Practica judiciara insolventa. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.4/COM
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului comercial d eclarat delichidatorul judiciarCABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ- cu sediul în C-, jud.Cal debitoarei SC SRL- J-, CUI -, cu sediul în C, Al. nr.10, -.119 A1,.A,.18, jud.C, în contradictoriu cu intimații-creditori S - cu sediul în,--11, - cu sediul în C, str.-, nr.18, jud.C, L - cu sediul în C,-, jud.C și intimatul-pârât - cu domiciliul în C, Al. nr.10, -.119 A1,.A,.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.3280/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței (art. 138 din Legea 85/2006).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul-pârât (CNP -, CI KT -), lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Intimatul-pârât solicită respingerea recursului. Arată că dorește continuarea activității societății.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, a investit judecătorul sindic cu cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtul vinovat de starea de insolvență cauzată prin săvârșirea faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că nedepunerea actelor contabile ale debitorului la organele financiare sau la dispoziția lichidatorului echivalează cu dispariția evidenței contabile. Deși notificat pentru depunerea actelor financiar contabile ale societății, pârâtul nu s-a conformat solicitării lichidatorului.
O derulare a activității debitoarei fără o evidență contabilă corectă duce la creșterea datoriilor, în condițiile în care nu se cunoaște ce trebuie plătit sau încasat, la curgerea majorărilor și penalităților cu consecința ajungerii în stare de insolvență.
Distrugerea documentelor contabile face imposibilă determinarea activului și pasivului, a creditorilor și debitorilor, cu aceeași consecință.
A mai arătat reclamantul că lipsa evidenței contabile indică o administrare frauduloasă a debitorului, constituind premisa atragerii răspunderii patrimoniale.
Faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile, conform art.28 din lege, creează o prezumție relativă de neținere a contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3280/04.05.2009, Tribunalul Constanțaa respins, ca nefondată cererea formulată de reclamantul lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.5637/COM/30.10.2007, Tribunalul Constanța -Secția comercială - judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice și a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL.
La data de 31.03.2008, prin sentința civilă nr.789, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei și a desemnat în calitate de lichidator judiciar pe Cabinetul Individual de Insolvență.
În rapoartele întocmite de administratorul/lichidatorul judiciar s-a arătat că a notificat debitoarea și pe pârât, în calitatea acestora de asociați ai societății comerciale falite, în scopul depunerii documentelor financiare și că, după ce-i vor fi predate documentele prevăzute de art.28, va proceda la întocmirea raportului asupra cauzelor insolvenței.
La data de 9 martie 2009, reclamantul lichidator judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei în care consemnează că, față de lipsa documentelor privitoare la activitatea debitoarei, nu poate stabili și aprecia care au fost cauzele reale care au determinat starea de insolvență.
Reclamantul lichidator judiciar și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, conform cărora:
În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului/lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin ținerea unei evidențe contabile fictive, provocarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Reclamantul lichidator judiciar nu a dovedit, astfel cum impun dispozițiile art.1169 Cod civil, comiterea de către pârât a faptei reglementată de art.138 alin.1 lit.
Nedepunerea actelor arătate la art.28 din Legea nr.85/2006 nu se regăsește în conținutul faptelor limitativ reglementate de art.138 alin.1 lit.d, constând în ținerea unei evidențe contabile fictive, provocarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității conform legii.
Însuși reclamantul lichidator judiciar, în rapoartele sale, nu a consemnat că pârâții au provocat dispariția documentelor, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, au ținut o contabilitate fictivă, ci că debitoarea și pârâții nu au predat acestuia documentele financiar contabile.
Nedepunerea documentelor financiar contabile nu creează prezumția săvârșirii de către pârâți a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d răspunderea acestora putând fi antrenată numai dacă se face dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală.
Cum, reclamantul lichidator judiciar nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 și de art.998 cod civil spre a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului, judecătorul sindic a respins cererea acestuia, ca nefondată.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs Cabinet Individual de Insolvență -, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului.
Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece, potrivit art.138 din Legea insolvenței, lichidatorul trebuie să găsească persoana din conducerea debitoarei vinovată de cauzarea stării de insolvență, precum și cei vinovați de nevirarea contribuției privind datoriile bugetare, de deturnare de fonduri și alte asemenea fapte care au fost săvârșite cu rea-credință.
Se susține că în cauza de față s-a făcut dovada că reprezentantul legal al societății debitoare nu a depus la sediul lichidatorului nici un document contabil, deși, potrivit legii contabilității, documentele contabile se păstrează obligatoriu în arhiva societății timp de 10 ani, răspunderea pentru neținerea contabilității revenind administratorului.
Din adresa emisă de C rezultă că pentru societatea debitoare nu au fost depuse evidențele contabile din anul 2004, ceea ce dovedește pe deplin culpa exclusivă a numitului.
Recursul este nefondat.
Cabinet Individual de Insolvență -, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a solicitat instanței admiterea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al societății, respectiv numitul, pentru fapta prev.de art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, permite atragerea răspunderii materiale a administratorului dacă se face vinovat de apariția sau creșterea stării de insolvență prin ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile ori nu au ținut contabilitatea conform legii.
Dispozițiile legale invocate nu instituie o prezumție de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită, ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare, se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent.
Fapta prev.de art.138 al.1 lit.d nu este aptă prin ea însăși să provoace o stare de insolvență, motiv pentru care îi revine recurentei sarcina de a dovedi acest aspect.
Caracterul special al răspunderii reglementate de acest text de lege constă în aceea că acesta delimitează, printr-o enumerare, categoria faptelor considerate nelegitime. Prejudiciul este acela al provocării sau contribuirii la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, iar pe de altă parte se cere o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu.
Potrivit art.1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care invocă o anume stare de fapt.
legale sunt expres și limitativ prevăzute de lege și ele doar răstoarnă sarcina probei.
Ori, rezultă că în art.138 al.1 lit.d nu se instituie o prezumție ci doar limitează faptele ilicite, cerând, însă, expres condiția existenței raportului de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență.
Așadar, chiar dacă ar fi dovedită fapta de la art.138 al.1 lit.d, aceasta nu înseamnă că pe cale de consecință imediată a produs și insolvența.
In plus, nu s-a făcut dovada că pârâtul a făcut să dispară documente contabile și nici că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ci doar pe baza rapoartelor întocmite de lichidator că nu a depus documentele contabile.
Față de cele expuse, așa cum a reținut și instanța de fond, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006, motiv pentru care, în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul comercial d eclarat delichidatorul judiciarCABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ- cu sediul în C-, jud.Cal debitoarei SC SRL- J-, CUI -, cu sediul în C, Al. nr.10, -.119 A1,.A,.18, jud.C, în contradictoriu cu intimații-creditori S - cu sediul în,--11, - cu sediul în C, str.-, nr.18, jud.C, L - cu sediul în C,-, jud.C și intimatul-pârât - cu domiciliul în C, Al. nr.10, -.119 A1,.A,.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.3280/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex./8.02.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Revi Moga, Nicolae Stanciu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1382/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 638/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
