Practica judiciara insolventa. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 186/2008
Ședința publică de la 09 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI H împotriva Sentinței nr. 12/F din 10 ianuarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr- (6667/2005).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic - pentru recurenta creditoare, lipsind intimatul pârât .
Procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentantul recurentei, consilier juridic -, depune la dosar delegație și declară că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacată în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii fostului administrator al societății Pedro SRL, și obligarea acestuia la plata creanțelor nerecuperate în procedura falimentului. Susține că intimatul nu a ținut evidența contabilă conform legii, că nu a depus situațiile financiare la ORC, considerând că prin neținerea contabilității se prezumă culpa administratorului.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr. 12/F/2008 s-a dispus închiderea procedurii falimentului declanșată la cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S-a dispus radierea societății debitoare din Registrul comerțului, s-a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar IT Management T pentru antrenarea răspunderii administratorului societății debitoare.
Se constată descărcat lichidatorul judiciar IT Management de îndatoririle și responsabilitățile care îi revin și s-a dispus plata către lichidatorul judiciar din fondul unic de lichidare a sumei de 1000 lei Ron cu titlu de remunerație și cheltuieli de lichidare.
S-a dispus notificarea sentinței debitoarei, asociaților, tuturor creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin raportul final cu privire la lichidarea debitoarei s-a stabilit că societatea debitoare nu dispune de lichidități și nici de bunuri materiale astfel că sunt incidente prevederile Legii 85/2006 cu privire la închiderea procedurii.
Cu privire la cererea privind atragerea răspunderii pârâtului în temeiul prevederilor art. 137 din Legea 64/1995 se constată că nu s-au propus și administrat în instanță probe referitoare la întrunirea cerințelor întemeiate pe prevederile art. 998, 999 cod civil și ale art. 137 din Legea insolvenței, așa încât nu s-a putut dovedi că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă sau că a făcut să dispară unele documente contabile.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H care solicită modificarea sentinței recurate în sensul de a se atrage răspunderea fostului administrator pentru plata pasivului rămas neacoperit din creanțele bugetului general consolidat.
Susține că sunt îndeplinite cerințele art. 138 din Legea 85/2006 litera d deoarece societatea debitoare a ținut o contabilitate fictivă neținând evidențele contabile conform legii.
În motivele de recurs se arată în esență că sunt îndeplinite cerințele pentru a fi antrenată răspunderea deoarece în raportul final lichidatorul arată că societatea debitoare nu a ținut contabilitatea aspect probat cu evidențele contabile preluate și de faptul că începând cu 2002 societatea nu a mai depus bilanțul la Oficiul Registrului Comerțului și nu a depus bilanțul la 31.12.2005 la.
Se susține că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale și anume existența prejudiciului, a faptei și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor de recurs Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Pentru ca răspunderea persoanelor vinovate de ajungerea societății debitoare
în stare de insolvență să fie antrenată, săvârșirea faptelor despre care se face vorbire în textele de lege suscitate, trebuie să fie dovedită așa cum de altfel corect a reținut și judecătorul sindic. Această dovadă se circumscrie în prevederile art.998 și 999 cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, natura pe care de altfel, într-o formă specială trebuia să o aibă și răspunderea întemeiată pe prevederile art.137 din Legea nr.64/1995.
În acest sens s-a pronunțat în anul 2004 Curtea Constituțională prin decizia nr.25/27 ianuarie 2004 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.124 devenit ulterior, prin republicarea Legii nr.64/1995 în temeiul art.VIII din Legea nr.149/2004 pentru modificarea Legii nr.64/1995, art.137 și a art.126 din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului republicată cu modificările și completările ulterioare.
Prin această decizie s-a statuat că "Curtea constată că dispozițiile art.124 din Legea nr.64/1995 nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită". Se menționează că "stabilirea existenței unei anume fapte de natura celei de la art.124( )" și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent. În cadrul acestui proces persoana a cărei răspundere se cere a fi stabilită poate exercita fără nici o îngrădire dreptul la apărare precum și căile legale de atac.
De altfel asupra aspectelor menționate Curtea Constituțională s-a pronunțat și anterior prin Decizia nr.286/30 octombrie 2001.
În considerarea celor expuse recursul creditoarei nu poate fi primit.
Șa cum a reținut și judecătorul sindic în raportul său (la care face referire recurenta, lichidatorul s-a mărginit să susțină existența unei prezumții de vinovăție a pârâtului, prezumție care nu poate constitui, așa cum s-a arătat, un temei pentru atragerea răspunderii pârâtului.
În concluzie, recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice H nu este întemeiat motiv pentru care recursul va fi respins ca neîntemeiat iar hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H, împotriva sentinței nr. 12/F/2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.04.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/20.05.2008
Jud fond
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Ioan Cibu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 582/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 338/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
