Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 43/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 43/
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de DGFP, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței civile nr.1728/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1728 din 5 noiembrie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată a dispus închiderea procedurii simplificată a insolvenței debitoarei SRL Târgu-M și radierea firmei din registrul Comerțului, în esență reținându-se că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate nici un fel de bunuri, iar continuarea procedurii nu se mai justifică, ea ducând doar la efectuarea unor cheltuieli suplimentare ce vor fi suportate tot din fondul de lichidare, neexistând practic șanse să se identifice bunuri ce ar putea fi valorificate.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M care a solicitat a se dispune continuarea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei.
În motivarea recursului s-a precizat că nu s-a îndeplinit scopul consacrat de lege, stipulat în art. 2, argumentele pentru care s-au formulat obiecții împotriva raportului final care conținea propunerea de închidere a procedurii, nefiind analizate suficient, subliniindu-se că nu există certitudinea și confirmarea prin documente justificative a faptului că s-au efectuat toate demersurile pentru recuperarea creanței.
Recurenta a mai invocat faptul că patrimoniul administratorului nu se rezumă doar la deținerea unor imobile în proprietate și că lipsa fondurilor din averea debitoarei nu constituie motiv pertinent pentru închiderea procedurii. În concluzie, recurenta a precizat că este prematură închiderea procedurii și că, nu s-a întocmit de către lichidatorul judiciar un raport final în sensul reglementat de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Cu excepția criticii legate de forma raportului final, recursul creditoarei practic este nemotivat, conținând doar generalități și aprecieri, considerații teoretice asupra textelor legale incidente în materia insolvenței, fără vreun argument viabil care să justifice continuarea procedurii în contextul în care, din actele dosarului rezultă că nu s-a putut identifica nici un bun în patrimoniul debitoarei.
Nu se poate ignora faptul că s-au făcut demersuri pentru identificarea bunurilor în averea societății debitoare precum și a administratorului statutar căruia i s-a angajat răspunderea personală, după cum nu se poate contesta faptul că creditoarea recurentă, prin adresa nr. 32965 din 14 octombrie 2008 precizat că nu este de ac ord cu avansarea unor sume de bani în vederea continuării procedurii, în aceeași măsură răspunzând și creditoarea SRL.
Judecătorul sindic a reținut în considerente că raportul depus de lichidatorul judiciar desemnat în cauză prin care s-a cerut închiderea procedurii, nu este un raport final în sensul dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006 republicată, însă, a explicat de ce, în cazul în speță. Nu sunt incidente prevederile art. 129 raportat la art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată ci se aflau în ipoteza prevăzută de art. 131 din lege. Acesta este și temeiul în drept în baza căruia s-a dispus închiderea procedurii iar recurenta creditoare nu prezintă nici un argument care să înlăture aplicarea acestui text legal. Mai mult decât atât, judecătorul sindic a reținut că din demersurile efectuate de organele fiscale anterior deschiderii procedurii cât și cele de pe parcursul procedurii, rezultă că nu s-au putut identifica bunuri. Simpla trimitere la textul art. 2 din lege, referitor la scopul procedurii, sau invocarea insuficienței demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar, fără vreun element concret, ci doar simple aprecieri ale creditoarei, nu sunt suficiente pentru a dispune continuarea unei proceduri care, așa cum concret a reținut judecătorul sindic, ar necesita cheltuieli suplimentare din fondul de lichidare, fără să existe măcar posibilitatea de a fi identificate în viitorul apropiat bunuri ce ar putea fi valorificate.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MEF - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 1728 din 5 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-3.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
