Practica judiciara insolventa. Decizia 1749/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZA NR. 1749
Ședința publică din 11 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTORI: Valentina Gheorghe, Adriana Florina Secrețeanu Adrian
- - -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat - B, șos. -, nr. 51,. 129,. 1,. 22, sector 4, împotriva sentinței nr. 969 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimatul lichidatorpentru debitoarea SC & SRL, cu număr de înregistrare în registrul comerțului J- și CUI -, cu sediul în B, str. -,. 3, județul B și intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,., nr. 209, județul B șiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, -,.1B, județul
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în valoare de 60 de lei cu chitanța nr. - din 10 decembrie 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții pârâți și, intimat lichidator pentru debitoarea SC & SRL și intimații creditori Administrația Finanțelor Publice B și Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că intimata creditoare Administrația Finanțelor Publice Bad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat și judecata în lipsă (poartă viza nr. 19300 din 4 decembrie 2009);
De asemenea, recurentul pârât a formulat cerere prin care a solicitat amânarea cauzei, motivat de împrejurarea că apărătorul acestuia nu se poate prezenta în instanță din cauză că susține alte procese în municipiul B (ce poartă viza nr. 19628 din 10 decembrie 2009) și intimatul lichidator a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care a solicitat și judecata în lipsă (ce poartă viza nr. 19681 din 11 decembrie 2009), după care,
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 156 Cod procedură civilă, urmează a respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul pârât, întrucât nu a făcut dovada susținerilor sale.
De asemenea, Curtea va respinge și proba cu acte solicitată de recurent prin cererea depusă la dosarul cauzei, ca fiind neutilă, nepertinentă și neconludentă în soluționarea prezentei cauze.
Luând act de împrejurarea că atât recurenții, în cuprinsul motivelor de recurs, cât și intimata creditoare Administrația Finanțelor Publice Bas olicitat și judecata în lipsă pe cale de întâmpinare, la fel ca și intimatul lichidator care a solicitat și judecata în lipsă în cuprinsul notelor scrise depuse la dosarul cauzei, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la rolul Tribunalului Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-, lichidatorul judiciar, economist, a solicitat intrarea în faliment prin procedura simplificată împotriva debitoarei SC COM SRL - societate dizolvată.
Prin sentința comercială nr. 579 din 20 mai 2009, judecătorul sindic a admis cererea, a menținut lichidator judiciar desemnat inițial de ORC - economist stabilindu-i, totodată, termenele în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce decurg din procedură.
În cadrul acestei etape - lichidatorul judiciar a notificat creditorii în vederea întocmirii tabelului suplimentar și al tabelului definitiv consolidat potrivit căruia debitoarea înregistrează următoarele creanțe:
1. Administrația Finanțelor Publice B - 12.594 lei creanță bugetară;
2. Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă - 55 lei creanță bugetară.
A fost întocmit apoi raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus la apariția stării de insolvență și, întrucât, în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri a căror valorificare să ducă la acoperirea pasivului, dar s-au conturat fapte de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 138 din legea insolvenței, lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a răspunderii împotriva celor doi foști administratori și.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din legea insolvenței.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând prin aceasta excepția prescrierii dreptului la acțiune și, în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată și nelegală.
În apărare, pârâtul a susținut că societatea debitoare a funcționat o perioadă scurtă de timp, din anul 2001 - august 2003. În anul 2004, având relații comerciale cu o societate din C, a înregistrat un debit de 10.957 lei, datorie ce nu a putut fi recuperată conducând, în final, la încetarea activității.
Privitor la evidența contabilă, pârâtul a arătat că aceasta a rămas la contabila societății care nu le-a mai restituit.
Prin sentința comercială nr. 969 din 21 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău.
De asemenea, a admis cererea de antrenare a răspunderii administratorilor, în sensul obligării, în solidar, a celor doi pârâți și, la plata pasivului debitoarei potrivit tabelului definitiv, fiind dispusă plata din fondul de lichidare a sumei de 3.077 lei cu titlu de onorariu lichidator și cheltuieli de procedură către lichidatorul judiciar .
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că, în cauză, caracterul delictual al răspunderii membrilor organelor de conducere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, atrage incidența dispozițiilor art. 998 - 999 cod civil sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile, condițiile speciale fiind legate de aprecierea culpei, a faptei ilicite, a existenței legăturii de cauzalitate dintre acestea și a prejudiciului.
Prima instanță a constatat că fapta, presupus a fi fost săvârșită de către cei doi pârâți în calitate de administratori, este aceea enunțată de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și d din legea insolvenței, constând în aceea că deși notificați, aceștia au refuzat să predea documentele contabile ale societății.
S-a mai reținut că lichidatorul judiciar a depus diligențe în vederea refacerii evidenței contabile, dar societatea debitoare nu a mai depus bilanț după anul 2004, iar la nivelul acelui an, de pe site-ul ANAF rezultă că societatea debitoare figurează cu disponibilități bănești în valoare de 10.957 lei, sumă ce nu a fost predată lichidatorului judiciar.
Instanța de fond a apreciat că ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudiciu, dar ele pot favoriza starea de insolvență prin neînregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate.
Astfel, s-a considerat că atitudinea pârâților care au refuzat, deși notificați, să depună documentele contabile sau să furnizeze relații de natură a reface evidența, are un singur scop, deturnarea situației financiare a debitoarei persoană juridică.
Judecătorul sindic a apreciat că nu pot fi reținute apărările pârâților, potrivit cărora documentele contabile au fost la contabilul societății care nu le- mai predat și că suma de 10.957 lei nu a mai putut fi recuperată de la un client din C, nu sunt dovedite probator astfel că aceste apărări vor fi înlăturate de instanță.
În apărare, pârâții au invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, excepție ce a fost respinsă pe considerentul că această acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când trebuia să fie cunoscută persoana ce a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Astfel, s-a apreciat că,în situația de față, sentința de deschidere a procedurii a fost pronunțată la 20 mai 2009, iar cererea de antrenare a fost formulată la 23 septembrie 2009, deci înăuntrul termenului prevăzut de Legea nr. 85/2006.
Concluzionând, judecătorul sindic a admis cererea și a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei de la ORC.
De asemenea, a admis cererea de antrenare a răspunderii în sensul obligării în solidar a celor doi pârâți la plata pasivului debitoarei potrivit tabelului definitiv și a dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 3.077 lei onorariu lichidator și cheltuieli de procedură către lichidatorul judiciar .
Împotriva acestei sentințe, pârâții și au declarat în termen legal recurs.
În motivarea recursului, pârâții arată următoarele:
1. Actele contabile ale societății debitoare au rămas la contabila societății care a părăsit țara fără să înapoieze aceste documente;
2. Prima instanță a încălcat dreptul la apărare al pârâților deoarece nu li s-a comunicat cererea de atragere a răspunderii și înscrisurile depuse în susținerea acesteia.
3. Prima instanță a considerat că sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale în condițiile în care pârâții nu au săvârșit o faptă ilicită prevăzută de art.138 din Legea nr.185/2006;
4. Prima instanță nu a luat în considerare prescripția de 3 ani raportată la data apariției stării de insolvență.
Creditoarea Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că societatea debitoare nu a mai depus bilanț contabil din anul 2004, iar la nivelul acestui an societatea figurează cu disponibilități bănești în cuantum de 10.957 lei, sumă care nu poate fi justificată de pârâți.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a societății debitoare întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că aceasta nu a depus bilanțul la autoritățile fiscale după anul 2004, iar la sfârșitul acestui an existau disponibilități bănești în cuantum de 10.957 lei care nu au fost predate lichidatorului judiciar și nici justificate în calitate de cheltuieli.
În conformitate cu art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportate de persoanele care au cauzat starea de insolvență a debitorului, în situația în care aceste persoane au folosit bunurile societății în folosul propriu și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Prima instanță a reținut în mod corect că pârâții nu au putut justifica dispariția sumei de 10.957 lei aflată în conturile societății la sfârșitul anului 2004 și nici nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile ale societății.
Susținerile pârâților în sensul că actele contabile au fost ținute în conformitate cu dispozițiile legale dar au rămas la contabila societății debitoare care a părăsit țara urmează a fi înlăturate deoarece pârâții, în calitate de administratori ai societății, aveau obligația legală de a ține contabilitatea și de a depune bilanțul anual la autoritățile fiscale.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății este necesară existența a 4 condiții cumulative:
1. existența unei fapte ilicite;
2. existența unui prejudiciu;
3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
4. vinovăția administratorilor societății.
Existența raportului de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciul constând în pasivul lichidării în cuantum de 12.559 lei rezultă din împrejurarea că pârâții nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea începând cu anul 2004, coroborată cu dispariția disponibilităților bănești aflate în conturile societății la sfârșitul acestui an.
Susținerile pârâților privind încălcarea dreptului la apărare urmează a fi înlăturată deoarece aceștia au avut cunoștință de formularea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, depunând și întâmpinare (filele 76 - 77 dosar judecător sindic).
Curtea mai reține că cei doi pârâți nu au solicitat administrarea de probe în apărare, respectiv efectuarea unei expertize contabile în scopul stabilirii raportului de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, Curtea reține că, potrivit art.139 din Legea nr.85/2006, acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat - B, șos. -, nr. 51,. 129,. 1,. 22, sector 4, împotriva sentinței nr. 969 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimatul lichidatorpentru debitoarea SC & SRL, cu număr de înregistrare în registrul comerțului J- și CUI -, cu sediul în B, str. -,. 3, județul B și intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,., nr. 209, județul B șiINSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, -,.1B, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Valentina Gheorghe, Adriana Florina Secrețeanu Adrian
- - - - - -
Fiind în concediu fără
plată, se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
Nora
Fiind în concediu fără
plată, se semnează de
grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red./dact.
7 ex/28 decembrie 2009
dosar fond - Tribunalul Buzău
jud. fond.
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adriana Florina Secrețeanu Adrian
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 3022/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1036/2009. Curtea de... → |
|---|
