Practica judiciara insolventa. Decizia 313/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 313
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe contestator SC " " SRL și pe intimat SC " SA - PRIN -V, lichidator LD EXPERT GRUP H, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva deciziei numărul 230 din 12.05.2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul creditor prin lichidatorul V reprezentat de d-na cons. jr..
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- contestația în anulare este la prim termen; timbrată, după care
D-na cons.jr. depune la dosar împuternicirea nr. 79/08.09.2008 de reprezentare juridică a lichidatorului judiciar V, citat în cauză în calitate de reprezentant al intimatului creditor.
La interpelarea instanței, d-na cons.jr. precizează că nu are de formulat cereri în prezenta contestație în anulare.
Curtea constată în stare de judecată contestația în anulare și acordă cuvîntul la dezbateri.
D-na cons.jr. pune concluzii de admitere a contestației în anulare formulată de, lichidatorul judiciar V renunțînd la judecata cererii întrucît contestatorul a achitat debitul în întregime.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față.
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr- din 2.07.2008 la Curtea de Apel Iași, contestatoarea, județul V, prin reprezentant legal, a solicitat anularea deciziei civile nr. 230/12.05.2008 a Curții de Apel Iași în dosar nr-.
În motivarea contestației în anulare se susține că instanța respingând recursul a omis să cerceteze toate motivele de recurs formulate și susținute - art. 318(1) teza a doua Cod procedură civilă.
Deși a arătat în motivele de recurs faptul că în ceea ce privește dovezile de comunicare pentru citațiile (comunicarea cererii introductive) făcute către societate comportă discuții, instanța nu a analizat acest aspect.
Se susține că pe dovada de primire a comunicării acțiunii creditorului i s-a consemnat data de 01.11.2007 - la OF PRM H și nu la (fila 30) iar la fila 78 se găsește o comunicare către în care este consemnată ca dată a afișării data de 01.11.2007 - de această dată la Oficiul.
Susține că este cu neputință ca dovada de comunicare a aceluiași act procedural să poarte aceeași dată la oficii poștale diferite (în condițiile în care citarea s-a făcut doar la sediul societății din ) câtă vreme din celelalte citații rezultă clar că ștampilele celor două oficii poștale s-au aplicat la date diferite. Adresa solicitată de contestatoare ar fi lămurit situația din toate punctele de vedere și astfel s-ar fi apreciat corect asupra contestației, ca fiind în termen.
Practic pornind de la această eroare nu s-a procedat la o judecată pe fond a cauzei.
Instanța de recurs nu a analizat corect cererea de repunere în termen pe care contestatoarea a formulat-o la instanța de fond (judecătorul sindic), astfel încât decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale - art. 318(1) Cod procedură civilă.
Din actele dosarului reiese clar că cererea introductivă a fost comunicată contestatoarei la data de 01.11.2007 (cu completările făcute în motivul 1 al contestației) iar contestația a fost înregistrată la data de 13.11.2007.
Instanța de recurs analizând cererea de repunere în termen ar fi trebuit în primul rând să admită recursul și să rejudece cauza.
În altă ordine de idei modul în care instanța analizează cererea de repunere în termen este greșit. Astfel, conform art. 103(1) Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința ei. Același articol în alin. 2 arată termenul în care urmează să fie executat actul procedural după încetarea împiedicării. În cazul de față câtă vreme termenul legal de care discută este de 10 zile și instanța de recurs a apreciat că într-adevăr societatea a dovedit că în perioada 01.11.2007 -04.11.2007 nu a putut formula contestația, de la data de 04.11.2007 curge un nou termen de 10 zile care se împlinea pe data de 14.11.2007.
În aceste condiții contestația formulată de contestator la data de 13.11.2007 este în termen și instanța de recurs s-a aflat în eroare când a apreciat asupra unui termen de 7 zile în care ar fi putut fi făcută contestația (după încetarea împiedicării).
Instanța de recurs a greșit când a reținut că creditoarea are împotriva contestatoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În primul rând se impune să facă precizarea că în data de 12.05.2008 ziua judecării recursului la Curtea de Apel Iași debitul către creditoare a fost stins prin plată. în acest sens copia ordinului de plată prin care face dovada plății către creditoare.
Suma datorată este cea consemnată în instrumentul de plată și nu suma înscrisă în cererea introductivă (care nu are justificare). Dovadă că acesta a fost debitul rezultă atât din factura depusă în sumă de 9750 lei cât și din plata efectuată. Pentru diferența de sumă de până la 53.040 lei nu s-au depus acte și prin urmare nu se poate reține că datorează această sumă și neplata acesteia ar echivala cu o încetare de plăți în sensul dispozițiilor Legii 85/2006.
S-a apreciat eronat de către instanța de recurs că societatea este în încetare de plăți câtă vreme la dosar nu s-au depus acte care confirmă contrariul.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea contestației în anulare.
În drept se invocă dispozițiile art. 318 și urm. Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 230/12.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iașis -a dispus:
Respinge recursul formulat de "" împotriva sentinței civile nr. 89/F din 20.02.2008 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece în primul rând contestația debitoarei-recurente a fost formulată tardiv, respectiv peste termenul de 10 zile stabilit de Legea nr. 85/2006, iar din cele 10 zile (art. 33 alin. 2 Legea nr. 85/2006) în care avea timp să formuleze contestația, doar în 3 zile poate fi socotit debitorul că nu a putut-o formula între 01.11.2007-04.11.207, însă a avut la dispoziție alte 7 zile în care nu și-a exercitat acest drept și nici nu a dovedit o altă cauză de a nu și-l exercita.
Pe fondul cauzei, se reține că "" V în calitate de lichidator al "", prin înscrisurile depuse la dosarul de fond a făcut dovada că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei-recurente "" -, județul V, în valoare de 53.040 lei noi (înscrisuri: factură, proiect de fuziune și contract de închiriere), aceasta neachitată în termenul minim prevăzut de art. 3 lit. "a" din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât debitoarea nu administrează nici un fel de probe în susținerea motivelor contestației și nici ale motivelor de recurs.
În concluzie, instanța de recurs, va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
Analizând contestația în anulare sub toate motivele invocate și decizia contestată, în contextul dispozițiilor art. 318 și urm. Cod procedură civilă, instanța constată că este neîntemeiată contestația în anulare.
În motivarea acestei soluții Curtea a reținut că societatea contestatoare a invocat ca motiv de anulare a deciziei faptul că dezlegarea dată pricinii în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, conform art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, însă fără să facă dovadă în acest sens.
Se reține că motivele de anulare a deciziei precizate de contestator, vizează aspecte de fond ale recursului judecat și soluționat prin decizia contestată, însă nu prezintă nici un motiv de admitere a contestației în anulare așa cum sunt prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă, acestea fiind strict și limitativ prevăzute de textele de mai sus și anume:
"1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu condițiile legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență", inclusiv dispozițiile expuse de art. 318 Cod procedură civilă.
În acest context în care nu sunt motive de admitere a contestației în anulare, nu se poate discuta fondul cauzei în recurs, aceasta fiind o etapă ulterioară anulării deciziei.
În concluzie, Curtea va respinge contestația în anulare și va menține decizia Curții de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de "" SRL împotriva deciziei civile nr. 230/12.05.2008 a Curții de Apel Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Iulia Miler
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.09.2008
Curtea de Apel Iași.
-- -; - -;
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Iulia Miler
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 176/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 416/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
