Practica judiciara insolventa. Decizia 230/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.230
Ședința publică din12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate deS, în calitate de lichidator judiciaral debitoarei PRESTĂRI SERVICII DE P Sși Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.898 din 10.11.2009, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - PRESTĂRI SERVICII DE P SA S, pârâții, și creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, MUNICIPIUL S PRIN PRIMAR, COMUNA PRIN PRIMAR, - SA S, - SA S, - SRL I, - SRL S, SINDICATUL LIBER SA S, - SA S, - COM SRL S, - PRIMA SRL S, ON M FURNIZARE SA S, - S, COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns pârâtul-intimat asistat de avocat și avocat care îl reprezintă pe pârâtul-intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura nu este legal îndeplinită cu creditorii-intimați Sindicatul Liber S și, citațiile emise pentru aceștia fiind restituite cu mențiunile "Societatea și-a schimbat adresa", respectiv ".necunoscut în loc.Șcheia".
S-a făcut referatul cauzei, relevându-se că recurenții au solicitat, prin însăși cererile de recurs, inclusiv judecarea cauzei în lipsă și, cum părțile prezente nu au alte cereri de probe sau chestiuni prejudiciale suplimentare de invocat, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru intimatul, a solicitat respingerea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, ca nefondat, cu mențiunea că, de altfel, în opinia lui, cererea formulată de această creditoare este prescrisă, întrucât procedura insolvenței s-a deschis la 20 ianuarie 2005, iar cererea de atragere răspunderii materiale a fost formulată de ea la 19 mai 2009; lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de lichidatorul S; nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru pârâtul-intimat, solicită admiterea recursului lichidatorului și respingerea recursului creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, ca nefondat; motivele de critică vizează, în primul rând, prescripția cererii de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea recurentă, pe care o susține conform celor înscrise în întâmpinare, dezvoltând, pe scurt și celelalte motive expuse în scris; concluzionează, arătând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală; nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 29 iunie 2009 și înregistrată sub nr-, comitetul creditorilor prin președintele acestuia, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâților și, în calitate de fost director executiv, respectiv fost director economic al debitoarei, pentru motivele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. c, d și f din Legea nr. 85/2006, după obținerea autorizării din partea judecătorului sindic prin încheierea de ședință din 19.05.2009 (fila 1166 dosar).
În motivarea cererii (filele 1178-1182 dosar) se arată că în urma controalelor efectuate au fost constatate multiple nereguli vizând modul de conducere a contabilității debitoarei și a disciplinei financiare, cu consecința stabilirii unor obligații suplimentare în cuantum extrem de ridicat, fapt ce a contribuit la ajungerea debitoarei în incapacitate de plată.
Mai arată creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, președinte al Comitetului creditorilor, că pentru argumentele expuse sunt îndeplinite cerințele lit."d" ale art.138 din legea nr.85/2006, dar și cele ale lit."c", întrucât pârâții, văzând situația societății încă din exercițiile financiare precedente nu au apelat la dispozițiile Legii nr.31/1990 republicată sau ale Legii 85/2006, dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
Totodată, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S invocă și incidența art.138 lit. "f" din Legea nr.85/2006, întrucât pârâții au utilizat sume de bani în alte scopuri decât cele legitime, determinând prin aceasta creșterea pasivului și incapacitatea de plată.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea cererii, ca prescrisă; în subsidiar, au solicitat respingerea cererii, ca nefondată, motivat de faptul că nu există elementele răspunderii civile delictuale.
Judecătorul sindic, prin sentința nr.898 din 10.11.2009, a respins, ca prescrisă, cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâților și; a admis obiecțiunile la raportul final și a dispus continuarea lichidării.
Pentru a se pronunța astfel, la prima instanță s-a reținut că, așa cum rezultă din precizările formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, faptele despre care se pretinde că ar atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 au fost constatate și descrise prin procesele verbale de control întocmite de creditoare la 27 noiembrie 2003, respectiv 6 august 2004, iar cum procedura insolvenței s-a deschis prin sentința comercială nr. 49/2005, termenul de prescripție a expirat la 7 martie 2007.
La data de 17 octombrie 2008, lichidatorul judiciar a depus raportul final, prin care propunea închiderea procedurii față de debitoare, în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că bunurile existente în patrimoniul debitoarei nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Împotriva raportului final, la data de 18 noiembrie 2008, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat obiecțiuni, prin care a solicitat obligarea lichidatorului judiciar să completeze raportul final, arătând că:
În patrimoniul debitoarei se află un bun evaluat inițial la suma de 70.403 lei, ulterior reevaluat prin raportul de evaluare întocmit de - SRL, iar faptul că procedura de valorificare a acestuia nu s-a putut finaliza nu poate constitui decât o situație imputabilă lichidatorului judiciar.
Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea obiecțiunilor, ca nefondate, motivat de faptul că s-au încercat toate modalitățile de valorificare a activelor dar, la licitațiile organizate nu s-a prezentat nici un ofertant iar reluarea procedurii de valorificare ar conduce la efectuarea de cheltuieli nejustificate, care depășesc valoarea materialelor refolosibile rămase nevândute.
Asupra raportului final și a obiecțiunilor formulate, judecătorul sindic a reținut că, în condițiile în care vânzarea este greu realizabilă, lichidatorul are la îndemână acțiunile prevăzute de art. 504 cod civil privind constructorul de bună ori rea credință.
Constatând că nu s-au epuizat mijloacele pentru lichidarea patrimoniului, în baza art. 130 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis obiecțiunile și a dispus refacerea raportului final după lichidarea întregului patrimoniu al debitoarei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursS, în calitate de lichidator judiciaral debitoarei PRESTĂRI SERVICII DE P S și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, criticând sentințe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prim-recurentul a criticat sentința recurată, solicitând respingerea obiecțiunilor la Raportul final formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, aprobarea Raportului final, acuzând tergiversarea procedurii insolvenței față de debitorul PRESTĂRI SERVICII DE P
Creditoarea-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sac riticat sentința judecătorului sindic susținând că în cauză în mod greșit s-a reținut că ar fi dată excepția prescripției dreptului la acțiune, solicitând casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei judecătorului-sindic în vederea cercetării fondului cauzei.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivele de recurs invocate de către lichidatorul judiciar, Curtea constată că nu constituie motive de nelegalitate ale sentinței atacate, fiind de fapt critici privind derularea procedurii cu referiri exprese la activitatea judecătorului sindic.
Ori, eventualele nemulțumiri privind măsurile procedurale luate de către judecătorul sindic puteau fi valorificate eventual de către lichidatorul judiciar pe căile legale prevăzute de Codul d e procedură civilă, pe parcursul derulării procedurii insolvenței, neputând fi considerate motive de nelegalitate ale sentinței atacate, prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă.
Ca urmare, recursul declarat de către lichidatorul judiciar urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, Curtea constată, de asemenea, că este nefondat.
Astfel, potrivit art.139 din legea nr.85/2006, "Acțiunea prevăzută laart. 138se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii."
Așadar, acest text legal stabilește momentul începerii cursului prescripției extinctive, ca fiind momentul în care a fost sau trebuia să fie cunoscută identitatea persoanei care se face vinovată de săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art.138 care au generat starea de insolvență.
În considerarea reglementării neechivoce din cuprinsul art.139 din Legea insolvenței, susținerea recurentei în sensul că prescripția extinctivă a dreptului la acțiune începe să curgă cel mai devreme de la data deschiderii procedurii, este vădit nefondată.
Din interpretarea textului legal menționat, rezultă indubitabil faptul că în ipoteza în care persoana vinovată de apariția stării de insolvență prin săvârșirea uneia sau unora dintre faptele enumerate prin art.138 din Legea nr.85/2006 este cunoscută după deschiderea procedurii, prescripția se împlinește după 3 ani de la data cunoașterii acestei persoane, iar în ipoteza în care se cunoaște identitatea persoanei vinovate înainte de deschiderea procedurii, termenul de prescripție nu se poate împlini mai devreme de 2 ani de la data deschiderii procedurii.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici susținerea recurentei potrivit căreia paguba produsă prin săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 ar consta în insuficiența activului debitoarei și că numai din momentul în care se poate stabili cu certitudine că activul debitoarei nu acoperă integral pasivul acesteia s-ar putea cunoaște întinderea pagubei și ar începe să curgă termenul de prescripție.
În realitate, paguba pentru care poate fi atrasă răspunderea reglementată de dispozițiile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006, constă în apariția stării de insolvență a debitoarei, ori această pagubă devine certitudine în momentul deschiderii procedurii, așa încât admisibilitatea cererii de atragere a răspunderii nu este condiționată de insuficiența activelor debitoarei, după cum pretinde recurenta, fiind necesară dovedirea săvârșirii vreuneia dintre faptele enumerate prin art.138 din legea menționată.
În ceea ce privește faptul că lichidatorul judiciar nu a întocmit în timp util raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, nici acest aspect nu poate determina un alt moment de începere a cursului prescripției extinctive, deoarece potrivit art.138 alin.3 creditoarea avea posibilitatea de a solicita să fie autorizată să promoveze acțiunea înainte de întocmirea raportului lichidatorului în cazul în care acțiunea amenința să se prescrie. Prin urmare, legiuitorul a pus la dispoziția creditorilor posibilitatea de a evita împlinirea prescripției în cazurile în care lichidatorul își îndeplinește în mod necorespunzător atribuțiile, astfel încât recurenta nu își poate invoca propria culpă de a nu se fi prevalat de dispoziția legală sus-menționată înainte de împlinirea termenului de prescripție.
Raportat la cele arătate, având în vedere că faptele pentru care se solicită atragerea răspunderii au fost stabilite de creditoarea-recurentă însăși, prin procesele-verbale de control întocmite la 6 noiembrie 2003 și 6 august 2004, în care au fost descrise atât faptele respective cât și persoanele cărora li se impută (persoane împotriva cărora a fost formulată, de altfel, la aceeași dată, și o plângere penală), în conformitate cu dispozițiile art.139 din Legea nr.85/2006, termenul de prescripție a început să curgă la data de 6 august 2004 și a expirat la data de 6 august 2007. Acest mod de calcul al termenului de prescripție satisface și cerința impusă de partea finală a art.139 întrucât momentul expirării termenului de 3 ani - 6 august 2007 - este ulterior datei la care s-au împlinit 2 ani de la data deschiderii procedurii (7 martie 2007).
Față de cele învederate, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de S, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei PRESTĂRI SERVICII DE P Sși Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.898 din 10.11.2009, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - PRESTĂRI SERVICII DE P SA S, pârâții, și creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, MUNICIPIUL S PRIN PRIMAR, COMUNA PRIN PRIMAR, - SA S, - SA S, - SRL I, - SRL S, SINDICATUL LIBER SA S, - SA S, - COM SRL S, - PRIMA SRL S, ON M FURNIZARE SA S, - S, COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. președinte complet - pensionat,
semnează președinte instanță,
Judecător - -
Red.
Tehnored.
2 ex./jud.fond Gh.
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Hîncu Cezar
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 371/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 545/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
