Practica judiciara insolventa. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 205/2009
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva Sentinței comerciale nr. 283/F din 07 octombrie 2008 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă A și avocat pentru pârâtul intimat, fiind lipsă pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-au depus din partea pârâților intimați și întâmpinări. Câte un exemplar se comunică cu părțile prezente.
Avocat solicită termen pentru concluzii scrise.
Consilier juridic formulează aceeași cerere.
Curtea respinge cererile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru creditoarea recurentă A solicită admiterea recursului, casarea Sentinței nr. 283/F/2008 cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Susține oral motivele de recurs depuse la dosar.
Avocat pentru pârâtul intimat solicită respingerea recursului formulat de A pentru motivele invocate în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin Sentința comercială nr. 283 din 7 octombrie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albaa respins atât acțiunea reclamantei A având ca obiect obligarea pârâților și la plata sumei de 8.o48 lei despăgubiri reprezentând pasiv rămas neacoperit din activul falitei SRL S, cât și acțiunea reclamantei SRL Mineraloel formulată în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut în esență că litigiului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006 deoarece cererile au fost promovate după intrarea în vigoare a acestei legi potrivit căreia, numai lichidatorul judiciar și doar în subsidiar, comitetul creditorilor, se poate adresa instanței cu cererea de chemare în judecată pentru atragerea răspunderii delictuale a foștilor mandatari sociali sau a altor persoane care prin faptele lor ilicite au provocat societății încetarea plăților, în ambele cazuri fiind obligatorie autorizarea judecătorului sindic pentru înaintarea acestei cereri.
Raportându-se la dispozițiile legale arătate, judecătorul sindic a reținut că cele două reclamante nu au legitimare procesuală activă, că cererile formulate au fost informe sub aspect procesual, astfel că judecătorul sindic a dispus suplinirea lacunelor prin indicarea pârâților. Judecătorul sindic a apreciat că chiar în condițiile îndeplinirii dispozițiilor instanței, cererile nu pot fi judecate deoarece, legea cerea autorizarea pentru comitetul creditorilor iar în absența acestui organism, creditorilor nu le recunoaște drepturi în plus față de cele recunoscute acestui comitet, fiecare creditor fiind ținut să ceară autorizarea promovării acțiunii în răspunderea delictuală, ceea ce reclamantele nu au făcut, iar lichidatorul judiciar nu este ținut să ceară autorizarea deoarece "și-a spus punctul de vedere cu privire la cauzele insolvenței prin raportul asupra cauzelor, astfel că nu se poate susține că a omis să formuleze el însuși acțiunea".
Reclamanta DGFP Aad eclarat recurs susținând că Legea nr.85/2006 nu concretizează condițiile de formă ale autorizării judecătorului sindic în promovarea de către creditori a cererii în despăgubiri față de persoanele considerate în culpă pentru faptele lor ilicite. În acest profil, recurenta a susținut că judecătorul sindic avea obligația ca în spiritul legii, să constate că un petit din cererea recurentei, de declarare a creanței, înaintată la 26 martie 2007 se referea la atragerea răspunderii delictuale și, implicit la autorizarea promovării acțiunii, cu atât mai mult cu cât, din actele dosarului rezultă nereguli la întocmirea situațiilor financiar-contabile și chiar lipsa documentelor contabile fără de care nu se pot stabili cauzele care au provocat falimentul societății.
Prin întâmpinare, fostul administrator al societății falite solicitat respingerea recursului întrucât, judecătorul sindic a reținut corect că cererea de atragerea răspunderii delictuale nu întrunește condițiile de formă la care se referă art.138 din Legea nr.85/2006.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Elementele componente ale unei bune administrări a justiției îl constituie accesul la un forum judiciar care trebuie să fie real și nu numai formal, precum și accesul la o procedură care prezintă toate atributele unei forme de control.
În această idee, orice acțiune sau hotărâre judecătorească prin care o anumită procedură se califică în mod artificial ca fiind parcursă într-o manieră transparentă este contrară art 6 alin. 1 din CEDO.
Sub acest aspect în cazul elcourt c/a Belgia, urtea a statuat că într-o societate democratică, în sensul convenției, dreptul la o bună administrate a justiției ocupă un loc atât de important încât o interpretare restrictivă a art 6 alin.1 nu ar corespunde scopului și obiectului acestei dispoziții.
În speță, contrar dreptului fundamental de acces efectiv la justiție, recunoscut prin art.6 din Convenție, judecătorul sindic a apreciat că cererile de chemare în judecată a reclamantelor nu pot fi soluționate deoarece, reclamantele nu au cerut judecătorului sindic autorizarea de a se adresa instanței de judecată, așa cum impune Legea nr.85/2006. Nu același impediment a fost reținut în privința nepromovării de către lichidatorul judiciar a cererii în răspundere delictuală, judecătorul sindic conferind cuprinsului raportului de activitate valoarea juridică a unei cereri de chemare în judecată.
Prin urmare, este evident disparitatea de tratament juridic a participanților la procedură, lipsa de imaprțialitate a judecătorului sindic în soluționarea procesului precum și refuzul de a da efect dreptului comunitar.
Sub acest din urmă aspect, trebuia reținut că în ipoteza în care, actul normativ intern încălcă principiile constituționale și/sau ale legislației europene, judecătorul național este dator să dea efect prioritar legii europene.
În acest sens, sunt elocvente Deciziile CJCE în cazurile Internazionale, en, -Enel și, în care misiunea judecătorului național confruntat cu problema contrarietății între un act național și o dispoziție comunitară a fost definită extrem de clar, "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție eventual contrară a legii naționale".
În speță, condiționarea înaintării cererii de chemare în judecată de o prealabilă "autorizare" la care se referă art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 reflectă un obstacol artificial al dreptului de acces la justiție recunoscut expres de art. 21 alin.1 și 2 din Constituția României și o încălcare a articolului 6 don Convenție.
Așa fiind, judecătorul sindic avea obligația să dea efect dreptului fundamental înscris în art.6 din Convenție, și să pășească la judecarea cererilor, cu atât mai mult cu cât, legea nu creează solidaritate între creditorii aceluiași debitor, iar mecanismul menținerii "comitetului de creditori" și în procesul de drept comun având ca obiect atragerea răspunderii delictuale, tinde să încalce dreptul fiecărui reclamant - fost creditor neonorat din patrimoniul societății falite - de a avea acces la justiție, adică de a uza de căile procesuale, și de toate pârghiile juridice cu scopul de a recupera paguba reprezentând creanță neonorată, ca efect al ilicitului comis de persoanele arătate în lege.
Cum, interpretarea legii făcută de judecătorul sindic, s-au bazat pe ideea de a facilita soluția de respingere a cererilor având ca obiect atragerea răspunderii delictuale a foștilor administratori sociali pentru prejudiciul cauzat reclamantelor, consecutiv intrării societății în insolvență, sentința pronunțată este nelegală.
Prin urmare, în condițiile în care, judecătorul cauzei a ignorat dreptul fundamental de acces neîngrădit la justiție, recunoscut ca atare, atât în legislația națională cât și în legislația comunitară, recursul reclamantei DGFP A este întemeiat urmând a fi admis, iar sentința va fi casată.
Cauza va fi trimisă aceluiași judecător sindic pentru a proceda la judecarea pe fondul dreptului iar în cadrul judecății să fie observate dispozițiile imperative ale art. 315 Cod procedură civilă, și să cerceteze celelalte motive din recursul reclamantei DGFP A precum și susținerile în apărare formulate de pârâți.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul creditoarei DGFPA împotriva Sentinței comerciale nr. 283/7 octombrie 2008 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Alba desemnat în procedura executării silite concursuale a debitoarei " AHR -" SRLS.
Casează sentința atacată și trimite cauza judecătorului-sindic pentru o nouă judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 4 martie 2008 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.și dact.
Ex.2/03.04.2009
Jud fond GC.
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1237/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 493/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
