Practica judiciara insolventa. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 23

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina

JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr. 1646 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, CUI -, înregistrată la ORC sub nr.J-.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta creditoare Administrația finanțelor Publice P, intimata debitoare SC SRL.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, iar recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice P solicită judecata în lipsă.

Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată că procedura de citare cu intimata debitoare SC SRL este legal îndeplinită, consideră cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- creditoarea Administrația Finanțelor Publice a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 149.758 lei, reprezentând impozite/ taxe și amenzi stabilite potrivit legislației fiscale,așa cum rezultă din titlurile de creanță anexate la cerere. În temeiul art.33 din lege debitoarea a formulat contestație prin care a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii,întrucât a efectuat ultima plată la data de 30.10.2008, în cuantum de 3683 lei, fapt ce determină inaplicabilitatea art.3 din Legea 85/2006 privind termenul de 30 zile, referitor la neefectuarea de plăți.

Prinsentința nr. 1646 din 11 noiembrie 2009 Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - Faliment a admis contestația formulată de debitoarea SC SRL, a respins cererea de deschidere a proceduriiformulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice,ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit art.31 din Legea 85/2006 se cere ca încetarea plăților să privească datoriile certe, lichide și exigibile. Prin aceasta se înțelege că existența creanțelor este neîndoielnică, cuantumul lor este precis determinat, ele au caracter lichid și sunt ajunse la scadență.

A mai reținut tribunalul că, creditoarea nu a produs dovezi concludente privind lichiditatea creanței, în sensul cuantumului ei precis determinat, condiție cerută de textul de lege citat.

Astfel, remarcând faptul că atât anterior introducerii cererii de deschidere a procedurii de către creditoare, prin chitanța nr.-/30.10 2008, cât și ulterior, pe parcursul procesului prin chitanțe nr.-/11.12.2008, nr.-/27.02.2009 și nr.-/3.11.2009,debitoarea a făcut dovada achitării unei părți din debitul total.

De asemenea a constatat tribunalul că, creditoarea nu a făcut dovada că prin suma plătită debitoarea a achitat debitele curente, așa cum a susținut aceasta la ultimul termen de judecată, nefiind probată existența lor prin nici unul din actele de la dosar.

Pe de altă parte, suma de 3683 lei, a fost achitată de debitoare,la data de 30.10. 2008, anterior introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, sumă ce nu poate fi imputată unor debite curente, iar din verificarea celorlalte chitanțe rezultă că sumele respective au fost achitate în cadrul dosarului de executare, menționat în titlul executor (fila 6-7),depus de creditoare în dovedirea creanței.

În altă ordine de idei,debitoarea a făcut plăți,astfel încât se poate trage concluzia că nu este în încetare de plăți, chiar și în situația în care aceste plăți au fost făcute pentru achitarea unor debite curente,așa cum susține creditoarea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicieprin aceea că în mod greșit judecătorul sindic a dispus admiterea contestației formulată de debitoare și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

În motivarea recursului recurenta a susținut că prin cererea nr. 86463/03.11.2008 a Mun. Pas olicitat deschiderea procedurii insolvenței privind pe debitoare pentru suma totală de 149.758 RON, iar din actele depuse la dosar rezultă indubitabil că societatea debitoare se află în stare de insolvență prin incapacitate vădită de plată a datoriilor certe și exigibile cu sumele de bani disponibile, fiind în încetare de plăți de peste 30 de zile, așa cum prevede art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Precizează recurenta că a solicitat ca debitoarea să fie supusă procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006, având în vedere că este titulara unei creanțe la bugetul consolidat al statului în cuantum mai mare decât echivalentul în lei a 30.000 RON, creanță certă, lichidă și exigibilă, datorată de debitorul comerciant și neachitată nici până în prezent, ca o consecință a stării sale de insolvență care durează de peste 30 de zile, ceea ce naște prezumția de insolvență notorie a debitoarei.

În continuare arată recurenta că judecătorul sindic a apreciat eronat probele administrate în cauză și susținerea debitoarei prin contestația formulată, întrucât figurează în prezent în fișa sintetică editată pentru debitoare cu o creanță mult mai mare decât cea inițială, debitoarea achitând 3.683 lei.

Învederează recurenta că deși societatea debitoare și-a luat angajamentul în instanță că va efectua punctajul contabil, acest fapt nu s-a realizat nici în prezent.

În concluzie, consideră recurenta că în mod greșit judecătorul sindic a admis contestația, deoarece societatea debitoare nu și-a realizat obligația de plată, iar prin contestație nu a făcut decât să tergiverseze deschiderea procedurii de insolvență, în cauză creanța pe care se bazează cererea de deschidere a procedurii îndeplinește cerințele prevăzute cumulativ de lege, iar prin actele depuse la dosarul de faliment a făcut dovada stării de insolvență a debitoarei.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței nr. 1646/11.11.2009 și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.

Totodată solicită admiterea recursului formulat, iar pe fondul cauzei admiterea cererii creditoarei recurente privind deschiderea procedurii insolvenței potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este creditorul a cărei creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 zile.

Creanțele care justifică aplicarea procedurii insolvenței trebuie să îndeplinească aceleași condiții cu cele pentru care se poate începe o executare silită asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, în temeiul Codului d e procedură civilă. Potrivit art. 379.pr. civ., creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță, sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui, în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală. Creanța este exigibilă atunci când ea a ajuns la scadență.

Ca orice cerere de chemare în judecată, cererea introductivă a creditorilor trebuie să indice și să fie însoțită de mijloacele de probă ale creanței pe care o solicită. Creditorul va depune, odată cu cererea de chemare în judecată, înscrisurile justificative ale creanței, precum și actele de constituire a garanțiilor.

Or, în cauza de față creditoarea nu a depus la dosarul cauzei titlu executoriu ce evidențiază creanța sa, limitându-se să depună doar somațiile comunicate debitorului.

Cum debitorul a contestat cuantumul acestei creanțe, efectuând și plăți parțiale pe parcursul soluționării cauzei, în mod corect prima instanță a respins cererea de deschidere a procedurii apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi admisă.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr. 1646 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 13 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red.DF

Tehnored.CMF

4 ex./29.01.2009

dos.fond - - - Tribunal

jud.sindic -

Președinte:Preda Popescu Florentina
Judecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Ploiesti