Practica judiciara insolventa. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 190/
Ședința publică din 26 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de creditoarea DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3,împotriva sentinței comerciale nr. 1933 din 27.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legi inr.146/1997, iar intimatul-lichidator Consult Târgu-M a depus întâmpinare.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.1933 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr- s-a admis propunerea lichidatorului judiciar SC S & B privind închiderea procedurii de faliment a debitoarei SC SRL, s-a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei, s-a dispus radierea debitoarei din evidențele registului comerțului și a fost descărcat lichidatorul de îndatoririle privitoare la procedură.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei falite SC SRL a fost deschisă procedura insolvenței prin sentința nr.1193/2007, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență SC S & B Tg.- Prin sentința nr.1264/2007 s-a dispus trecerea la procedura simplificată a falimentului fiind desemnat în calitate de lichidator, administratorul judiciar numit inițial. Din raportul întocmit de lichidatorul judiciarși prezentat în ședința din 11 octombrie 2008, se poate reține că la data deschiderii procedurii debitoarea nu deținea bunuri în patrimoniu, precum și faptul că evidențele contabile ale acesteia nu erau ținute la zi.
Judecătorul sindic a reținut de asemenea că prin Sentința nr.155/2008 s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei falite, iar lichidatorul judiciar nu a demarat procedura de punere în executare a acestei hotărâri împotriva administratorului debitoarei întrucât nu au putut fi identificate bunuri ale numitei și a întocmit raportul final prin care a propus închiderea procedurii. În atare condiții s-a constatat că lichidatorul judiciar în această procedură și-a îndeplinit toate obligațiile și a efectuat toate demersurile pentru executarea hotărârii sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor sale, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea 85/2006.
În motivarea cererii de recurs se arată că nu au fost depuse suficiente diligențe în identificarea bunurilor administratorului față de care a fost angajată răspunderea patrimonială. Se arată în continuare că prin închiderea acestei proceduri nu s-a atins scopul prevăzut de Legea 85/2006, acela al recuperării integrale a datoriilor către creditori.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de această recurentă instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând administratorului sau societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor și executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare inclusiv demersuri pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii.
Se susține de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia.
Aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator atunci când sunt descoperite bunuri după închiderea procedurii și se solicită de un creditor declanșarea procedurii de executare silită.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1933 din 27.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
Jud.fond.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 38/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 235/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
