Practica judiciara insolventa. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 323
Ședința publică de la 10 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, AVAS B și DGFP H împotriva Sentinței nr. 977/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin.2 pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursurilor de față constată că, prin Sentința nr. 977/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara, a fost respinsă cererea pentru antrenarea răspunderii pârâtului, fost administrator social al debitoarei SC 2001 SRL B, formulată de lichidatorul judiciar Orăștie.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că lichidatorul judiciar s-a mărginit a formula cerere de antrenare a răspunderii fostului administrator fără însă a propune probe în dovedirea acestei cereri, ceea ce a făcut să nu se dovedească că administratorul se face vinovat de săvârșirea vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
S-a mai reținut că lichidatorul nu a dovedit săvârșirea de către pârât a faptei delictuale care să ducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei și nu a îndeplinit nici obligația prevăzută de art. 1169 Cod civil, neadministrând dovezi pentru atragerea răspunderii delictuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, care a solicitat modificarea sentinței atacate și admiterea cererii lichidatorului de antrenare a răspunderii fostului administrator, pârâtul.
În motivarea recursului s-a arătat că răspunderea administratorului este una delictuală și că s-au probat toate elementele pentru a opera această răspundere. Se prezumă că, în lipsa documentelor contabile, contabilitatea a fost ținută fictiv, astfel că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 85/2006 și ale pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs și creditoarea AVAS B care, întemeindu-se pe prevederile art. 304 Cod procedură civilă și ale art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, invocă incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea 85/2006.
Mai arată că AVAS are calitatea de creditor aflat în imposibilitatea nerecuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, că creanța este certă și că, din perspectiva reglementării prevăzute de Legea 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății ajunse în încetare de plăți este o răspundere specială.
Se cere admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere care au cauzat starea de insolvență.
A mai formulat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H care solicită, de asemenea, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii fostului administrator al societății debitoare.
În motivele de recurs se arată că fostul administrator a dispus în interes personal continuarea unei activități care a dus societatea debitoare la încetare de plăți.
Se arată că probele aduse în susținerea cererii de antrenare sunt constituite din piesele dosarului de fond în care sunt cuprinse rapoartele lichidatorului judiciar în care sunt prezentate cauzele și împrejurările care au dus societatea debitoare la încetare de plăți.
Se susține că sunt aplicabile prevederile art. 138 lit. d din Legea 85/2006 și că pârâtul, în calitatea sa de intimat, nu a predat lichidatorului judiciar toate activele societății debitoare.
Se mai arată de asemenea că, atât din cererea de antrenare cât și din documentele la care face referire lichidatorul, a rezultat că societatea debitoare nu a ținut în mod corect contabilitatea, fiind incidente prevederile art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
În speță, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei SC 2001 SRL B la cererea creditoarei T la data de 5.02.2008, procedura fiind deschisă în temeiul Legii 85/2006.
Procedura falimentului a fost închisă prin sentința atacată.
Prin cererea de atragere a răspunderii formulată de lichidatorul societății debitoare s-a solicitat atragerea răspunderii administratorului SC 2001 SRL, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. d din Legea 85/2006.
Calitatea procesuală activă, în cazul formulării cererii de atragere a răspunderii, o are în temeiul art. 138 alin. (1) din Legea 85/2006 "administratorul judiciar sau lichidatorul", în speță lichidatorul judiciar.
Față de aceasta, nici calitatea de a ataca hotărârea nu o are decât lichidatorul și nu creditorii.
Curtea constată că, prin Decizia nr. 25/27 ianuarie 2004, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Legea 64/1995, devenit ulterior art. 137 și 126 din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat că
"stabilirea existenței unei anume fapte de natura celei de la art.124( ) și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent. În cadrul acestui proces persoana a cărei răspundere se cere a fi stabilită poate exercita fără nici o îngrădire dreptul la apărare precum și căile legale de atac."
Curtea constată că, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic, lichidatorul s-a mărginit a formula cererea privind atragerea răspunderii, fără a propune probe în susținerea acesteia, nedovedindu-se astfel săvârșirea de către a faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
Față de acestea și având în vedere probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că nu a fost probată săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorită delictului comercial așa cum cer prevederile art. 998, 999 cod civil și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementată de art. 138 din Legea 85/2006, neputându-se considera că legea instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Față de acestea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, vor fi respinse recursurile și menținută hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, AVAS B și DGFP H împotriva Sentinței nr. 977/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
TH.
Ex. 2/07.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 84/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 344/2009.... → |
|---|
