Practica judiciara insolventa. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 31/
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de DGFP, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței civile nr.1636/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1636 din 29 octombrie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a respins opoziția creditorilor opozanți MEF - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și SRL B în contradictoriu cu debitoarea SRL Târgu-M, societate în insolvență, reprezentată legal prin administrator judiciar Consult Târgu-M, față de deschiderea procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006, republicată, la cererea societății debitoare, prin Încheierea nr. 838 din 29 august 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-.
Judecătorul sindic a reținut că debitoarea a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva sa, pe motiv că se află în imposibilitatea actuală de a mai face față obligațiilor comerciale asumate și că, în urma analizării documentației prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, înfățișată de debitoare, judecătorul sindic a constatat o vădită stare de insolvență, procedând în consecință.
Creditoarele opozante au invocat inoportunitatea deschiderii procedurii insolvenței, câtă vreme le-ar fi lezate interesele particulare legitime de satisfacere a creanțelor pretinse de acestea, creditorul-opozant bugetar pe calea executării silite fiscale iar cel chirografar pe calea executării silite de drept comun.
S-a ajuns la concluzia că niciunul dintre opozanți nu au combătut cu succes starea de insolvență vădită a debitoarei lor, care, chiar dacă are o avere considerabilă, aceasta nu este lichidă și nu poate fi utilizată de ea pentru stingerea imediată a tuturor debitelor. S-a invocat de către judecătorul sindic în considerente și obligația prevăzută de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și anume aceea că debitorul aflat în insolvență să se adreseze tribunalului cu o cerere în termen de 30 de zile de la apariția acestei stări, subliniindu-se că cererea debitorului de deschidere a procedurii de insolvență constituie o obligația legală iar nu un privilegiu.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea opozantă Direcția Generală a Finanțelor Publice M care a solicitat modificarea în sensul admiterii opoziției și revocarea Încheierii 838/2008, cu consecința închiderii procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivarea recursului s-a arătat că s-a făcut o greșită aplicare a legii, deoarece instanța a ignorat complet susținerile sale, faptul că s-a invocat încălcarea flagrantă a prevederilor art. 723 Cod procedură civilă. S-a susținut astfel caracterul fraudulos al cererii debitoarei, care, se pretinde de către recurentă, că a acționat cu rea-credință în scopul de a împiedica o eventuală executare silită asupra averii sale.
Recurenta a prezentat succint și cronologic demersurile procedurale efectuate în vederea valorificării bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, pentru recuperarea datoriilor acesteia, apreciind că este mai mult decât evidentă legătura de cauzalitate dintre măsurile întreprinse de organul fiscal pentru recuperarea creanțelor bugetare și maniera în care debitoarea a înțeles să uzeze de prevederile Legii nr. 85/2006, fiind vorba practic de un abuz de drept prin declanșarea mecanismelor legii insolvenței înainte ca insolvența să se producă realmente sau să devină iminentă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Judecătorul sindic a reținut o stare de fapt conformă actelor depuse de debitoarea la dosar, pentru susținerea cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței, câtă vreme s-a constatat vădita incapacitate de plată a debitoarei, faptul că aceasta nu mai poate să-și achite datoriile față de creditori neavând suficient disponibil. Recurenta nu are argumente juridice pentru a invoca prevederile art. 723 Cod procedură civilă, deoarece, starea de insolvabilitate chiar o obligă pe debitoare, prin incidența prevederilor art. 27 din Legea nr. 85/2006 republicată, să se adreseze tribunalului în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Însăși creditoarea opozantă Direcția Generală a Finanțelor Publice M în motivarea opoziției (fila 157 dosar fond) precizează că în vederea recuperării obligațiilor bugetare neachitate de debitoare au fost încheiate procese verbale de sechestru pentru bunuri mobile și imobile, nr. 351, 352 și 353 la30 mai 2008.Este evident că din moment ce creditorul bugetar a trecut la executarea silită a creanțelor fiscale, datoria era scadentă la o dată anterioară și nu era plătită. În raport cu data formulării cererii de către debitoare, 26 august 2008, termenul de 30 de zile era depășit și în plus, la dosarul cauzei s-au înregistrat mai multe cereri de admitere a creanțelor, ceea ce înseamnă că opozantele nu sunt singurele creditoare ale debitoarei.
În altă ordine de idei, constatarea stării de insolvență s-a făcut în baza situației documentelor financiar-contabile provizorie, de la 30 iunie 2008 raportată, unde s-a declarat o valoare negativă în creștere a diferenței dintre activele circulante nete și cea a datoriilor curente.
Recurenta nu a reușit să dovedească faptul că debitoarea poate face față obligațiilor fiscale și comerciale, contrar documentelor depuse de aceasta. Se rezumă la a invoca reaua credință și exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale de către debitoare, pe considerentul că scopul debitoarei a fost să împiedice o eventuală executare silită asupra averii sale.
Instanța de recurs nu poate reține ca viabil acest argument, tocmai datorită scopului instituit de prevederile art.2 din Legea nr. 85/2006 republicată și de obligația prevăzută în sarcina debitoarei care se află în insolvență de a cere declanșarea procedurii, procedură în cadrul căreia, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic, funcționează principiul concursualității tuturor creditorilor interesați. Cert este că afirmațiile creditoarei opozante nu au fost susținute de probe, or, reaua credință și exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale trebuie dovedită nu dedusă, aceasta în condițiile în care constatarea insolvenței de către judecătorul sindic s-a făcut pe bază de documente și ținând cont apoi corect și de cererile potențialilor creditori ai debitoarei, ajungând la concluzia că îndeplinirea tuturor obligațiilor de creanță devine imposibilă chiar și în măsura valorificării prin vânzare a tuturor bunurilor debitoarei în cadrul procedurii executării silite fiscale.
Față de cele ce preced, nefăcându-se dovada că cererea debitoarei a fost formulată înainte de producerea stării de insolvență sau chiar insolvența acesteia, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de MEF - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 1636 din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-26.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 16/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 42/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
