Practica judiciara insolventa. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 27
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ H împotriva Sentinței nr. 811/F din 14.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat intimata pârâtă prin mandatar, fiind lipsă recurenta creditoare
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este scutit de taxe și recurenta solicită judecarea în lipsă.
Mandatarul intimatei pârâte, dl., s-a legitimat cu cartea de identitate având următoarele date de identificare: seria - nr. -, CNP -, domiciliat în,-, jud. H, eliberată de SPCLEP.
A depus la dosar o adresă din partea SA din care rezultă că SC SRL nu a contractat credite de la BCR Sucursala Județeană H în anul 2001.
A solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de H și, de asemenea, a solicitat ca hotărârea instanței de recurs să fie comunicată la domiciliul său.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr. 811/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă cererea formulată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în calitate de administrator al debitorului SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut cele de mai jos:
Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 răspunderea organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul săvârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Atragerea acestei răspunderi implică îndeplinirea cerințelor art. 129 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile comune în materia răspunderii civile delictuale, respectiv art. 998, 999 Cod civil, astfel încât creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze, conform art.1169 civ, săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse ca urmare a delictului comercial.
Acesta concluzie se impune având în vedere dispozițiile de mai sus și nu instituie o prezumție de culpă în sarcina fostului administrator al debitoarei.
Lichidatorul s-a limitat la a invoca, în susținerea cererii, prezumția vinovăției pârâtei întemeiată pe continuarea activității debitoarei.
Chiar în această situație, s-a apreciat că prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță, care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
S-a arătat că, creditoarea nu a solicitat și nu a propus probe în instanță pentru a face dovada acestui raport, respectiv că faptele pârâtului au condus nemijlocit la starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic a apreciat că nu s-a dovedit săvârșirea de către pârât a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Față de cele dezvoltate mai sus a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâtei .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H care solicită admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul antrenării răspunderii patrimoniale a fostului administrator al SC SRL D, pentru încălcarea art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta continuând o activitate care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
În amplele motive de recurs se arată în esență că sunt îndeplinite cerințele art. 138 litera c din lege.
Se arată că formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 pentru stabilirea insolvenței a debitoarei nu este o opțiune, ci o obligație.
Referitor la îndeplinirea cerințelor art. 138 litera c se susține că reglementează o răspundere specială a anumitor persoane, dovedirea faptului producător de prejudicii făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată.
Se mai arată că sunt incidente prevederile art. 998 și 999 din Codul civil respectiv existența faptei, a prejudiciului și raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Se mai arată că potrivit teoriei și practicii judiciare, în dreptul civil și comercial operează două reguli principale în sensul că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, cuantumul despăgubirii depinzând de întinderea prejudiciului și de gravitatea vinovăției.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Așa cum în mod corect a reținut judecătorul sindic și cum de altfel a statuat și practica judiciară în materie, confirmată chiar de instanța supremă, aprecierea îndeplinirii cerințelor pentru atragerea răspunderii administratorilor sau a altor persoane vinovate pentru ajungerea în insolvență a debitoarei nu se poate face în abstract sau pe baza unor prezumții ci trebuie apreciată în concret pe baza unui probatoriu administrat în condițiile dreptului comun prin formularea unei cereri în condițiile art. 129 din Codul d e procedură civilă și prin aprecierea îndeplinirii cerințelor art. 998, 999 Cod civil.
În speță, deși s-a afirmat îndeplinirea cerințelor art. 138 alin. 1 litera c nu s-au administrat niciun fel de dovezi din care să rezulte fapta de a continua activitatea în intenția de a conduce în mod vădit la încetarea de plăți, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și rezultatul acesteia producător de prejudicii.
În lipsa unor elemente concrete care să incrimineze pârâta respectiv a probelor că aceasta, prin continuarea activității a avut reprezentarea clară că se ajunge la încetarea de plăți, nu se poate face obligarea acesteia la plata pasivului rămas neacoperit.
Față de cele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă va fi respins recursul și menținută hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către creditorul Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H împotriva sentinței nr. 811/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.4/09.02.2010.
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 772/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 70/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
