Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 363/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 363/2010
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 4207 din 23.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatul - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR PRO, având ca obiect procedura enței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 11 februarie 2010 s-a depus la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului, la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar 0,3 lei pentru recursul promovat în cauză, precum și taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei achitată de recurentul .
În data de 12 februarie 2010 s-a depus la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întimpinare din partea intimatei - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR PRO L prin care solicită respingerea recursului ca nefondata și menținerea sentinței atacate.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.4207 pronunțată la data de 23 noiembrie 2009 în dosarul nr-, Tribunalul Maramureșa admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar Pro desemnat pentru falimentul debitoarei - SRL împotriva pârâților și, și au fost obligați pârâții, în solidar, să suporte parte din pasivul societății falite ai căror administratori statutari sunt până la concurența sumei de 18.179,71 lei.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că reclamanta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății, pârâții fiind notificați atât la domiciliu, cât și la sediul societății în acest sens și având în vedere că nu s-au predat actele prev. de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a apreciat că pârâții nu s-au conformat dispozițiilor sentințelor menționate întrucât nu ai ținut o contabilitate în conformitate cu legea, sau a ținut o contabilitate fictivă.
Se susține că însăși starea de ență a societății demonstrează că pârâții nu au depus diligențele necesare în vederea îndeplinirii îndatoririlor impuse de lege și de actul constitutiv, încălcând și prevederile legale, în materie fiscală.
La dosarul de faliment al debitoarei au fost înregistrată trei declarații de creanță, pasivul societății fiind potrivit tabelului definitiv actualizat la nivelul sumei de 18.179,71 lei, fiind determinat de faptele pârâților.
Apreciind întrunite elementele răspunderii civile delictuale reglementate de art.998-999 Cod civil, judecătorul sindic a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de recurs pârâții arată că acțiunea a fost formulată în temeiul art.138 alin.1 lit.d) și e) din Legea nr.85/2006 și consideră că nu poate fi vorba despre un refuz de colaborare din partea lor, aspect susținut faptic și de împrejurarea că au fost predate prin procesul verbal din data de 24.02.2006, bunurile aflate în patrimoniul societății, așa cum și lichidatorul judiciar subliniază în acțiunea formulată.
Se arată că documentele societății, aferente unei activități de șase luni, nu au fost predate lichidatorului, din cauză că, nu le-au primit nici ei de la contabila care se ocupa de evidența lor. Nedispunând de capital necesar pentru a asigura salariul necesar, aceasta a refuzat să le înmâneze actele contabile. Un alt aspect pe care îl învederează recurenții, este faptul că prin sentința civilă nr.1167 din 28.11.2005 al Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus deschiderea procedurii de ență prevăzută de Legea enței, așa cum este menționat și în cuprinsul sentinței nr.4207/23.11.2009.
Raportat la data deschiderii procedurii de ență, respectiv, 28.11.2005, recurenții consideră acțiunea formulată de lichidatorul judiciar, așa cum prevede și art.139 din Legea 85/2006, prescrisă, având în vedere că a fost înregistrată după termenul de trei ani prevăzut de lege.
Debitoarea - SRL prin întâmpinarea depusă la data de 12 februarie 2010, solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
În motivarea poziției sale procesuale, debitoarea arată că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către recurenți este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție nu poate să curgă de la deschiderea procedurii, așa cum au calculat aceștia, având în vedere că la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar nu deținea încă informații despre societate și despre administrarea acesteia. Astfel, consideră că termenul de prescripție curge de la data când instanța a dispus intrarea în faliment a debitoarei prin încheierea din 22.05.2006, moment în care s-a cunoscut cu certitudine că actele contabile ale societății nu au fost predate administratorului judiciar și că răspunzători pentru acest fapt sunt administratorii statutari.
Pe de altă parte, pasivul debitoarei a fost stabilit prin "tabelul definitiv consolidat cuprinzând creanțele împotriva averii debitoarei" la 24.09.2009.
În acest context, debitoarea consideră că cererea sa de angajare a răspunderii personale a administratorilor statutari a fost formulată în termen.
Mai arată că, la data de 24.02.2006 administratorul statutar a predat administratorului judiciar doar o parte din bunurile societății. Eventualele neînțelegeri între recurenți și contabila societății nu îi absolvă de răspundere, atâta timp cât potrivit dispozițiilor legale în domeniu evidența contabilă a societăților se păstrează la sediul social al acestora.
Analizând recursul declarat de către pârâții și prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura enței debitoarei - SRL a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit. d și e din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de ență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în ență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC M, pârâții și sunt asociații și administratorii debitoarei.
Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că după numirea lichidatorului, practicianul în ență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe foștii administratori să predea registrele și actele societății; cu toate acestea, pârâții nu au înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și nu predat documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesie a documentelor contabile și că foștii administratori statutari au refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și administrative ale societății a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit. d și e din Legea enței.
1. Potrivit art. 139 din Legea nr.85/2006, acțiunea prevăzuta la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de ență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
În speță, se poate observa că temeiul juridic al cererii de antrenare a răspunderii personale a administratorilor este fundamentată pe prevederile art.138 lit.d din Legea enței și are ca premisă împrejurarea că aceste persoane au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, concluziile lichidatorului judiciar întemeindu-se pe inexistența documentelor contabile.
Prin urmare, până la momentul la care lichidatorul judiciar nu a constata că aceste documente nu există, împrejurare care este prezumată din nepredarea documentelor financiar-contabile ale debitoarei, acțiunea în răspundere patrimonială a administratorilor statutari nu putea fi promovată, titularul cererii necunoscând persoana care a cauzat apariția stării de ență.
Se poate conchide, așadar, că de la momentul definitivării tabelului de creanțe al debitoarei - 14.09.2006 - lichidatorul judiciar a cunoscut care sunt creanțele debitoarei neacoperite din bunurile acesteia, iar de la data intrării în faliment - 22.05.2006 -, acesta a cunoscut că actele debitoarei nu au fost predate iar persoanele răspunzătoare sunt pârâții; în raport de acest moment procedural, se poate constata că acțiunea promovată și care are ca finalitate angajarea răspunderii materiale personale a administratorilor statutari nu este prescrisă, ipoteza normei legale instituită prin art.139 din Legea nr.85/2006 nefiind întrunită.
2. Este cunoscut faptul că inexistența registrelor contabile și a altor documente financiar-contabile fac imposibilă cunoașterea unor eventuali debitori ai societății împotriva cărora să fie formulate acțiuni pentru recuperarea acestora. Lipsa documentelor face imposibilă formularea unor eventuale acțiuni de anulare a unor operațiuni comerciale făcute în paguba unora dintre creditori, cum aceeași lipsă a documentelor face imposibilă cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale (stocuri de exemplu), a căror valorificare pot acoperi pasivul patrimonial sau o parte din acesta. Aceste fapte îndreptățesc instanțele să susțină că administratorii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea prin neîntocmirea registrelor contabile obligatorii pentru a nu cunoaște natura operațiunilor economice dispuse de administratori și ascunderea situației reale financiare a societății în scopul de a nu se afla modul de gestionare defectuoasă a societății debitoare.
După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, acesta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății; probele administrate relevă împrejurarea că administratorii debitoarei nu au pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar creditorii societății nu au putut fi identificați iar eventualele bunuri nu au putut fi valorificate pentru a se realiza scopul procedurii.
De asemenea, din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunuri, eventuala înstrăinare a activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991 republicata potrivit căreia societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi" și art.5 din aceeași lege potrivit cu care: "Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească bilanț respectiv dare de seamă contabilă în cazul instituțiilor publice, denumit în prezenta lege bilanț contabil", ceea ce face sa fie incidente dispozițiile art.73 alin.1 lit.c si art.73 alin.2 din legea nr.31/1990, potrivit cu care: "Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
In conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.82/1991, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului.
Având in vedere faptul că potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuiesc avute in vedere și dispozițiile art.1540 cod civil potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisa in executarea mandatului .
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a pârâților, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
Se poate conchide că toate aceste constatări și susțineri fundamentate pe prevederile Legii societăților comerciale sau Legea enței sunt corecte și îi vizează pe administratorii societății adică pe pârâții din cauză.
Se poate conchide, așadar, că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală atunci când a dispus obligarea în solidar a pârâților la suportarea pasivului neacoperit din bunurile debitoarei, statuând corect că aceștia urmează să răspundă în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.4207 din 23.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
23.02.2010 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
