Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 30/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 30
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele - LEASING ROMANIA B și V- DE asigurare B împotriva Sentinței nr. 740/F din 1.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatei pârâte
S-a arătat că recurentele reclamante solicită judecarea în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr. 740/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost admisă contestația formulată de debitoarea SC L și a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea - Leasing România SA și V-roker de Asigurare SRL.
S-a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 2895/10.06.2009 creditorul SC - Leasing România SA și V-roker de Asigurări SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL H pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 20.542,58 lei.
În motivarea cererii creditorul a arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile.
Se reține că, sub acest aspect judecătorul sindic este ținut să verifice toate înscrisurile depuse de creditori, simpla împrejurare că aceste înscrisuri au fost intitulate titluri executorii, nu conferă înscrisurilor caracterul de titlu executoriu dacă nu au fost întocmite și comunicate în chipul și forma prevăzută de dispozițiile legale în materie.
În speță s-a constatat că, creditoarea și-a întocmit cererea pe înscrisuri respectiv facturi, fără a face dovada că aceste facturi au fost comunicate sau însușite în altă modalitate de către debitor.
Mai mult, debitoarea a fost divizată la începutul anului 2009, iar în urma divizării 75% din activul și pasivul acesteia a fost preluat de SC SRL, între care și creanța invocată de creditoare în cererea de deschidere a procedurii.
Față de aceste considerente judecătorul sindic a apreciat contestația debitoarei ca fondată și admis-
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarele - Leasing România SA și V-roker de Asigurare care în motivele de recurs arată că consideră sentința recurată ca fiind nelegală, fiind lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În esență se arată că instanța a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 pr.civ. interpretând greșit cererea de faliment și neluând în considerare faptul că debitoarea înregistrează o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 20.542,58 lei care reprezintă rate de leasing restante și rate prime de asigurare casco restantă la contractul de leasing nr. 29920/1.11.2006.
Cu privire la insolvența debitoarei se arată că legiuitorul instituie o prezumție relativă de încetare de plăți față de orice creditor depășindu-se termenul maxim adus de lege de 30 de zile.
În ce privește încălcarea și aplicarea greșită a legii se afirmă că potrivit art. 8 din OG nr. 51/1997 "contractele de leasing constituie titluri executorii".
Se mai arată că în contractele de leasing utilizatorul are obligația să achite ratele, primele de asigurare și valoarea stabilită conform planului de eșalonare a ratelor și că neprimirea facturii nu reprezintă o justificare pentru o plată întârziată.
Se mai arată că în mod greșit instanța a reținut că debitoarea a fost divizată la începutul anului 2009 și în urma divizării 75 % din activul și pasivul acesteia a fost preluat de SC SRL între care și creanța invocată de creditoare în cererea de deschidere a procedurii.
Se solicită admiterea recursului împotriva sentinței nr. 740/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, casarea sentinței ca nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Recursul este legal timbrat.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Vizând condițiile de deschidere a procedurii insolvenței, majorarea valorii pragului prin dispozițiile Legii nr. 277/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.486/14.07.2009 reprezintă o normă de procedură care este de imediată aplicare, iar verificarea condițiilor de admisibilitate a cererii se realizează în momentul pronunțării de către judecătorul sindic asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În cauză, acest moment a fost 1 octombrie 2009, dată la care era în vigoare noul cuantum minim al creanței de 30.000 lei introdus prin Legea nr. 277/2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008, iar cuantumul creanței invocat de creditoare în sumă de 20.542,58 RON este inferior valorii prag prevăzută de art. 3 pct.12 din Legea nr.85/2006 modificată.
Curtea reține că în cadrul recursului instanța superioară verifică hotărârea atacată doar sub aspectul incidențelor motivelor de nelegalitate raportat la probele existente la dosar în momentul pronunțării hotărârii de către judecător, când creanța invocată era de 20.542,58 lei, sub valoarea prag de 30.000 lei prevăzută de Legea nr. 277/2009.
Raportat la aceste considerente curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile recurentei, nefiind incident niciun motiv de casare sau modificare a hotărârii, astfel că în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va fi respins ca nefondat recursul creditoarelor - Leasing România SA și V-roker de Asigurare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantele - LEASING ROMÂNIA SA și V- DE ASIGURARE SRL împotriva sentinței nr. 740/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.5/16.02.2010.
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
