Practica judiciara insolventa. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 424
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, împotriva sentinței nr. 27/F din 16.02.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC TRANS SRL TR S, prin lichidator, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Sentința nr. 27/F din 16.02.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC TRANS SRL TR S, în temeiul art. 131 din Legea nu.85/2006, radierea debitoarei persoană juridică din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire al procedură și plata onorariului acestuia din fondul de lichidare, precum și notificarea sentinței în condițiile art. 135 din legea insolvenței.
Judecătorul-sindic a reținut că lichidatorul desemnat să lichideze averea debitoarei a solicitat închiderea procedurii, că în averea acesteia nu mai există bunuri care să poată fi lichidate, că nici un creditor nu s-a arătat interesat de a avansa sumele necesare pentru continuarea procedurii și că starea de insolvență nu este imputabilă administratorului social încât nu există premise pentru promovarea unei acțiuni de antrenare a răspunderii acestuia.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta invocă ca motiv de nelegalitate a soluției pronunțate încălcarea dreptului la apărare prin necitarea sa la termenul de judecată la care s-a soluționat cererea de închidere a procedurii precum și faptul că nu i s-a comunicat raportul cuprinzând propunerea de închidere a procedurii pentru a putea formula obiecțiuni.
De asemenea, consideră că în mod greșit sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare în condițiile în care nu a fost comunicată creditorilor.
Ca motiv de netemenicie, recurenta invocă faptul că din cuprinsul sentinței nu rezultă că lichidatorul a depus toate diligențele pentru a depista toate bunurile societății sau pe cele pe care eventual le-a înstrăinat fraudulos, ori conturile bancare prin care societatea a derulat operațiuni. Totodată, judecătorul a reținut că lichidatorul și-a îndeplinit obligația de a notifica toți creditorii, ceea ce nu este adevărat deoarece nu i-a fost notificată deschiderea procedurii încât a depus declarația de creanță ca urmare a informațiilor primite de la DGFP.
Cât privește concluziile privitoare la cauzele insolvenței, recurenta susține că aceasta este cauzată de un management defectuos care poate atrage antrenarea răspunderii administratorului social.
Astfel, soluția de închidere a procedurii este dată cu încălcarea scopului legii și anume stingerea pasivului social.
În drept, a invocat încălcarea prevederilor art. 105 alin.2 cod procedură civilă prin raportare la art. 304 pct.5 cod procedură civilă, art. 304 pct.9 cod procedură civilă - sentința este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii și 304 pct.7 cod procedură civilă - sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea constată că motivul de nelegalitate privitor la încălcarea dreptului la apărare nu poate fi primit. Cererea lichidatorului de închidere a procedurii a fost soluționată la data de 16.02.2007, termen pentru care creditorii înscriși la masa pasivă au fost citați individual, cu indicația de a observa raportul de expertiză depus la dosar, din care rezultă situația societății. La fila 195 din dosar se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta, pe care este aplicată semnătura persoanei autorizate și ștampila recurentei. Recurenta a avut astfel posibilitatea de a-și formula apărarea față de toate cererile ce s-au pus în discuție la respectivul termen de judecată însă din neglijență nu a uzat de dreptul acordat prin aducerea la cunoștință a termenului acordat. Nu s-a întocmit în cauză un raport al lichidatorului în sensul art. 129 din legea insolvenței care să fie comunicat și la care creditorii să poată formula obiecțiuni deoarece nu ne aflăm în ipoteza respectivă. Lichidatorul a formulat doar o simplă cererea de închidere a procedurii, pe baza concluziilor expertului desemnat din care rezultă că societatea nu are bunuri care să poată fi lichidate.
Astfel, nu s-a produs nici o încălcare a dispozițiilor de procedură care să atragă nulitatea actelor respective în temeiul art. 105 alin.2 cod procedură civilă.
Sentința de închidere procedurii a fost comunicată tuturor creditorilor înscriși la masa pasivă prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Curtea apreciază că nu este fondat nici motivul de netemeinicie invocat. În considerentele sentinței judecătorul-sindic a menționat toate demersurile care s-au făcut în cursul procedurii, bazându-se pe rapoartele lichidatorului și pe expertiza efectuată. Susținerea că lichidatorul nu a depus toate diligențele pentru a depista toate bunurile societății sau pe cele pe care eventual le-a înstrăinat fraudulos, ori conturile bancare prin care societatea a derulat operațiuni este o simplă afirmație, câtă vreme creditoarea nu invocă împrejurări concrete care să indice existența unor bunuri care să poată fi lichidate. Pe de altă parte, lichidatorul a trimis notificări tuturor creditorilor cunoscuți potrivit evidențelor debitorului iar notificarea colectivă, prin, are tocmai rolul de a face cunoscută deschiderea procedurii erga omnes.
Nici susținerile recurentei privitoare la antrenarea răspunderii administratorului social al debitoarei nu pot fi primite. Managementul defectuos nu poate atrage antrenarea răspunderii. Răspunderea reglementată de art.138 din legea insolvenței nu poate fi antrenată decât pentru faptele expres prevăzute de text, printre care nu se numără și managementul defectuos.
Astfel, soluția de închidere a procedurii nu este dată cu încălcarea scopului legii ci se întemeiază pe faptul că în averea debitorului nu există bunuri care să poată fi lichidate încât procedura nu mai poate continua în mod util.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul ca nefondat, sentința judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, întemeiată pe aplicarea corectă a legii, fiind temeinic motivată în fapt și în drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr. 27 din 16.02.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC TRANS SRL TR S având J/- și CF -, prin lichidator, cu sediul în Comuna,-, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2008
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - NT/4/ex/26.05.2008
Jud sindic - A
29 Aprilie 2008
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 111/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 712/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
