Practica judiciara insolventa. Decizia 176/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 176
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Poiană Cipriana
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Miler Iulia
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 548/S din 05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentanta recurentei și intimata, lipsă fiind intimata-debitoare SC " " I, prin lichidator Compania Lichidatori I, intimatul-creditor " I" și intimatul.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței nr. 548/S din 05.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, în sensul admiterii acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale solidare, a organelor de conducere, în sensul ca și să suporte pasivul societății debitoare ce nu a putut fi recuperat în cadrul procedurii insolvenței așa cum prevede dispozițiile art. 138 din lege.
Intimata solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond, precizând că a avut doar calitatea de asociat în cadrul societății, cu o singură parte socială reprezentând 5% și nu a îndeplinit niciodată funcția de administrator. De asemenea, susține intimata că în perioada 01.07.1997 - 31.10.1998 a îndeplinit funcția de director în cadrul societății debitoare, ori atât din cadrul cererii de deschidere a procedurii cât și din adresa de înscriere la masa credală, rezultă că sumele datorate celor doi creditori provin din perioada 2001-2004, perioadă în care nu a îndeplinit nici o funcție de conducere în cadrul societății debitoare, aspect dovedit cu, copia cărții de muncă.
Susține intimata că, nu a avut cunoștință de existența acestei cauze la Tribunalul Iași - judecător sindic, întrucât la data de 29.03.2005 a înstrăinat imobilul din I, B-dul - nr. 1.A, -.2,. B,.10, și nu a primit nici comunicarea lichidatorului și nici citația pentru a fi prezentă în instanță.
Față de aceste susțineri solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr.365/S/22.XI.2006 a Tribunalului Iași - judecător sindic, s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului SC " " SRL
La data de 5.III.2007, lichidatorul judiciar desemnat în cauză a prezentat raportul final cuprinzând propunerea de închidere a procedurii, motivat de faptul că, nu au fost identificate bunuri aparținând debitorului, prin a căror valorificare să se obțină sumele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume.
Totodată, a formulat cerere pentru stabilirea răspunderii personale a pârâților și, în calitate de administratori ai societății falite, arătând că, aceștia nu au predat documentele și gestiunea firmei debitoare și au continuat activitatea, deși acest lucru conducea debitorul la insolvență, fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit. "c" și "d" din Legea nr.85/2006.
Tribunalul Iași - judecător sindic, prin sentința comercială nr.548/S/5.XII.2007 a hotărât următoarele:
Respinge cererea formulată de Compania Lichidatori I în calitate de lichidator judiciar, privind stabilirea răspunderii personale a administratorilor pârâți, domiciliat în comuna, județul I și, domiciliată în I, str. - nr.1A, -2,. B,.10, pentru pasivul debitorului falit.
În temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006, dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul social în municipiul I,-, județul I și radierea acestuia din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art.136 din lege, descarcă pe administratorul judiciar de orice responsabilități și îndatoriri, iar în temeiul dispozițiilor art.135, dispune notificarea prezentei sentințe, prin publicarea în buletinul Procedurilor de insolvență, debitorului, creditorilor, administratorilor-pârâți și, potrivit codului d e procedură civilă, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunilor de radiere.
În temeiul art.4 din lege, aprobă decontul depus de lichidatorul judiciar Compania Lichidatori I și dispune să-i fie plătită suma de 2650 lei, din contul special deschis la UNPIR.
S-a reținut că, probele administrate în cauză nu au făcut dovada că s-ar fi determinat starea de insolvență a societății falite prin vreuna dintre faptele pârâților.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul a județului I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, administratorii societății debitoare se fac vinovați de încălcarea prevederilor Legii nr.82/1991 privind legea contabilității, respectiv nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice privind reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse.
Arată recurenta că, evidența contabilă nefiind ținută în conformitate cu dispozițiile legale, s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 29.558 lei, această situație fiind rezultanta culpei administratorilor și, care, printr-un management necorespunzător au condus societatea în incapacitate de plată și la acumularea obligațiilor bugetare.
Precizează recurenta-creditoare că, poate fi antrenată răspunderea personală a administratorilor, când prejudiciul este cert, iar fapta ilicită nu trebuie concretizată neapărat într-o acțiune, dar chiar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități, ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau măsură trebuia întreprinsă de către anumite persoane, pot conduce la aplicarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
Potrivit textului prevăzut de art.138 alin.1 pct.(1)din Legea nr.85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin una din faptele enumerate la literele a-
Răspunderea organelor de conducere reglementată de textul citat, este o răspundere comercială delictuală, pentru antrenarea căreia este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii delictuale: fapta ilicită, prejudiciul provocat societății, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăție.
În mod corect judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de art.137 lit. c din Legea nr.64/1995.
Astfel, lipsa de interes manifestată în nerecuperarea datoriilor și desfășurarea unei activități nerentabile, care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, respectiv managementul defectuos invocate de creditorul recurent nu pot fi încadrate în dispozițiile art.137 lit. c deoarece nu se poate aprecia că această activitate a fost dispusă în interesul personal al administratorilor.
În ceea ce privește vinovăția, aceasta rezultă din chiar modul de prezentare a faptelor care presupun un interes străin societății debitoare, o cauză nelicită sau o încălcare vădită a dispozițiilor. Vinovăția apare în această situație sub forma intenției, directe sau indirecte, în sensul că autorul faptei prevede rezultatul și urmărește producerea lui sau, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Prin urmare, este necesar ca intenția să fie dovedită, neputând fi reținută doar culpa autorului.
Referitor la raportul de cauzalitate, acesta se prezumă în condițiile art.137 din lege, prezumția fiind o prezumție absolută ce nu poate fi răsturnată prin nici un mijloc de probă. Este suficient a se proba încetarea plăților și săvârșirea uneia sau mai multor fapte din cele prevăzute de art.137 fără a mai fi necesară dovedirea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Corect s-a reținut că, faptul că nu au fost predate documentele contabile și gestiunea firmei, nu poate atrage răspunderea personală decât în condițiile în care acestea ar fi determinat starea de insolvență, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge recursul ca nefondat, menținând sentința recurată, fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de - a municipiului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr.548/S din 05.12.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- B
17.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Poiană CiprianaJudecători:Poiană Cipriana, Șfabu Traian, Miler Iulia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 693/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 313/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
