Practica judiciara insolventa. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 24
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență MIî mpotriva încheierii nr. 341/ 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, apărătorul recurentului-lichidator Casa de Insolvență M I, lipsă fiind intimatul-debitor " "SA I, lichidatorul și Lichidare Active și intimatul-creditor Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 5-lea termen de judecată.
Instanța, pune în discuția părților prezente excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-creditor I, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Avocat, apărătorul recurentului-lichidator, susține că încheierea recurată în prezenta cauză are valoarea unei hotărâri, motiv pentru care solicită respingerea excepției ca nefondată. Mai mult, arată că, din actele depuse la dosar se poate observa că lichidatorul Casa de Insolvență MIa fost numit lichidator înainte a se pronunța această încheiere.
Pe fondul cauzei, depune la dosar concluzii scrise pe care le susține oral.
Susține, apărătorul recurentului, că încheierea pronunțată de instanța de fond nu este legală având în vedere următoarele:
Potrivit art. 11 alineat 1, litera d din Legea nr. 85/2006, completul de judecată care a pronunțat încheierea atacată, trebuia să se pronunțe asupra chestiuni dedusă judecă în cadrul unei camere de consiliu și nu în ședința publică de judecată, cum s-a procedat în cauza de față. Consideră că, încheierea pronunțată nu este legală, modalitatea de soluționare încalcă dispozițiile legale, apreciind că în cauză nu s-a respectat principiul legalității hotărârilor, fiind ignorate în totalitate apărările lichidatorului.
Creditorul bugetar și-a motivat demersul cu privire la înlocuirea prin invocarea unui proces verbal al adunării creditorilor din 27.10.2008, care nu poate constitui un argument în sensul luării în considerare a solicitării creditorului, deoarece întrunirea creditorilor a fost una legală, conform prevederilor legii. Mai mult, la instanța de fond a făcut referire la trimiterile totalmente neprobate ale creditorului bugetar cu privire la existența unui așa numit comitet al creditorilor din data de 26.09.2008, dar față de care nu s-a făcut nici o dovadă. Există la dosar numeroase cereri ale creditorilor, prin care solicită - chiar după pronunțarea încheierii - să fie menținut în cauză lichidatorul Casa de Insolvență M I, această cerere fiind depusă la fila 74 dosar.
Chiar în literatura de specialitate, în lucrarea "Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenții - Comentarii pe articole", ediția a 2-a de -, la pagina 74 se statuează că: " administratorul judiciar sau lichidatorul poate fi înlocuit pentru caz de boală, deces, pierderea calității de practician în insolvență, necorespundere profesională în raport cu complexitatea cauzei, întârzierea nejustificată îndeplinirii măsurilor dispuse de judecătorul sindic, efectuarea unor operațiuni păgubitoare averii debitorului sau contrar intereselor creditorilor, se poate dispune doar în cazul întârzierii procedurii din cauza nealocării de resurse de personal suficient față de amploarea lucrărilor impuse de complexitatea cauzei; efectuarea unor vânzări de bunuri fără ca imobilele să fie anterior dezmembrate", motivând că aceste motive nu sunt imputabile lichidatorului Casa de Insolvență M I și nici nu au existat vreodată în cauză.
De asemenea, arată apărătorul recurentei că, creditorul bugetar I nu a formulat o cerere expresă în sensul confirmării definitive a noului lichidator și Lichidare Active, ci doar a făcut referire într-un set de precizări scrise, la existența unui anunț în, prin care se comunică decizia luată de comisia de selecție a practicienilor din cadrul Din această perspectivă, apreciază că, nu este legal îndeplinită condiția unei cereri exprese în sensul investirii instanței cu soluționarea unei cereri de confirmare a unui nou lichidator judiciar. Mai mult, la ședința adunării creditorilor din data de 08.05.2009, creditorul bugetar nu a contestat nici un moment că lichidatorul Casa de Insolvență M nu ar avea calitate la acea ședință, acesta și-a însușit opinia ca și ceilalți creditori, față de ordine de zi așa cum a fost prezentată și susținută de recurentul-lichidator, fără nici un fel de comentarii, creditorul bugetar aprobând măsurile de gestiune ce au fost discutate în acea ședință.
Avocat, solicită a se observa că la ședința Adunării creditorilor din 18 ianuarie 2008, s-a aprobat onorariul lichidatorului judiciar din dosarul debitoarei, propunere votată în unanimitate de toți creditorii prezenți la ședință. Dar, numirea efectivă a lichidatorului Casa de Insolvență M I se realizase anterior la data de 27.11.2007. Mai mult, arată că, actele de gestiune și administrare - întocmite de lichidatorul Casa de Insolvență M - cu privire la debitoarea SC SA I, au fost ulterior aprobate succesiv și la Comitetul creditorilor din 28.02.2008 și respectiv la Adunarea creditorilor din 17.03.2008, cu unanimitate de voturi.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin încheierea nr. 341/13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic - s-a admis cererea formulată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice I și s-a confirmat în calitate de lichidator judiciar al debitoarei I lichidatorul desemnat de creditorul majoritar, respectiv și Lichidare Active, dispunându-se totodată încetarea atribuțiilor lichidatorului judiciar numit provizoriu de către instanță și anume a Casei de Insolvență
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 526/S/28 noiembrie 2007 pronunțată în acest dosar s-a dispus începerea procedurii falimentului asupra debitoarei I, fiind numit lichidator judiciar provizoriu Casa de Insolvență M
La data de 29 aprilie 2009 creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I solicitat confirmarea unui alt lichidator judiciar, respectiv pe cel selectat conform Ordinului Președintelui nr. 1009/2007.
Potrivit art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, creditorul care deține cel puțin 50 % din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația.
În speță, s-a constatat că petenta - creditoare are asupra averii debitorului o creanță de 80 % din valoarea totală a creanțelor, așa cum rezultă din tabelul creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar numit provizoriu de instanță.
De asemenea, s-a constatat că s-a respectat procedura impusă de art. 19 alin. 3 și că nu s-au înregistrat contestații în termenul legal.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Casa de Insolvență MIc riticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 instanța trebuia să se pronunțe în camera de consiliu și nu în ședință publică, încheierea fiind astfel nelegală.
Pe fond, instanța a ignorat susținerile recurentei potrivit cărora sentința invocată de creditorul majoritar în susținerea cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar (sentința nr. 40/CA din2.03.2009) nu era irevocabilă, aflându-se în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. hotărâre, prin care se va tranșa definitiv problema în discuție, are valoare de lege și nu poate fi înlăturată în soluționarea cauzei.
Procesul verbal al adunării creditorilor din 27.10.2008 nu poate constitui un temei al încuviințării demersului solicitat de creditor deoarece, în opinia recurentei, acea întrunire nu a fost legală.
Instanța de judecată a ignorat criticile recurentei referitoare la nelegalitatea procesului verbal și și- motivat decizia doar din perspectiva susținerilor făcute de creditorul bugetar.
De asemenea, instanța nu a luat în considerare nici motivațiile practice opuse cererii de înlocuire și care se refereau la stadiul avansat al procedurii și la posibilul regres al acesteia, cu atât mai mult cu cât firma de lichidare propusă are sediul în P
În opinia recurentei, nu au fost verificate condițiile de eligibilitate ca lichidator a societății și Lichidare Active și în primul rând cea a subscrierii poliței de asigurare profesională, prevăzută de art. 19 alin. 8 din Legea nr. 85/2006 și care trebuia îndeplinită anterior desemnării acesteia ca lichidator judiciar.
A mai susținut recurenta că nu a formulat o cerere expresă în sensul confirmării definitive a noului lichidator și Lichidare Active, ci doar a făcut referire la existența unui anunț în nr. 1939/2009 prin care se comunica decizia luată de comisia de selecție a practicienilor din cadrul
În susținerea acestui punct de vedere recurenta invocat faptul că, la ședința adunării creditorilor din 8 mai 2009, acest creditor nu a făcut vreo opoziție cu privire la calitatea recurentei de lichidator, ceea ce echivalează cu o confirmare tacită. Schimbarea poziției acestuia și formularea de cereri de înlocuire respinse ca premature, convocarea de adunări nelegale și motivările contradictorii ale unor demersuri nu pot constitui argumente pentru admiterea cererii de înlocuire a lichidatorului actual.
Alăturat cererii a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, intimata și Lichidare Active a solicitat respingerea recursului ca nefondat precizând că I, creditor cu o creanță de peste 80% din totalul de creanțe înregistrate la masa credală, a solicitat și anterior înlocuirea lichidatorului judiciar, cererea sa fiind în mod eronat respinsă ca prematură.
A arătat intimata că, ulterior declarării câștigătoare a ofertei făcute de intimată de către Comisia constituită în scopul selecției practicienilor agreați de creditorul Iap ublicat anunțul de înlocuire a lichidatorului judiciar desemnat provizoriu, astfel că instanța de fond a respectat dispozițiile relevante ale Legii insolvenței.
Intimata a precizat că, deținând valoarea de 80% din totalul creanțelor, poate decide, fără ascultarea adunării creditorilor, desemnarea unui alt administrator sau lichidator judiciar.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, acestea au fost întrunite în totalitate iar documentația depusă la licitația organizată de cuprinde și polița de asigurare a societății profesionale și, respectiv, a administratorului, ambele valabile până la data de 28.02.2009. De asemenea, intimata a precizat că depune la dosar și polițele de asigurare valide de la 1.03.2008 până la 28.02.2009.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iaf ormulat întâmpinare la recursul declarat de Casa de Insolvență M invocând excepția inadmisibilității recursului motivat de faptul că, în opinia sa, încheierea recurată poate fi atacată doar o dată în fondul cauzei, nu și separat și mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă încheierea respectivă nu este susceptibilă de a fi atacată prin căi ordinare sau extraordinare de atac.
Pe fondul cauzei, creditoarea intimată a arătat că și- întemeiat cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar pe prevederile art. 19 alin. 2 indice 1 din Legea nr. 85/2005, dispoziții care conferă dreptul creditorului majoritar de a desemna un alt lichidator față de cel numit provizoriu o dată cu deschiderea procedurii insolvenței, fără consultarea celorlalți creditori.
În ceea ce privește pretinsa confirmare a lichidatorului judiciar desemnat provizoriu, ca urmare a ședinței din 18 ianuarie 2008, creditoarea precizează că pe ordinea de zi a acelei ședințe nu a existat un asemenea punct, aspect reținut de Curtea de APEL IAȘI prin sentința nr. 40/2.03.2009 pronunțată în dosarul nr-.
entru aducerea la cunoștința creditorilor a deciziei creditorului majoritar - I - privind desemnarea lichidatorului judiciar și Active în locul practicianului Casa de Insolvență M și formularea unor eventuale contestații de către creditorii înscriși în creditorilor (contestații ce nu au existat), creditoarea, în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/ 2006, a întocmit și publicat în un anunț, prin care și-a motivat în fapt și drept decizia luată.
În ceea ce privește mențiunea recurentei că admiterea cererii de înlocuire a practicianului în insolventă Casa de Insolvență M nu avantajează nici pe creditori, nici pe debitor, aceasta este una neîntemeiată și făcută cu rea credință.
Plecând de la onorariile solicitate de cei doi practicieni, continuând cu modul în care practicianul în insolvență Casa de Insolvență Maî nțeles să-și îndeplinească atribuțiile în cadrul procedurii și finalizând cu litigiile cu care instanțele de judecată au fost investite pentru soluționarea diferendelor apărute între administratorii Casei de Insolvență M, nu se mai poate vorbi în cazul acestui practician în insolvență de celeritate și avantaje pentru creditori și debitoare în ceea ce privește continuarea procedurii.
Astfel, dacă practicianul în insolvență Casa de Insolvență Mas olicitat un onorariu lunar de 2000 lei și unul de succes de 8 % din vânzarea bunurilor aparținând debitoarei, lichidatorul judiciar Active a solicitat un onorariu lunar de 800 lei și un onorariu de succes de 2 % din vânzarea bunurilor aparținând debitoarei, onorariu net avantajos pentru creditori, față de onorariul Casei de Insolvență
De asemenea, în cazul practicianului în insolvență Casa de Insolvență M nu se poate vorbi de celeritate în ceea ce privește modalitatea de îndeplinire a procedurii insolvenței în cazul debitoarei în condițiile în care, după vânzarea bunurilor într-o proporție foarte mare, nu a fost distribuită nici o sumă de bani către creditor deși lichidatorul avea obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 de a prezenta la fiecare 3 luni câte un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și un plan de distribuire către creditori. Pe toată perioada desfășurării procedurii și chiar după momentul înlocuirii practicianului în insolvență Casa de Insolvență M, acesta a dat dovadă de rea credință, fapt concretizat în retragerea sumei de peste 8 miliarde de lei (vechi) din conturile debitoarei fără a exista acordul creditorilor sau vreun decont ori o altă măsură aprobată sau dispusă de judecătorul sindic.
Mai mult, în prezent, pe rolul instanțelor judecătorești, se află în curs de soluționare procese intentate de administratorii Casei de Insolvență M, unul împotriva celuilalt, privind excluderea reciprocă din cadrul societății profesionale, astfel încât nu se poate vorbi de o bună continuitate în desfășurarea activității acestui practician și nici în ceea ce privește respectarea de către acesta a acelor principii ce guvernează procedura insolvenței.
A mai precizat creditoarea intimată că, având în vedere procentul deținut de I în creditorilor - peste 80 % din valoarea creanțelor, în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 2 ind. l din Legea nr. 85/2006, intimata, în luarea deciziei privind înlocuirea unui lichidator nu are nevoie de consultarea adunării creditorilor.
Adunarea creditorilor din data de 27.10.2008, prin decizia luată a reprezentat un vot de blam la adresa practicianului insolventa Casa de Insolvență M pentru activitatea desfășurată de acesta în cadrul procedurii insolvenței desfășurate în cazul debitoarei A.
Apreciază intimata că prin măsura dispusă de judecătorul sindic prin încheierea nr. 341 din 13.05.2004 s-a avut în vedere și decizia adunării creditorilor din data de 27.10.2008 precum și lipsa oricărei contestații formulate împotriva deciziei luate în cadrul acesteia, judecătorul sindic ținând cont de voința creditorilor majoritari înscriși în creditorilor.
n ceea ce privește condițiile de eligibilitate ale practicianului insolvenței și Active, conform documentației depuse de acesta, s-a făcut dovada atât cu polița de asigurare a societății profesionale cât și cu polița de asigurare a administratorului că este o persoană eligibilă.
Intimata a mai precizat că nu poate fi de acord nici cu acele susțineri ale recurentei cum că I nu a formulat o cerere expresă în sensul confirmării definitive a noului lichidator și Active, în condițiile în care, prin cererea nr. 9808 din 29.04.2009 adresată instanței de judecată a formulat o solicitare expresă în sensul desemnării lichidatorului judiciar și Active pentru continuarea procedurii.
Faptul că cererea pentru înlocuirea practicianului insolvenței Casa de Insolvență M și desemnarea lichidatorului judiciar și Active nu are forma dorită de recurentă nu echivalează cu lipsa unei solicitări exprese așa cum a înțeles aceasta, în condițiile în care instanța de judecată, raportat la cererea formulată de creditoare, a analizat-o, a considerat-o ca fiind temeinică și oportună pentru continuare procedurii și a admis-
Până la data de 13.05.2009 când judecătorul sindic a admis cererea creditoarei de confirmare a lichidatorului judiciar și Active, J I nu a confirmat nici un moment practicianul în insolvență Casa de Insolvență M ca lichidator judiciar în cazul debitoarei, până la data de 13.05.2009, numirea acesteia fiind făcută doar în mod provizoriu, lucru recunoscut și de Curtea de APEL IAȘI prin sentința nr. 40 din 02.03.2009.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de creditoarea intimată, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, reținând că lichidatorul judiciar are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus încetarea atribuțiilor sale ca urmare a confirmării unui alt lichidator judiciar.
Prin încheierea contestată în cauză judecătorul sindic a luat măsura prevăzută de art. 11 lit. d din Legea nr. 85/2006 iar potrivit art. 8 din același act normativ curtea de apel este instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul - sindic în temeiul art. 11.
În cauză nu s-a contestat faptul întemeierii încheierii atacate pe prevederile art. 11 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere și prevederile expuse de art. 255 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit cu care hotărârile date în instanță în cursul judecății se numesc "încheieri" dar și dispozițiile referitoare la recurs ale art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge ca vădit nefondată susținerea intimatei referitoare la faptul că încheierea recurată nu reprezintă o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, precum și dispozițiile legale relevante, Curtea constată nefondată și cererea de recurs pentru considerentele ce vor fi expuse.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la nelegalitatea încheierii motivat de pronunțarea ei în ședință publică, instanța constată că pronunțarea în acest mod a încheierii recurate atrage nulitatea acesteia numai în cazul în care partea interesată dovedește că i s- produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act.
În speță, însă, recurenta nu a invocat existența vreunei vătămări pentru a fi aplicabile prevederile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța urmând a respinge acest motiv de recurs ca neîntemeiat.
Pe fond, Curtea constată că, prin precizările făcute de către creditoarea Direcția Generală Finanțelor Publice a județului I la data de 29 aprilie 2009 (fila 10 dosar) aceasta a solicitat judecătorului - sindic, în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea insolvenței desemnarea lichidatorului și Lichidare Active, respectiv încetarea atribuțiilor lichidatorului judiciar desemnat provizoriu.
Potrivit acestei prevederi, creditorul care deține cel puțin 50 % din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator sau lichidator judiciar în locul administratorului sau lichidatorului judiciar provizoriu.
Întrucât, în speță, creditoarea deține peste 80 % din valoarea creanțelor, aspect necontestat de recurentă, iar solicitarea sa privește în mod expres desemnarea în calitate de lichidator judiciar a societății și Lichidare Active, Curtea constată că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a dat curs acestei solicitări.
Instanța nu poate primi critica recurentei potrivit cu care nu a existat o cerere expresă a creditoarei având în vedere precizările făcute de creditoare prin cererea datând din 29.04.2009 și nici pe cele legate de valabilitatea procesului - verbal al adunării creditorilor din 27 octombrie 2008, atâta vreme cât dispozițiile legale arătate mai sus prevăd în mod expres faptul că decizia este luată de creditorfără consultarea adunării creditorilor.
În ceea ce privește pretinsa confirmare a lichidatorului judiciar provizoriu, dedusă din lipsa opoziției creditorului intimat în ședința adunării creditorilor din 8 mai 2009, Curtea nu poate reține existența și valabilitatea unei astfel de confirmări în condițiile în care creditoarea intimată a formulat anterior o primă cerere de înlocuire a recurentei, ce a fost respinsă ca prematură la data de 1.04.2009, iar ordinea de zi a ședinței din 8.05.2009 nu a cuprins un asemenea punct.
Motivațiile practice invocate de recurentă ca argument al păstrării lichidatorului judiciar provizoriu nu trebuie să coincidă cu cele care au stat la baza deciziei luate de creditorul majoritar și care, potrivit prevederilor legale relevante, nu trebuie argumentată.
Mai mult, potrivit precizărilor intimatei, ele sunt legate atât de onorariul net avantajos solicitat de lichidatorul judiciar desemnat comparativ cu cel solicitat de recurentă, cât și de existența litigiilor purtate între administratorii recurentei.
Așa cum rezultă din copiile polițelor de asigurare depuse la filele 30-33 dosar, condiția de subscriere a poliței de asigurare profesională, prevăzută de dispozițiile art. 19 alin. 8 din legea insolvenței a fost îndeplinită în cauză, astfel că și acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.
De asemenea, Curtea va respinge și critica privitoare la faptul că sentința nr. 40/CA/ 2.03.2009 a Curții de APEL IAȘI, invocată de judecătorul - sindic, nu este irevocabilă, având în vedere că prin decizia nr. 5272/20.11.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de Casa de Insolvență M I ca nefondat.
Pentru aceste considerente, constatând neîntemeiat recursul, instanța îl va respinge urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, să mențină încheierea atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Respinge recursul formulat de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență MIî mpotriva încheierii nr. 341/ 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
20.01.2010
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Antoanela Susanu, Liliana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 362/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2350/2009. Curtea de... → |
|---|
