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei, în cuantum de 69.329,30 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 113 /26.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în parte în sensul că dispune înscrierea creanței DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE S în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei SC SRL Z, în cuantum de 69.329,30 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red. dact. GC
3 ex/11.06.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 484/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1941/2009. Curtea de... → |
|---|
