Practica judiciara insolventa. Decizia 772/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 772
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva Sentinței nr. 262/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-au înregistrat, din partea creditoarei recurente, înscrisuri în probațiune.
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare, asupra recursului de față, se constată că, prin sentința comercială nr. 262/C/24.02.2009 a fost respinsă acțiunea formulată de creditoarea DGFP a județului S împotriva debitoarei cooperativă de consum de.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut cele de mai:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 18.08.2008 creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sas olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună deschiderea procedurii insolvenței debitoarei societate cooperativă de consum DE - societate cooperativă gradul 1.
S-a solicitat numirea în calitate de administrator judiciar/lichidator a practicianului în insolvență Ex Cont.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma analizei condițiilor prevăzute de art. 1 alin.1 pct.1 raportat la prevederile art. 3 alin.1 pct.1, pct. 6, pct. 12 și pct.24 și ale art.31 alin.1 din Legea nr. 85/2006 modificată și anume cea privind persoana debitorului, care trebuie să se încadreze în una din categoriile expres prevăzute de lege, a celor prevăzute în persoana creditorului precum și a celei privind starea de insolvență prezumată a debitorului s-a constatat că, sub aspectul condițiilor prevăzute de lege în persoana debitorului, potrivit fișei furnizare de informații eliberată de Oficiul Registrului Comerțului nr. 6971/20.09.2008, societatea este o societate cooperativă cu sediul în de,-, având ca administratori pe,.
Cu privire la existența stării de insolvență s-a cercetat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, în aplicarea art. 379 alin 3 și alin.4 pr.civ. și art. 1023.civ. ce țin de temeinicia cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, conform art. 3 alin.1 pct. 6 din legea insolvenței.
Din examinarea titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, și a proceselor verbale de sechestru depuse la dosar ar sta declarațiile fiscale ale debitorului, contribuabil care se presupune că ar fi depus declarațiile fiscale începând cu data de 05.01.2004
Evident că aceste declarații fiscale, care sunt acte administrative asimilate celor definitive la art. 21 și art.23 Cod pr. fiscală, prin efectul produs și care se în momentul în care, potrivit legii s-a constituit baza de impunere care le-a generat, enunțate de creditoare în cuprinsul titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, au valoare a unor titluri de creanță.
Dar aceste declarații fiscale au și natura unor instrumente probatorii, respectiv de înscrisuri care constată faptul juridic generator al raportului de drept fiscal.
În cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor, declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri în favoarea fiscului și care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau a altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Dovezile de comunicare a somațiilor de plată și a titlurilor executorii emise începând cu 10.05.2004, precum și tabelele privind publicarea pe internet a actelor administrative privind pe debitoare nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere pentru accesoriile creanțelor principale și a dovezii privind comunicarea acestora sau a dovezii privind respectarea procedurii prevăzute de art. 83 alin.4 din Cod pr. fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la motivarea în fapt a cererii introductive de instanță, creditoare a invocat faptul că o parte a creanței a fost stinsă la data de 24.09.2007, fără a depune dovada în acest sens.
Or, în lipsa dovezilor privind modul de stingere parțială a obligației fiscale și a modului în care s-a realizat imputația plăților asupra creanțelor fiscale principale și accesorii nu se poate stabili întinderea exactă a creanței de natură a permite o concluzie în sensul că actele de impunere întocmite reprezintă o garanție a dreptului contribuabilului.
În aceste circumstanțe, susținerea creditoarei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu a fost dovedită.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursul este întemeiat.
Curtea constată că creditoarea a depus la dosarul cauzei un proces-verbal de constatare a contravenției (fila 18 dosar recurs), care prin efectul legii este titlu executoriu în măsura în care nu a fost contestat sau desființat după cum au fost depuse și declarații privind obligația de plată la bugetul general consolidat semnate și ștampilate de debitoare (ex. fila 18, 41, 57), precum declarații care, potrivit Codului d e procedură fiscală, art. 86 alin. 4 sunt asimilate cu decizii de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare și produc efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acestora.
Judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra îndeplinirii condiției ca declarațiile fiscale să fie anulate de impunere, nesolicitând organului fiscal să facă dovada verificării ulterioare a acestora.
În recurs au fost depuse unele declarații fiscale impunându-se verificarea acestora în sensul celor menționate.
Se constată că, în temeiul art. 312 pct. 3.pr.civ. se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, urmând ca judecătorul sindic să se conformeze constatărilor de mai sus și să solicite creditoarei să înmâneze titlurile de creanță considerate ca fiind creanțe certe, lichide și exigibile pentru a se determina cuantumul acesteia. Judecătorul sindic va verifica caracterul executoriu al procesului-verbal de contravenție depuse de creditoare în dovedirea creanței invocate împotriva debitoarei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva Sentinței nr. 262/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. 3761/85/208 al Tribunalului Sibiu, și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 4/21.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 669/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 27/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
