Practica judiciara insolventa. Decizia 362/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 362
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare B împotriva sentinței civile nr. 350/F din 07 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul a rămas în pronunțare la data de 19 ianuarie 2009, părțile nu au fost prezente la acel termen de judecată, din lipsă de timp pentru deliberare, văzând și dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 26 ianuarie 2009 și apoi pentru data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr.350/F din 7.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a admis contestația lichidatorului judiciar al față de cererea creditoarei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare B și s-a respins cererea creditoarei de înscriere a creanței în cuantum de 3.812,20 lei în creditorilor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din data de 01 august 2008, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare denumită B,-, sectorul 3, a solicitat înregistrarea creanțelor în valoare totală de 3812,20 lei înregistrate de la SC SA, încadrarea creanței solicitate în conformitate cu dispozițiile art-7 alin.1, art.75, art. 76art.122 alin.4 coroborat cu dispozițiile art.80 alin.3 din Legea nr.64/1995 și art.121 alin.2 și art.123 din Legea privind procedura insolvenței nr.85/2006, și totodată, repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței și în conformitate cu dispozițiile art.4 pct. 4 din Legea nr.85/2006.
Se menționează faptul că societatea debitoare a fost înregistrată în evidențele cu un capital social de 317.712,50 lei, societatea datorând tariful perceput pentru menținerea valorilor mobiliare în valoare de 1000/an pentru care s-au calculat majorări de întârziere, rezultând că societatea datorează către suma de 3812,20 lei pentru nevirarea sumelor prevăzute la termenele stabilite prin regulament.
Declarația de creanță a fost comunicată lichidatorului judiciar al debitoarei la data de 18.08.2008.
La data de 29 septembrie 2008 fost înregistrată contestația V, de lichidator judiciar al debitoarei împotriva cererii privind înscrierea creanței de 3812,20 lei la masa credală a debitoarei SC SA și a solicitării privind repunerea în termenul de depunere a cererii, prin care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de admitere creanță, fiind depășit termenul limită prevăzut în notificarea deschiderii procedurii și pe fondul cauzei respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
Verificând actele și lucrările dosarului se constată următoarele;
Deschiderea procedurii prevăzută la Legea nr.64/1995 împotriva SC SA a fost dispusă de Tribunalul Vaslui prin sentința civilă nr.15/F/20.01.2004, prin sentința civilă nr.101/F/19.04.2005 a fost confirmat planul de reorganizare propus de debitor, iar prin sentința civilă nr. 1/F/09.01.2007 s-a dispus începerea procedurii falimentului.
Termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor în tabelul suplimentar al creanțelor a fost la data de 19.03.2008 conform Notificării deschiderii procedurii de faliment nr.03/18.01.2007, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.174/26.01.2007 în temeiul sentinței civile nr.1/F/09.01.2007 și creditorilor înregistrați în evidența debitorului menționată la art.107 alin. 2 lit. e, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.174/2007, iar Tabelul definitiv consolidat nr.93/2007 a fost înregistrat la Tribunalul la data de 05.11.2007.
În mod eronat a considerat creditoarea că legea a prevăzut obligativitatea comunicării către a hotărârii de deschidere a procedurii conform art.7 pct. 4 pentru înscrierea propriei creanțe, aceasta ignorând că dispoziția vizează în mod expres conținutul art.43 privind reglementarea situației juridice a acțiunilor tranzacționate în temeiul Legii nr.297/2004, respectiv pentru stabilirea termenelor privind suspendarea de la tranzacționare a acțiunilor, sau retragerea valorilor mobiliare de pe piață.
Creditoarea nu a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, precum și motivele împiedicării pentru a-și exercita dreptul și nu a depus probe privind una din situațiile prevăzute la rt.75 alin.1 din legea specială, pe care se întemeiază în drept, astfel că, constatându-se că a depășit termenul limită prevăzut în notificarea procedurii, respectiv la 19.03.2007, urmează a fi decăzută din drepturile consacrate de art.76 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Creanța bugetară pretinsă prin cererea de admitere a creanței, nu rezultă dintr-un titlu executoriu supus contestării în termenele prevăzute de legile speciale conform art.66 alin.2 coroborat cu art. 108 alin.3 din Legea insolvenței, fiind supusă procedurii de verificare, creditorul nerespectând prevederile OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală referitoare la comunicarea documentelor prin care s-a stabilit sau individualizat debitul, majorările și termenele de plată, respectiv înștiințări de plată, titluri executorii, somații, pentru creanțele bugetare pretinse, îngrădind astfel dreptul la apărare al debitorului prevăzut la art.172-173 Cod procedură fiscală.
Creanța reprezentând "taxă de menținere a valorilor mobiliare în schimbul serviciului prestat" nu poate fi admisă deoarece nu au fost prezentate acte justificative, simpla solicitare, chiar și argumentată pe faptul că obligațiile debitoarei decurg din calitatea acesteia de emitent de valori mobiliare, nefiind suficientă.
Creditoarea s-a limitat la a solicita înscrierea în tabelul creditorilor, fără a face dovada creanței sale, cunoscut fiind că potrivit dispozițiilor art.65 alin.2 din Legea insolvenței, la cererea de admitere a creanței se vor anexa documentele justificative ale creanței și actele de constituire de garanții acolo unde este cazul.
Prin calcularea penalităților de întârziere, dobânzi și majorări după data deschiderii procedurii-20.01.2004, până la data de 22.07.2008 în sumă de 1.812,2 lei, creditoarea a încălcat dispozițiile art.45 din Legea nr.64/1995, respective art.41 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Avându-se în vedere că lichidatorul judiciar are ca atribuție, potrivit art.25 lit. f coroborat cu art.108 alin.3 din legea specială, verificarea creanțelor, și atunci când este cazul, formularea de obiecțiuni la acestea, și față de situația reținută mai sus, urmează a se admite contestația lichidatorului judiciar al debitoarei SC SA a se respinge cererea de admitere a creanței formulată de creditoarea ca netemeiniciă și nelegală și a se dispune scoaterea creditoarei din cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Prin adresa înregistrată la cu nr.26026/23.06.2008, Bursa de Valori Baî ncunoștințat de faptul că SC SA (simbol ) este suspendată de la tranzacționare, "datorită absenței unui contract de prestări servicii de registru cu Depozitarul Central,. și în vederea clarificării situației cu privire la falimentul societății".
Astfel, prin adresa nr.19008/25.07.2008, a formulat și transmis la ribunalul Vaslui și la Biroul lichidatorului judiciar, cerere de înregistrare a creanței în valoare de 3.812,20 RON.
Prin sentința comercială nr.350/F/07.10.2008, Tribunalul Vasluia respins cererea de creanță formulată de, ca fiind netemeinică și nelegală.
Potrivit art.1 din Statutul aprobat prin OUG nr.25/2002, astfel cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr.514/2002 și prin Legea nr.297/2004 privind piața de capital, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare este autoritatea administrativă autonomă cu personalitate juridică care reglementează și supraveghează piața de capital, piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare private, precum și instituțiile și operațiunile specifice acestora. Autoritatea se exercită pe întreg teritoriul României.
Se impune a fi reținut faptul că, potrivit art.13 alin.(1) și (2) din OUG nr.25/2002 privind Statutul, astfel cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr.514/2002,
"(1) se finanțează integral din venituri extrabugetare.
(2) Veniturile provin din:
a) o cotă de cel mult 0,08% din valoarea tranzacțiilor derulate pe orice piață.
b) o cotă de cel mult 0,1% din valoarea activului net al organismelor de plasament.
c) o cotă de cel mult 0,5% din valoarea ofertelor publice de vânzare;
d) o cotă de cel mult 2% din valoarea ofertelor publice de cumpărare-preluare;
e) tarife sau comisioane pentru tranzacții derulate pe piețele reglementate de instrumente financiare derivate;
f) tarife și comisioane percepute la activități pentru care se emite de către un act individual;
g) tarife percepute pentru prestarea de servicii către entități supravegheate sau terțe persoane;
h) penalități stabilite prin reglementări proprii cu sancțiuni patrimoniale;
i) donații,
j) activități de editură, publicitate, multiplicare;
k) orice alte surse legale.
În conformitate cu dispozițiile art.105 din OUG nr.28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, aprobată și modificată prin Legea nr.525/2002 (în prezent abrogată prin Legea nr.297/2004 privind piața de capital), societățile deținute public sunt obligate să se înregistreze la (Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare) și să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările.
Conform art.10 alin.7 din Regulamentul nr.2/2005 privind veniturile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare pentru nevirarea sumelor prevăzute în prezentul regulament la termenele stabilite, va calcula penalități pe zi de întârziere în conformitate cu legislația aplicată veniturilor bugetare.
Prevederi similare sunt cuprinse și în Regulamentul nr.7/2006 privind veniturile, care a intrat în vigoare începând cu data publicării în Monitorul Oficial nr.306/05.04.2006 și care a abrogat Regulamentul nr.2/2005.
Având în vedere dispozițiile Legii nr.297/2004 privind piața de capital, respectiv art.224 din Secțiunea 1 intitulată "Obligațiile societăților comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, din cuprinsul Capitolului V intitulat " ", societățile admise la tranzacționare pe o piață reglementată sunt obligate să se înregistreze la și să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de acestea.
Potrivit art.13 din OUG nr.25/2002 privind aprobarea statutului, aprobată și modificată prin Legea nr.514/2002, se finanțează integral din venituri extrabugetare, iar veniturile provin, conform alin.2 lit. (g) și (j) al aceluiași articol, printre altele, din tarife percepute pentru prestarea de servicii către entități supravegheate sau terțe persoane și din activități de editură, publicitate, multiplicare.
Sumele provenite din tarifele percepute pentru menținerea valorilor mobiliare la se plătesc de către emitenții de valori mobiliare, în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.3 din Regulamentul nr.5/2002, cu modificările ulterioare, în prima decadă a semestrului II al anului pentru care aceste sume se datorează (pentru anul 2005), și în conformitate cu dispozițiile punctului 6.5 din anexa la Regulamentul nr.7/2006, respectiv în ultima lună a semestrului I al anului pentru care acestea se datorează (pentru anul 2006, anul 2007 și anul 2008).
Reiterează recurenta faptul că societatea a fost înregistrată în evidențele în baza dispozițiilor art.2 și art.3 din Instrucțiunile nr.13/1996 privind evidența valorilor mobiliare, a emitenților și a altor persoane juridice autorizate de, în care sunt precizate următoarele aspecte:
Societatea aflată în faliment este în continuare obligată să plătească taxă de menținere a valorilor mobiliare la având în vedere dispozițiile art.10 din Instrucțiunile 13/1996 privind evidența valorilor mobiliare, a emitenților și a altor persoane, care enumeră în mod limitativ cazurile în care înregistrările de valori mobiliare sunt radiate la ("înregistrările de valori mobiliare la sunt radiate în cazul lichidării patrimoniale a emitentului ca urmare a dizolvării sau a falimentului acestuia").
Cu privire la faptul că notificarea deschiderii procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență precizează următoarele:
- nu se află în categoria "creditorilor neidentificați";
- judecătorul sindic, în baza legii trebuie să comunice la hotărârea de deschidere a procedurii;
- termenul de depunerea cererii de creanță curge de la data comunicării hotărârii de deschidere a procedurii.
În consecință, recurenta susține că în baza dispozițiilor art.7 alin.4 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic are obligația de a comunica hotărârea de deschidere a procedurii.
Dispozițiile prevăzute la art.7 alin.4 din Legea nr.85/2006 sunt excepția de la regula generală pe care judecătorul sindic o invocă în sentința pronunțată, iar acest aspect ar fi trebuit cunoscut de domnia sa, în sensul că: "În cazul în care debitorul este o societate tranzacționată pe o piață reglementată, judecătorul-sindic va comunica Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare hotărârea de deschidere a procedurii".
Având în vedere acest aspect consideră că judecătorul sindic avea obligația de a comunica la hotărârea de deschidere a procedurii.
De la data comunicării hotărârii, are posibilitatea de a se înscrie la masa credală a societății, dacă are vreo creanță, și totodată are obligația de a suspenda de la tranzacționare acțiunile debitoarei conform dispozițiilor legale în vigoare.
Necomunicarea acestei hotărâri pune în imposibilitatea de a aplica dispozițiile art.43 din Legea nr.85/2006.
Totodată, lichidatorul avea obligația de a notifica în vederea retragerii valorilor mobiliare de pe piața reglementată conform art.7 alin.6 din Legea nr.85/2006, "Notificările, cu excepția cazului în care sarcina notificării aparține altor organe care aplică procedura, și convocării prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz".
Prin urmare, lichidatorul trebuia să cunoască faptul că are o creanță instituită prin lege și face parte dintre acei creditori ce trebuiau cunoscuți la data deschiderii procedurii.
În consecință, menționează faptul că se încadrează în categoria creditorilor bugetari ce se impun a fi cunoscuți la data deschiderii procedurii (în acest sens anexează sentința civilă 97/23.01.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr.1503/2007).
Astfel, recurenta arată că Bursa de Valori Ban otificat prin adresa înregistrată sub nr.26026/23.06.2008, că SC SA (simbol ) este suspendată de la tranzacționare datorită absenței unui contract de prestări servicii de registru cu Depozitul Central și nu ca urmare a notificărilor făcute de către lichidator în baza art.43 din Legea nr.85/2006 (La data primirii de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a comunicării privind intrarea în procedura falimentului intervine retragerea valorilor mobiliare de pe piața reglementată pe care acestea se tranzacționează).
Dispozițiile art.7 alin.4 din Legea nr.85/2006, astfel cum a arătat la pct. II.2, sunt excepția de la regula prevăzută la art.7 alin.1 din același act normativ, prevăd expres faptul că: "În cazul în care debitorul este o societate tranzacționată pe o piață reglementată, judecătorul-sindic va comunica Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare hotărârea de deschidere a procedurii".
Prin urmare, pentru termenul legal de depunere a cererii de creanță curge de la data la care judecătorul-sindic a comunicat hotărârea de deschidere a procedurii.
Or, în cazul în speță, judecătorul sindic nu a comunicat respectiva hotărâre.
Cu privire la argumentul reținut de instanță, respectiv: "creanța bugetară pretinsă. nu rezultă dintr-un titlu executoriu", menționează recurenta următoarele:
Conform art.3 pct.11 din Legea nr.85/2006 "creanțele bugetare reprezintă creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora".
Creanța este o creanță ce izvorăște din lege și nu se încadrează în prevederile art.3 pct.1 și, pe cale de consecință nu necesită un titlu executoriu.
Învederează instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, faptul că, instanța de fond nu a respectat dispozițiile art.7 alin. (1) din lege, cu privire la comunicarea actelor de procedură care: ". este supusă dispozițiilor Codului d e procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare".
În data de 06.10.2008, instanța a comunicat un duplicat de pe contestația depusă de către lichidatorul judiciar, în dosarul nr-, cu termen de judecată în data de 07.10.2008. În aceeași dată a fost soluționată și contestația, conform sentinței 350/F/2008.
Or, în cauză nu au fost respectate dispozițiile procedurale, instanța soluționând "Contestația" lichidatorului a îngrădit practic, dreptul la apărare al.
Conform dispozițiilor Statutului adoptat prin OUG nr.25/2002, aprobată și modificată prin Legea nr.514/2002, modificată și completată prin Legea nr.297/2004 privind piața de capital, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică care reglementează și supraveghează piața de capital, precum și instituțiile și operațiunile specifice acestora (art.1 alin.1 și 2).
Articolul 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru dispune faptul că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, precum și cele formulate de alte instituții publice, când au ca obiect venituri publice.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul comercial d e față este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenta critică dispoziția primei instanțe privind respingerea cererii sale de înscriere a creanței sale în cuantum de 3.812,20 lei în creditorilor.
Toate criticile formulate sunt nefondate.
Astfel, cu privire la susținerea recurentei referitoare la așa-zisa nerespectare de către judecătorul sindic a dispozițiilor art.7 alin.4 din Legea nr.85/2006, în sensul nerespectării obligației de a comunica hotărârea de deschidere a procedurii, Curtea are în vedere că dispozițiile legale invocate sunt instituite în scopul aplicării dispozițiilor art.43 din legea insolvenței, în vederea suspendării de la tranzacționare a societății debitoare.
Prin urmare, pentru recuperarea creanțelor pe care recurenta-creditoare B le are împotriva debitoarei, aceasta trebuie să respecte procedura și termenele stipulate în Legea nr.85/2006 și în sentința atacată, cu referire și la dispozițiile art.41 alin.1 din aceeași lege.
Așa fiind, dispozițiile art.7 alin.4 referitoare la obligația judecătorului-sindic de a comunica sentința de deschidere a procedurii nu pot fi invocate pentru a justifica repunerea în termen a creditoarei-recurente, în ceea ce privește înregistrarea cererii sale de admitere a creanțelor în creditorilor.
Astfel, pentru recuperarea creanței sale, recurenta-creditoare e supusă respectării termenului limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor, care a fost 19.03.2008, pentru considerentele corect reținute de prima instanță.
Având în vedere că cererea de înregistrare a creanței nu a fost făcută în termenul prevăzut în notificarea de deschidere a procedurii, iar cererea de repunere în termen formulată în cauză este neîntemeiată, analiza celorlalte motive de recurs invocate a devenit superfluă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare - B, împotriva sentinței civile nr.350/F din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
10.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Iulia Miler
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1659/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 24/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
